Marile dezastre ale românilor. 1689: flăcările au făcut Braşovul scrum. 1971: tragedia de la Certej - 89 de morţi şi şase blocuri înghiţite, în 15 minute, de nămol

Tsunami-ul de steril a transformat Certejul în peisaj selenar, în 1971

România secolului trecut a fost lovită de inundaţii, cutremure devastatoare, incendii şi avalanşe care au măturat tot în calea lor. După fiecare dezastru, mii se oameni şi-au pierdut viaţa, dar şi aginoseala pe care o adunaseră de-a lungul viremii.

Adevarul.ro vă prezintă dezasterele naturale şi artificiale care au provocat adevărate tragedii în ţara noastră, aducând sfârşitul a mii de persoane.

Dezastrele care au năruit Capitala secolului trecut: două mari cutremure în doar 40 de ani. Arhitecţii au fost acuzaţi că nu şi-au făcut treaba bine

Capitala secolului trecut a fost lovită de două cutremure importante, care au lăsat urme puternice pe suprafaţa oraşului. În anul 1940, unul dintre cele mai înalte blocuri ale Bucureştiului s-a măcinat din cauza mişcărilor seismice, urmând ca în anul 1977 scenariul de groază să se repete cu alte clădiri, iar numărul morţilor să fie mult mai mare.

Capitala secolului trecut nu a fost lovită de un număr însemnat de dezastre naturale, dar a trebuit să se confrunte cu două cutremure importante. Primul seism important al secolului trecut a avut loc pe 10 noiembrie 1940, atunci când blocul Carlton, cel mai înalt din Capitală, s-a dărâmat sub undele puternice ale seismului, după cum povesteşte istoricul Dan Falcan.

Sebeşul în urmă cu 100 de ani: un oraş săsesc, prosper şi îngrijit

Muncipiul Sebeş din judeţul Alba este una din localităţile cu cel mai pronunţat stil arhitectural săsesc din Transilvania. De pe urma saşilor care au înfiinţat oraşul au rămas amintiri de nepreţuit. În prezent, numărul saşilor din oraş este puţin peste 1 la sută din populaţie, în timp ce în urmă cu 100 de ani procentul se apropia de 50 la sută.

La recensământul din 2011, din populaţia de 24.165 locuitori, doar 261 sunt de etnie germană (săsească). În 1910, Sebeşul avea peste 3.000 de saşi. Oraşul a fost întemeiat în secolul al XII-lea de coloniştii saşi veniţi la chemarea regelui Ungariei. În Sebeş s-au stabilit populaţii provenite din zona Rinului şi a Moselei (regiunea Luxemburgului şi a vestului Germaniei de astăzi). 

Bărăganul distrus de apa cea mare

În anul 1970, Bărăganul a fost lovit de cele mai crunte inundaţii. Apele revărsate ale râului Ialomiţa au distrus sute de gospodării şi au şters de pe faţa pământului trei sate: Piua Petri, Cioara şi Hagieni.

Viitura apelor Ialomiţei a lovit satele aflate pe malul apei ca din senin. Ion  Mihalcea are 70 de ani dar îşi aminteşte momentul în care apa i-a inundat întreaga locuinţă. Avea o gospodărie foarte frumoasă în fostul sat Hagieni.

„Dormeam liniştit în pat, când apa ne-a intrat pe geamuri şi pe uşi. N-am mai avut ce să facem ne-a prins în casă. Am reuşit să urcăm pe acoperiş şi aşa am scăpat”, rememorează bătrânul sinistrat. 

Apele umflate ale Dunării au făcut prăpăd în Bărăgan. În primăvara anului 1985, şuvoaiele au acoperit Grădina Zoologică

Călăraşiul nu  fost niciodată ocolit de marile dezastre ce au zguduit România. Teamă, panica, haosul au cuprins, de-a lungul vremii, şi liniştita aşezare de la malul Borcei. Cutremurul din 1977, inundaţiile devastatoare din 1953 şi 3 februaie 1985 sunt şi acum vii în memoria oamenilor.

