Începem, vesel şi festiv, cu dna europarlamentar Maria Grapini: „15 ianuarie, Ziua Culturii Naţionale, reprezintă data la care s-a născut marele poet Mihai Eminescu. Pentru a sărbători această zi importantă, precum şi împlinirea a 166 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu…“ Aşadar, pentru doamna Grapini, sunt două sărbatori într-una singură: serbăm şi data naşterii lui Eminescu şi împlinirea unor ani de la naştere. O premieră mondială în celebrarea unei aniversari. Voie bună să fie, prilejuri se găsesc…

Mai reflexiv, domnul Valeriu Zgonea ne comunică grav că: „Ziua Culturii Naţionale ne dă oportunitatea de a reflecta la valorile acestui neam şi la oamenii remarcabili care le-au promovat oriunde în lume. Nu întâmplător, îl sărbătorim în acelaşi timp pe poetul naţional Mihai Eminescu, care, prin al său geniu creator, rămâne un ambasador al culturii româneşti.“ Deja aici suntem în domeniul paranormalului, nu întâmplător Eminescu s-a născut, cum ar veni, de ziua lui, în 1850 , ştiind că, peste veacuri, în 2010 România va declara această zi ca fiind a Culturii Naţionale. Nimic nu este intâmplător, cum ar veni, atunci când eşti un geniu. Creator şi remarcabil, de valoare, cum ar veni…

Ancorat în meandrele concretului, domnul Mircea Geoană alege un citat din publicistica lui Eminescu:  „Astăzi, de Ziua Culturii Naţionale, să ne amintim de ce scria ziaristul Mihai Eminescu: «Nimic nu e mai periculos pentru conştiinţa unui popor decât priveliştea corupţiei şi a nulităţii recompensate»”. Sa fi privit dl Geoana înapoi către partidul pe care l-a condus, când a scris aceste rânduri? Să fie o ironie la adresa marilor corupţi de acolo? Să-i fi trecut Vântu prin gând? Sa fi lucit, la mâna sa, o amintire de la Marean? Subtil domnul Geoană, doar nişte răutăcioşi au zis contrariul …

Cât despre nulitate recompensată, şi ca dovadă că cine se aseamănă se adună, vicepreşedintele partidului condus de către Mircea Geoană, Radu Golban, oferă cea mai penibilă folosire a sărbătoritului :„Eminescu a deranjat şi de aceea a devenit subiect la Limba Română şi nu materie la Academia Naţională de Informaţii.“  Daca aveţi răbdare să citiţi, este o conspiraţie mondială care urcă din sec IX în XXI, securiştii de atunci trăiesc în securiştii actuali, doar că acum ei sunt la Bruxelles şi Eminescu în borcan. Căci el nu era poet, ci far al securităţii naţionale, dar duşmanii neamului ne ascund asta. Na poftim, când credeai că le-ai aflat pe toate despre Eminescu, iata o competenţă în plus…

Pentru final, cel mai fierbinte omagiu a fost adus de către Călin, file de Popescu şi Tăriceanu, preşedinte de Senat şi cavaler al Legiunii de onoare: „Această zi omagiază personalitatea remarcabilă a poetului Mihai Eminescu, cel care, prin opera sa, a contribuit într-un mod remarcabil la îmbogăţirea culturii româneşti." Remarcabil acest domn Eminescu, nu este aşa? Să remarcăm că, dacă preşedintele Camerei Deputaţilor l-a remarcat o singură dată, preşedinte Senatului l-a remarcat de două ori. Chestie de ierarhie, monşer, nu se face să nu remarcaţi…

Ce ar fi de spus despre asemenea inepţii aruncate în public? Doar faptul că nu au nicio legatură cu bietul sărbătorit, scos an de an de la naftalină pentru a face, fără să vrea, poze cu mai marii zilei.

O explicaţie pentru această folosire a limbii de lemn o găsim în mesajul lui Klaus Iohannis: „Cultura este cea care face o naţiune nemuritoare, dar pentru a avea o cultură performantă, trebuie să investim în educaţie.“ Altfel, riscăm ca Eminescu să fie pe cât de remarcat, pe atât de necunoscut.

De această aniversare au mai sărit aşchii din creioanele celor care l-au lăudat fără noimă, cât şi din ale celor aflaţi în tabăra care l-a atacat fără ruşine. Ambele gloate au în comun necunoaşterea operei sale. Dar depind unii de alţii: atât timp cât unii îl vor ataca mişeleşte, spunând că nu are pic de valoare, că trebuie dat la coş etc ceilalţi vor putea să îl apere, şi împreună cu el limba, ţara, universul insuşi. Si atunci primii vor urla, mulţumiti că au prilej, săriţi că dau năvală dacopaţii, antisemiţii, ortodocşii, naţionaliştii care cred că suntem buricul lumii. Primii vor raspunde prompt: uite cum se micţionează pe valorile naţionale, săriţi să ne apărăm de progresiştii diavolului. Frumos spectacol cu mititei, anticipat de altfel de Eminescu in Scrisoarea I. Dar apologeţii şi desfiinţătorii nu işi bat capul să citească, ei au an de an propriul lor spectacol. Nu merită să ne batem capul cu ei, de aceea am am ales sa le ignor mesajele.

Mi-ar plăcea ca 14 Ianuarie să fie Ziua lecturii de poezie, iar cea de 15 Ziua tăcerii, în care fiecare să se gândească, dacă are chef, la ceea ce a citit. Ar fi un gest frumos la adresa lui Eminescu, dacă macar un an am opri carnavalul nebunilor care bat toba pe mormântul său.