Radu Mazăre: „Nu s-a trezit vâna în români, în ’89!“

Primarul Constanţei nu crede în revoluţia spontană. El e de părere că grupuri de interese au inflamat spiritele într-o ţară incapabilă să se revolte. În 1989, Mazăre era student la Institutul de Marină Civilă. Radu Mazăre este primarul Constanţei din 2000. Înainte de asta a fost ziarist şi patron de presă. Revoluţia l-a prins în haină militară, cu mitraliera pe umăr şi cu 1.000 de cartuşe.

Ceauşescu trebuia împuşcat la 23 august 1988

Invazia sovietică trebuia să înceapă de la Constanţa

Constantin Iordache: „Şi dacă au murit oameni, ce? Aşa e la Revoluţie"

Mazăre a tras la Revoluţie, era să împuşte o babă, apoi a scris articole despre Revoluţie, iar acum, asemenea unui Che Guevara modern, cu şapcă şi cămaşă verde, propovăduieşte o nouă revoluţie. Am vorbit cu Radu Mazăre în biroul său de la Primărie, pe care acum 21 de ani l-a păzit cu arma în mână, despre ce a fost în decembrie '89 şi cum a ajuns ţărişoara asta unde a ajuns. 

Mazăre s-a format ca om în comunism, s-a afişat în haine naziste într-o paradă de modă, dar de îmbogăţit, tot în democraţie s-a îmbogăţit. Este dezamăgit de vremuri, chiar şi plimbat în maşini străine. Dacă ar fi mai tânăr (deşi nu cheamă tinereţea înapoi) ar pleca din România, undeva, departe de tot. Nu ar mai sta nici măcar în Europa. Viitorul e în altă parte, zice el.

„Adevărul": Da, domnule Mazăre...

Radu Mazăre: Da, deci voi vreţi să vă povestesc ce am făcut eu acum 21 de ani? (n.r. - teribil de plictisit). Mai bine faceţi voi o revoluţie şi vă mai dau eu două-trei direcţii. Câţi ani aveţi voi?

25.

Mulţi. Eu am făcut Revoluţia la 21.

Păi, aţi făcut-o dumneavoastră? La Constanţa n-a ieşit nimeni înainte să fugă Ceauşescu din Comitetul Central...

N-am făcut-o eu. Eu eram student, sergent major, în anul IV la Marină. Am ieşit pe străzi în 23 decembrie. Noi, cei din anul IV, eram consideraţi mai responsabili. Ne-au adus în Casa Albă (n.r. - Judeţeana de Partid Constanţa, actuala Primărie), unde am stat 36 de ore. Nu eram mulţi militari în Casa Albă. Câţiva din anul IV şi anul III. Ofiţerul care trebuia să ne comande a fugit acasă (n.r. - căpitanul de rangul III Gheorghiu). Aşa că deciziile le luam de capul nostru. Nu aveam comunicaţie cu nimeni, nu ştiam când plecăm, când ne întoarcem. Era haos mare, erau mulţi ţigani, femei, copilărime, oameni de toate felurile... Era un fel de revoluţie pentru că oamenii ăştia intraseră peste sediile administrative ale statului şi îi dăduseră pe ăia afară. Nu aşa se face la revoluţie? Pe noi ne-au trimis să găsim nişte terorişti într-un bloc aflat în construcţie. Aveam 1.000 de cartuşe la mine. 

Ce credeţi? A fost o prostie că vânaţi terorişti?

Nu ştiu nici acum dacă au fost sau nu. Ne-au spus nişte civili că sunt terorişti la subsolul unui bloc neterminat. Am plecat acolo patru militari. Am ajuns la bloc, am vrut să intru, dar era închis cu lacăt. Şi am tras în lacăt. Kalaşnikovul făcea un zgomot infernal, săreau schije, au început femeile să orăcăie. Am căutat prin subsol şi n-am găsit niciun terorist. Era să mă şi împuşc cu colegul meu, Sorin Strutinsky, care venise din direcţia opusă. El „Stai că trag!", eu „Stai că trag eu!"... Până la urmă ne-am recunoscut. Aşa a fost.