Călărăşenii au trăit experienţe cumplite în primăvară anului 1953 când Dunărea a măturat tot ce-a întâlnit în cale. Inundaţii devastatoare s-au înregistrat şi pe malul Borcei, afluentul fluviului.

Oamenii trăiau cu spaima în suflet că-şi pierd agoniseala de-o viaţă. “Aveam 10 ani atunci, dar îmi aduc aminte parcă ar fi fost astăzi. Sloiuri imense pluteau pe Borcea, iar apa inundase toate locuinţele din apropiere. Vedeai peşti îngheţaţi pe străzi, iar nivelul apei urcase în zona silozului până la fost stradă 23 August. Oamenii se refugiau speriaţi la rude, părăsindu-şi gospodăriile”, povesteşte Felicia Ion(70 de ani), pensionară.

Cutremurul din 4 martie 1977 şi inundaţiile din iulie 2005, cele mai mari dezastre care au lovit Vrancea în ultimii 40 de ani

În urma acestor catastrofe, au murit oameni, alţii au fost grav răniţi, iar infrastructura judeţului a suferit pierderi de sute de milioane de euro.

Pe data de 4 martie 1977,  populaţia României a fost zguduită de puternicul seism de 7,2 grade pe scara Richter, pornit din Vrancea, cunoscută ca având cea mai activă zonă seismică din Sud-Estul Europei . 

La nivel naţional au fost înregistraţi 1.570 morţi, 113.000 răniţi, 32.900 locuinţe prăbuşite sau grav avariate, iar 35.000 familii au rămas fără adăpost.

Cu toate acestea, în Vrancea, în afara câtorva sute de clădiri care au fost afectate grav de seism, în acea noapte de martie şi-au pierdut viaţa două persoane, o femeie din Focşani fiind lovită de o cărămidă în cap, iar un bărbat din Odobeşti a decedat după ce a intrat în comă ca urmare a problemelor cardiace.

 Explozia de la Mihăileşti plasează Buzăul în istoria catastrofelor din România

„Explozia de la Mihăileşti” este denumirea generică sub care este cunoscut cel mai mare dezastru produs pe şoselele din România. Un camion cu azot a explodat, pe 24 mai 2004, pe drumul European 85, la Mihăileşti, în judeţul Buzău, deflagraţia soldându-se cu 18 morţi şi 13 răniţi.

Pe data de 24 mai 2004, într-o zi ploioasă de luni, la ora 5.50, a avut loc o explozie puternică în comuna Mihăileşti, pe drumul european E85, la 32 de kilometri de Buzău. Deflagraţia s-a produs la scurt timp după accidentul unui camion care transporta 20 de tone de azotat de amoniu.

Bombardarea Ploieştiului de către americani, dezastrul care a pus oraşul la pământ

În 1943 şi 1944, Ploieştiul a fost ţinta bombardamentelor aeriene ale Statelor Unite. În ciuda unui prim eşec al operaţiunilor militare, oraşul a trecut prin una dintre cele mai negre perioade ale istoriei sale: mii de morţi, infrastructură anulată şi sute de clădiri distruse.

Prima zi de august a anului 1943 a fost una neagră pentru locuitorii Ploieştiului. Cu întreaga Românie, erau angrenaţi în cel de-al Război Mondial, dar, din cauza amplasamentului rafinăriilor din jurul oraşului, au devenit o ţintă strategică pentru aviaţia americană de bombardament.

Operaţiunea „Tidal Wave“, „Valul ucigaş“, pregătită îndelung în Libia de către americani, a rămas în istorie ca unul dintre cele mai mari eşecuri ale aviaţiei SUA, dar şi una dintre cele mai costisitoare operaţiuni aviatice. 

Marele incendiu care a distrus Braşovul

Dezastrul din 1689 nu a fost uitat niciodată de braşoveni. Centrul oraşului a fost complet distrus şi a fost nevoie de un secol pentru ca Braşovul să îşi recapete strălucirea. 300 de oameni au murit în incendiul devastator.

În după-amiaza zilei de 21 aprilie 1689 izbucneşte în Braşov, pe Uliţa Funarilor (actuala stradă a Castelului), un incendiu înteţit de un vânt puternic. În câteva zeci de minute, focul răspândit de vânt cuprinde întreaga parte a Braşovului dinspre Tâmpa.

Apar alte focare, în Târgul Cailor (G. Bariţ) şi pe strada Porţii (Republicii) astfel încât în doar câteva ore întreg Braşovul este cuprins de flăcări. Turnul Alb, Turnul Negru, Casa Sfatului şi Biserica Neagră au fost şi ele distruse. Numele de Biserica Neagra a fost dat chiar după acest incendiu. Mult timp slujbele s-au ţinut în aer liber. Tot în acest dezastru a pierit şi faimoasa bibliotecă a lui Johannes Honterus. 

Povestea avalanşei din 1977, considerată cea mai mare tragedie montană din România. 23 de oameni au murit sub muntele uriaş de zăpadă

Doar câteva secunde au frânt în 1977 la Bâlea Lac 23 de destine, în cea mai mare tragedie montană din istoria României. 19 dintre cei prinşi de avalanşă erau elevi de liceu, aflaţi la Bâlea în ultima zi a unei tabere de schi. Alături de ei, au murit trei profesori şi un inginer din Braşov. 

 „A nins înainte de accident trei zile în continuu, şi practic cabana era o cocoaşă de zăpadă acoperită. Ca să poată să deschidă uşa de la intrare de pe terasă în cabană a trebuit să iasă prin partea nordică, pe un geam de la o baie, să vină prin zăpadă cu lopeţi să deszăpezească uşa, aşa era de mare zăpada”, avea să povestească pentru Adevărul în anul 2011, la aproape 35 de ani de la tragedie, Liviu Miu, care în aprilie 1977 era adjunctul şefului Salvamontului pe judeţul Sibiu, şi care a coordonat operaţiunea de recuperare a cadavrelor din avalanşă. 

Minele morţii: cele mai mari dezastre petrecute în istoria recentă a Hunedoarei

Cel mai grav accident petrecut într-o mină a avut loc în urmă cu nouă decenii, la Lupeni: în urma unei explozii cauzate de acumularea de gaz metan în galeriile minei au murit peste 80 de ortaci. În localitatea minieră Certej (25 de kilometri de municipiul Deva), în 1971, o alunecare de teren care a prăvălit halda de steril a exploatării miniere peste un cartier de blocuri a provocat moartea a 89 de oameni.

Halda de steril la marginea căreia fuseseră construite mai multe blocuri de locuinţe şi cămine pentru oamenii care lucrau în exploatările miniere de aur şi cupru din zonă s-a prăvălit peste cartierul muncitoresc. Peste 300.000 de metri cubi de steril au ras totul în calea lor, în numai un sfert de oră.

Valul de zgură toxică a acoperit şi a distrus şase blocuri, un cămin de nefamilişti şi peste 20 de gospodării. Avalanşa a lăsat în urma ei 89 de morţi.

Inundaţiile de la Foeni, cel mai mare dezastru natural din Timiş

În urmă cu opt ani s-au produs cele mai grave inundaţii din istoria modernă a Banatului. Digul de apărare al râului Timiş s-a rupt şi apele s-au revărsat peste localităţile cuprinse între albiile râurilor Timiş şi Bega. Localitatea Foeni, la 40 de kilometri de Timişoara, a fost cea mai afectată.