Şi la „Casa Albă", ce aţi făcut 36 de ore?

Am stat cu armele pe geamuri, fiindcă primeam informaţii că vin securiştii lui Ceauşescu să ia din nou puterea. N-a fost o noapte uşoară. Era să împuşcăm o babă. Securizasem zona şi nu avea voie să se apropie nimeni noaptea la o anumită distanţă. Şi o babă trecea cu traistele. „Stai!". Baba, nimic, şi unul care era pe acoperiş a tras. Noroc că n-a nimerit-o. S-a aruncat  baba, săraca, la pământ, cu traistele. 

Şi care e imaginea pe care v-aţi făcut-o despre Revoluţie? 

N-am o viziune de ansamblu. Până la urmă cred că toată povestea cu Revoluţia n-a fost de la sine, a fost şi alimentată, cum se întâmplă în majoritatea cazurilor. Nu ştiu dacă au fost servicii, poate au fost grupuri de interese care au pus la cale toată treaba. Păi, voi nu vedeţi cum fierbe mămăliga în noi acum? Grecii au măsuri de austeritate 20% din cât avem noi şi ies pe stradă şi se bat. Românii nu fac nimic. Ca bulele alea din mămăligă: puf aici, puf acolo, dar nimic... Deci, nu cred eu că s-a trezit vâna în români acum 21 de ani şi s-au răsculat. A fost ceva care a inflamat.

O lovitură de stat mai mult...

Nu neapărat o lovitură de stat. A fost ceva bine făcut, care a alimentat la Timişoara şi la Bucureşti. Era şi haos în Armată. Noi, care cică eram mai riguros instruiţi, ne-am luat singuri armele din rastel. Plecam cu armele acasă, dormeam cu ele la cap, cum dorm israelienii acum. Mi-am luat mii de gloanţe, grenade, tot.

Cine credeţi că era la capătul celălalt al dezinformării? E o variantă că Iliescu şi clica lui au vrut să se legitimeze şi astfel s-a creat scenariul ăsta terorist.

Mă, nu ştiu ce să spun. Cineva a zgândărit, dar nu ştiu dacă o fi fost pe mână cu Iliescu. Eu la Constanţa n-am văzut niciun terorist. Nu ştiu.

Cum ar trebui să arate revoluţia din 2011 pe care o vestiţi?

Nu ştiu. Eu am 42 de ani. Voi aveţi o problemă. Dacă aş putea să aleg să am din nou 22 de ani, n-aş mai vrea. Să fiu student acum? Nu.

A fost un lucru bun pentru dumneavoastră revoluţia asta sau ce a fost ea?

Normal. A fost bun, dar a fost şi dificil. Ce am trăit eu în ăştia 21 de ani se întâmplă o dată la 1.000 de ani. S-a făcut dezetatizare. Voi, care aveţi acum până în 30 de ani, începeţi ca orice străin în Occident. Lucrurile sunt aproape aşezate. Normal că a fost bine pentru mine. Păi, voi puteţi să scoateţi un ziar acum? 

Mulţi români spun că anii de după Revoluţie au fost groaznici. Şi pentru o minoritate, iată, a fost foarte bine.

Nu ştiu. Ce, a fost chiar aşa de groaznic? 

Mazăre, un eurosceptic 

Dacă ieşim pe stradă şi întrebăm la întâmplare, o să vedeţi.

Depinde cu ce compari. Oamenii îşi doresc şi apreciază ceea ce nu au. Comuniştii au făcut şi lucruri bune. Au făcut case, îţi dădeau serviciu. Dar te puneau la muncă, îţi era frig în casă, învăţai la lumânare. Acum le place că au internet şi supermarketuri. Bă, înainte de comunişti cum a fost, mă?! Că zice lumea că în interbelic era bine. Da? De aia au câştigat legionarii? Legionarii au câştigat că era exact aşa, ca acum. Corupţie, se certau între ei, nu erau în stare să facă nimic. Când o să apară articolul, vor comenta oamenii pe site: „Uite cine vorbeşte despre tranziţie - Mazăre, care a furat ţara, el cu PSD-ul lui cu tot...".Eh, ai văzut? D-aia merge ţara cum merge. Că stăm să ne uităm la capra vecinului. Preferă să-l înjure pe ăla că are mai mult decât să se lupte să facă şi el ceva.