Un dig care proteja satul e apele râului Timiş s-a rupt, în aprilie 2005, apele fiind umflate de ploi şi de topirea zăpezilor. Au fost afectate mai multe localităţi din zonă, însă Foeiul a fost acoperit aproape în întregime de ape, toţi cei peste 1.000 de locuitori având statutul de sinistraţi. Dintre cele peste 400 de case din sat, 154 au fost distruse total de ape. Autorităţile au construit alte case pentru cei afectaţi  

Inundaţiile din 1932 din Arad: 900 de case din Micălaca au fost înghiţite de ape

Actualul cartier arădean Micălaca, în trecut comună  a fost inundat în totalitate pe data de 22 martie 1932. Tragedia de atunci a locuitorilor  a impresionat chiar şi Casa Regală, însăşi regele Carol al II-lea vizitând urbea de pe Mureş.

Nu era prima oară când o parte din Arad era inundat. Urbea de pe Mureş a cunoscut de-a rândul secolelor dezastre mai mult sau mai puţin devastatoare. 

De aceea, începând cu 1904, oraşul a dispus de un regulament privind digurile de apărare împotriva inundaţilor. Exista chiar şi o taxă pe care o plăteau cetăţenii pentru a se ridica aceste diguri pentru protejarea populaţiei.

Viitura din 1981 a distrus Podul de Fier. Primăria, Biserica Sfântul Ladislau, Cetatea Oradea, Consistoriul din Velenţa şi Catedrala greco-ortodoxă, mistuite în incendiul din 1836

În 1981, viiturile din martie au distrus Podul de Fier care s-a surpat imediat după trecerea unui tramvai plin cu călători. În anul 1836 un incendiu catastrofal a izbucnit în Oradea, şi a ţinut trei zile, mistuind întreg oraşul de la stânga Crişului.

În incendiul devastator din 1836 totul a pornit de la o şură care a luat foc şi cum pe acestele vremuri toate casele erau acoperite cu şindrilă, paie ori trestie, un vânt puternic a făcut să se propage repede focul, încât în câteva ore, toate casele ce se aflau pe partea dreaptă a acestei străzi erau încinse în flăcări. De aici focul a trecut pe strada Episcopiei române,  strada Arborele verde si pe strada Vulturul Negru, prefacând în cenuşă 80 case, între care şi catedrala greco-catolică, primăria şi alte case frumoase. 

Explozia care a cutremurat un oraş întreg: un bloc distrus, doi copii ucişi, 19 familii lăsate pe drumuri

O bubuitură puternică a răsunat în cartierul zălăuan Dumbrava Nord în dimineaţa zilei de 14 septembrie 2007. Era semnalul unei tragedii ce avea să se producă, în clipele următoare, în blocul E 24.

Blocul E 24 din Zalău a fost ras de pe faţa pământului în 14 septembrie 2007 - într-o zi de sărbătoare creştină - Înălţarea Sfintei Cruci. De vină a fost - după cum au stabilit expertizele efectuate ulterior, o acumulare de gaze cauzată de o fisură la o conductă aparţinând E On.

Gazele s-au acumulat la subsol şi în casa scării, dar au pătruns şi în apartamentele de la parter, iar în momentul în care unul dintre locatari a vrut să îşi aprindă flacăra de la aragaz pentru a-şi face o cafea - se întâmpla în jurul orei 8.00 dimineaţa - s-a produs nenorocirea: gazele acumulate au luat foc şi au produs o exlozie care a zguduit din temelii imobilul, care, inevitabil, a cedat.

Printre cei care se aflau în apartamente în acel moment a fost şi Paul Sălăjan, un tânăr de 20 de ani, care a murit strivit sub dărâmături. Aceeaşi soartă a avut-o şi Diana Satmari, o copilă de numia 14 ani. De altfel, familia Satmari a fost dublu încercată de această tragedie, cealaltă fată, în vârstă de 12 ani, fiind şi ea grav rănită în deflagraţie. 

Someşul a atins cote record în 1970. Dejul, acoperit de ape

În mai s-au împlinit 42 de ani de la inundaţiile din 1970. În judeţul Cluj, ploile torenţiale au scos Someşul din matcă şi a inundat câmpuri, drumuri şi căi ferate. Parcul din Gherla a fos acoperit de ape, iar la Dej, Someşul a atins un nivel record care a facut prăpăd: peste 8 metri.

O săptămână a plouat la mijlocul lunii mai 1970, au căzut precipitaţii în cantităţi nemaiîntâlnite - de două-trei ori volumul precipitaţiilor care normal cad într-o lună: până la 100 l/mp în 24 de ore.

Primele viituri au lovit judeţul Cluj în ziua de 11 mai. Oraşul Cluj-Napoca a fost ferit de nenorocire datorită lacurilor artificiale de acumulare de la Fântânele şi Tarniţa, care au permis adunarea apelor. Însă viiturile au produs un dezastru de neînchipuit la Gherla, iar la Dej, Someşul Mic şi Someşul Mare au acoperit pământul producând pagube de neînchipuit.

Nenorocirile care au lăsat răni în sufletul bistriţenilor: inundaţiile de la Târlişua şi incendiul de la Biserica Evanghelică

2006 a fost anul pe care, cu siguranţă, nu-l vor uita locuitorii din Târlişua, care şi-au pierdut 13 semeni, dar şi agoniseala de o viaţă, în urma celei mai mari inundaţii înregistrate în judeţul Bistriţa-Năsăud. Doi ani mai târziu, un alt eveniment lăsa răni în sufletele bistriţenilor: Biserica Evanghelică, simbolul oraşului, era cuprinsă de flăcări.

Data de 20 iunie 2006 va rămâne în istorie, cel puţin pentru locuitorii din Târlişua, care au avut parte în acea zi de viitura care a făcut cele mai însemnate pagube din istoria judeţul Bistriţa-Năsăud.

Apele au inundat străzile din comună, gospodăriile, punând la pământ zeci de copaci, poduri sau clădiri. Bilanţul inundaţiilor a fost unul catastrofal: 13 morţi, 480 de case rase de pe faţa pământului şi 1000 destul de serios afectate, peste 32 de kilometri de drumuri naţionale şi comunale impracticabile, peste 5000 de animale moarte, 22 de reţele electrice şi 11 telefonice puse la pământ.Pagubele materiale totale înregistrate au fost evaluate la peste 20 de milioane de dolari.

Inundaţiile din 1970 din Satu Mare:56 de vieţi omeneşti şi peste 20.000 de animale, îngropate de râul Someş

56 de oameni şi peste 20.000 de animale a ucis Someşul în data de 14 mai 1970. Alţi mii de sătmăreni şi-au pierdut agoniseala, după ce apele învolburate au acoperit o treime din judeţ şi mai bine de jumătate din oraşul Satu Mare. În cifre seci, pierderile suferite de populaţie au fost estimate de autorităţile de atunci la 259 de milioane de lei.

Peste 20.000 de animale şi 56 de vieţi omeneşti- acestea sunt pagubele rămase în urma inundaţiilor catastrofale din 1970, din municipiul Satu Mare, când nivelul apei a atins doi metri.

În cartierul de jos al municipiului Satu Mare, nivelul apei la inundaţiile catastrofale din 1970 a atins doi metri. Zona este denumită acum cu numele „14 mai“, după data în care Someşul a luat 56 de vieţi omeneşti şi a făcut pagube de aproape 300 de milioane de lei.

Catastrofele care au afectat Suceava în ultimii zece ani: valuri de inundaţii şi dezastre ecologice

Judeţul Suceava a fost măturat în ultimii ani de mai multe valuri de inundaţii. Mii de locuinţe au fost afectate, kilometri de drumuri şi amenajări hidrotehnice au fost distruse, iar pagubele s-au ridicat la sute de milioane de euro. În istoria catastrofelor din judeţul Suceava a rămas şi dezastrul ecologic provocat de o deversare de cianură în râul Şomuz de pe platforma Metadet Fălticeni.