Sunteţi parte a unui partid care a condus România o bună perioadă, sunteţi, vreţi nu vreţi, inclus în clubul oamenilor care au avut puterea.

Eu la Constanţa vorbesc. Eu am de zece ani primăria şi la ultimele alegeri m-au votat cu 70% a treia oară. Şi, dacă faci sondaj, am 60%. Înseamnă că am făcut ceva şi oamenii apreciază. Sunt mulţumit.

De ce n-aţi plecat din ţară? 

Pentru că am crezut că se poate face ceva în ţară. Dar voi de ce nu plecaţi?Păi, chiar: să mai stăm sau să nu mai stăm?.... (n.r. - meditează îndelung)

Dacă aţi avea 22 de ani acum, ce aţi face?

Cred că aş pleca. Dar nu în Europa. În America de Sud, Africa, Asia. 

Sunteţi eurosceptic? Nu credeţi în Uniunea Europeană?

Sunt un băiat deştept şi înţeleg şi eu ce se întâmplă în lume.

"Comuniştii au făcut şi lucruri bune. Au făcut case, îţi dădeau serviciu. Dar te puneau la muncă, îţi era frig în casă, învăţai la lumânare."
Radu Mazăre
primarul Constanţei

„Voiam să mă fac marinar"

Radu Mazăre se vrea un comandant de cursă lungă Foto: Petrică Tănase

Cum de aţi intrat în PSD? 

Eram independent şi au venit Năstase cu Mitrea la mine să preiau PSD-ul. Au constatat că nu pot să câştige Primăria şi mi-au propus să preiau PSD Constanţa.

De unde dragostea PSD-iştilor faţă de dumneavoastră?

Păi, n-auzi că nu puteau să câştige Primăria? Şi calculul lor politic a fost să mă invite pe mine.

Cum vi se pare faptul că Iliescu dă acum lecţii la televizor despre ce e rău şi ce e bine în ţară?

Bă, vrei să-ţi spun ceva? Eu m-am fugărit cu Iliescu, cu „Măi, animalule!". Dar Iliescu este un conducător înţelept, destul de înţelept, şi în orice caz este un conducător cum ar trebui să fie în România, în sensul că încearcă să aplaneze conflictele. Că de fapt asta e problema mare: conflictele dintre noi

Mai e o problemă şi că la noi conflictele se aplanează când îi arunci fiecăruia câte un ciolan de ros...

Şi? Care e problema ta dacă ălora doi le-a aruncat câte ceva şi trag la rame şi barca merge înainte? Nu e mai gravă problema ta când tu eşti în barca aia şi băieţii nu trag la rame şi te scufunzi?

Au cam tras la rame până au furat cu totul barca.

Păi, uite, de-aia merge ţara cum merge. Pentru că aveţi o gândire nihilistă şi vă gândiţi la alţii în loc să vă gândiţi cum ar putea să meargă treburile. Păi, eu, ca să pot să-mi fac nişte programe, la început, când eram primar independent şi nu aveam pe nimeni în Consiliu care să mă susţină, le-am dat câte una, câte alta, un terenuş ăluia, nu ştiu ce altuia. În măsura în care legislaţia de atunci îmi permitea. Le-am facilitat câte ceva şi i-am pus cap la cap şi astfel au votat nişte lucruri care erau bune pentru oraş. Peste tot în lumea asta, cei care sunt la putere beneficiază de câte ceva. Păi cum ar fi fost mai bine să mă lupt cu ei şi să nu fac nimic?

Vă vedeţi prim-ministru?