Judeţul Suceava a fost afectat de mai multe valuri de inundaţii în ultimii ani. Cele mai mari pagube au fost provocate de fenomenele din 2008 şi 2010.

În 2008, zeci de localităţi din judeţ au fost măturate de viituri produse pe mai multe râuri din reţeaua hidrografică a judeţului. Costurile pentru reconstrucţia obiectivelor distruse în urma inundaţiilor de la sfârşitul lunii iulie 2008 au fost estimate la aproape 195 milioane de euro.

Surparea muntelui Cozla, dezastrul care a îngrozit în toiul nopţii oraşul Piatra Neamţ

În urmă cu peste un secol, muntele a fost afectat de o alunecare de teren care a afectat 21 de case şi gospodării situate la poalele versantului. Fenomenul natural s-a petrecut din cauza ploilor abundente căzute peste urbe mai multe zile la rând.

Cel mai mare dezastru natural care a afectat locuitorii oraşului Piatra Neamţ a avut loc în noaptea de 21 spre 22 mai 1897, prin surparea muntelui Cozla. Fenomenul care a îngrozit urbea s-a produs după circa două săptămâni de ploi abundente şi s-a soldat cu distrugerea a 21 de case şi dependinţe, situate la poale, în zona învecinată actualului parc zoologic. 

Cel mai mare dezastru natural în secolul XX la Iaşi - inundaţiile din iunie 1932, atunci când apele s-au revărsat peste oraş în valuri înalte de şapte metri

În plină criză economică (1929-1933), Iaşiul bântuit de foamete şi boli a fost lovit de o năpastă în plus. Imaginile surprinse în urmă cu 81 de ani sunt cutremurătoare.

Apele s-au revărsat peste Iaşi pe 26 iunie 1932 după 21 de zile în care plouase fără oprire. O ploaie torenţială căzută la Cotnari în noaptea acestei zile a scos din matcă râurile Bahluiul, Nicolina şi Jijia, a rupt liniile ferate dinspre Hârlău, Paşcani, Dorohoi, Vaslui şi Ungheni şi a inundat cartierele mărginaşe ale Iaşiului, dar şi clădirea gării. "În ziua de 27 iunie, la ora 14, apa a depăşit peroanele, iar la ora 16 era în birourile staţiei mai înaltă de jumătate de metru", se arată în publicaţia „Săptămâna CFR” din 10 iulie 1932.

Blestemul apelor! Vieţi distruse de potop în Nordul Moldovei

Amintirea dezastrelor, fie cutremure, explozii sau inundaţii rămâne în mintea unei generaţii întregi. Nici nu ar putea să uite prea uşor viitura care a distrus sute de gospodării şi a schimbat destinul a tot atâtea mii de oameni. Chiar şi după trei ani de la inundaţiile din Dorohoi şi cinci de la cele de la Rădăuţi Prut, oamenii încă mai trăiesc coşmarul acelor zile.

„Eu acum unde mă duc? Ce să fac? Nu mai am nimic....” spunea sleită de puteri şi ochii uscaţi de atâtea lacrimi o bătrână de 80 de ani din comuna Rădăuţi Prut, în vara anului 2008. Nu i-au mai rămas decât hainele de pe ea şi bastonul în care se sprijinea. Cu atât a mai rămas după munca de o viaţă.  Atunci, apele Prutului au măturat un sat întreg. 

La acest material au participat Cezar Pădurariu, Florin Jbanca, Dinu Zară, Cristina Cicău, Bianca Sara, Florina Pop, Claudia Bonchiş, Vali Silaghi, Claudia Untaru, Daniel Guţă, Ramona Găină, Simona Suciu, Dana Mihai, Iulian Bunilă, Olimpia Man şi Ionela Stănilă, Cristina Răduţă, Miruna Luca.