Nu ştiu dacă merită să-mi consum viaţa pentru aşa ceva. Că în momentul în care te duci acolo, renunţi la tot. Acum, la Primărie, lucrurile funcţionează, dar până în 2003, în primul mandat, am muncit de mi-au sărit ochii din cap. Acum, lucrurile merg şi de la sine. Pot să plec trei luni în Caraibe şi merge treaba. Dacă m-aş duce prim-ministru, ar trebui să stau la Bucureşti şi să-mi vărs maţele pe birou, ca să fac ţara să funcţioneze. Unii sunt politruci, iar alţii nu. De exemplu, lui Ponta îi place să facă politică, lui Iliescu îi mai place. Mie nu-mi place să stau prin şedinţe şi să-mi spună toţi „Să trăiţi!". Acum vorbesc cu voi, după aia mă mai duc să mă întâlnesc cu o gagică, după aia plec să mă mai dau cu schiurile...

În regimul comunist cine s-ar fi înşurubat mai bine? Radu Mazăre sau Victor Ponta?

Categoric, Ponta. Era bun. Eu pe vremea aia voiam să mă fac marinar. Nu să fug neapărat, dar să mai pot pleca din ţară. 

"Ştii care e cea mai mare meteahnă a românilor? Că n-ascultă. Dacă se ridică unu' şef, n-ascultă de ăla neam!"
Radu Mazăre
primarul Constanţei

Mazăre despre ziariştii-tonomat: „Ar trebui să fie mai echilibraţi"

Radu Mazăre a scris în „Contrast“ de la primul număr

În ianuarie 1990, Radu Mazăre şi colegul cu care era să se împuşte la Revoluţie, Sorin Strutinsky, au pus bazele unui săptămânal studenţesc, „Contrast". La vârsta de 21 de ani, Mazăre era, în scris, cu mult peste nota patetică a ziariştilor din acea epocă. Actualul preşedinte al PSD Constanţa  înţelegea în ianuarie 1990 că România e condamnată la stagnare din moment ce schimbarea a adus în prim-plan linia a doua a PCR. 

„E vorba de o nostalgie. Nostalgie a celor aflaţi acum în conducerea Guvernului, în majoritatea lor foşti demnitari comunişti, oameni în vârstă, educaţi şi formaţi în această manieră, care chiar în urma demonstrării pe plan internaţional a inaplicabilităţii comunismului în practică, tot mai speră în ideea unui socialism cu faţă umană. Foarte puţine resorturi ale economiei dispun de miniştri tineri, care să nu prezinte sechele comuniste", scria Mazăre în săptămânalul „Contrast". Mazăre a devenit celebru după legenda care spunea că Iliescu i s-a adresat în 1992 cu apelativul „Măi, animalule!". Adevărul e că nu Radu Mazăre a primit invectiva de la Iliescu, ci un coleg de-al său, pe nume Paul Pârvu. În chiar primul număr al „Contrastului", Ion Iliescu a fost persiflat într-o poezie cu accente comuniste: „Pe'nalte culmi de libertate/ Cu FSN-ul am pornit/ Suntem alăturea stimat / Conducător de toţi iubit".

„Adevărul": Cum era să fii ziarist în anii '90?

Radu Mazăre: Mişto, o făceam din pasiune. Eu eram mai pârlit ca voi. Eram anul IV şi am început să fac un ziar la Liga Studenţilor. Îl scriam şi îl vindeam apoi pe stradă. Şi după primul număr, când am văzut că se vinde, am cerut salariu. Şi de atunci am trăit bine...

Dacă aţi lua-o de la început, aţi mai face presă? V-aţi angaja la o televiziune mare de ştiri din Bucureşti? Vă place cum arată mass-media?

Bă, eu sunt subiectiv. Nu pot să judec obiectiv, pentru că pe mine m-a chinuit rău de tot Băsescu.

Dar aveţi fler de ziarist. Vă daţi seama când apare la televizor câte un moderator de emisiune care vorbeşte după dictare.

Da, mă, după părerea mea ar trebui să fie mai echilibraţi. Dar telespectatorii şi cititorii aleargă după televiziunile şi ziarele care dau în putere. Le-a tăiat Băsescu banii, se uită la ăştia care dau în Băsescu. O spun din experienţă, am observat-o când eram ziarist.