INTERVIU Simona Maierean, prima femeie care a pilotat un MIG-21 Lancer: „Avionul nu ştie dacă eşti bărbat sau femeie, dacă eşti odihnit sau obosit”
0
Deşi atunci când era mică a cochetat cu ideea de a deveni doctor, cosmonaut sau învăţătoare, Simona Maierean a ales, în cele din urmă, meseria de pilot. Este prima femeie care a pilotat un MIG-21 Lancer şi încă îi vine greu să descrie în cuvinte senzaţiile pe care le-a avut când s-a urcat prima oară la manşa unui astfel de avion. Anul trecut a schimbat aeronava şi a trecut pe un C-27J Spartan, un avion de transport tactic.
adevărul.ro continuă seria de interviuri cu femei puternice din România care au spart tiparele sociale şi au reuşit prin talent, muncă, perseverenţă şi pasiune să aibă succes în domenii de activitate asociate în mod tradiţional bărbaţilor.
Simona Maierean are 31 ani şi este angajată a Statului Major al Forţelor Aeriene ca pilot. După ce s-a remarcat ca prima femeie care a pilotat un MIG 21, anul trecut a schimbat aeronava şi a trecut pe un C-27J Spartan, un avion de transport tactic, a cărui filosofie este complet diferită de cea a MiG-ului.
Trecerea a fost o provocare pentru Simona care, deşi a fost una dintre puţinele femei-pilot din generaţia sa, a avut şi momente în care s-a simţit discriminată într-o lume dominată de bărbaţi. „Ţi se spune mai mult sau mai puţin subtil că nu ai ce căuta acolo, dar trebuie să dai dovadă de profesionalism şi să îţi faci meseria cu drag”, a explicat tânăra.
Adevărul: De ce aţi ales această meserie?
Simona Maierean: Când eşti în liceu şi trebuie să alegi ce să faci cu tine/din tine mai departe îţi vin tot felul de idei şi răspunsuri. Dintre toate, eu l-am ales, pur şi simplu, pe acesta. Mi-am zis că trebuie măcar să încerc, nu am vrut să trăiesc cu întrebarea „ce-ar fi fost dacă?”.
De unde pasiunea pentru aviaţie?
Tatăl meu este technician veterinar, iar mama era educatoare. Cu toate că familia mea nu mi-a influenţat decizia, ei au fost, de fapt, primii care mi-au dat aripi. Spun asta deoarece m-au lasat să-mi trăiesc „nebunia” chiar dacă nu au fost de acord cu toate lucrurile care îmi treceau prin minte.
Ce vă doreaţi să fiţi când eraţi mică?
Am trecut prin toate etapele, ca orice copil …de la învăţătoare, doctor până la cosmonaut. În fiecare zi mă visam făcând câte ceva. Am absolvit, însă, Academia Forţelor Aeriene de la Braşov. Am fost două fete în acea promoţie şi mai erau două mai mari. În perioada aceea am realizat cât este de importantă încrederea, atât încrederea în tine însuţi, cât şi încrederea celor din jur. E o meserie pe care nu poţi s-o faci dacă îţi lipseşte una dintre ele. Atât pentru mine, cât şi pentru colegii mei cred că a fost o chestiune de adaptare şi de maturizare.
Cât de greu este să te integrezi într-o meserie dominată de bărbaţi?
Nu pot să spun că a fost uşor de la bun început. Treci şi prin acele momente în care ţi se spune mai mult sau mai puţin subtil că nu ai ce căuta acolo, dar pe masură ce a trecut timpul am realizat că e vorba despre modul în care alege fiecare să perceapă lucrurile, despre atitudine, despre adaptare şi , nu în ultimul rand, despre felul în care îţi faci meseria – dacă o faci cu drag şi profesionalism sau nu. Şi, cum ziceam, atât timp cât faci acest lucru cu drag, nu te plângi că „ţi s-a rupt o unghie”, şi nu ai pretenţii la un tratament special doar pentru că eşti fată.
Aţi simţit vreodată că aţi fost discriminată în vreun fel sau că aţi avut anumite avantaje?
E mare lucru să nu primeşti acel tratament special şi instructorul să aibă încredere în tine şi să considere că are cu cine lucra. Acest lucru s-ar putea să-ţi salveze viaţa la un moment dat, pentru că avionul nu ştie dacă eşti bărbat sau femeie, dacă eşti odihnit şi cu un pas înaintea lui sau obosit şi cu gândul în altă parte. Toţi instructorii mei au fost şi sunt bărbaţi, mai sunt şi colegii mai mari care au avut răbdare să-mi raspundă şi să-mi explice tot felul de lucruri, aşadar peste tot găsim oameni binevoitori, trebuie doar să avem ochi să-i vedem. În cele din urmă „omul sfinţeste locul”.
Aţi fost prima femeie care a zburat pe MIG-21 Lancer. Cum a fost primul zbor?
Mi-e destul de greu să-l descriu în cuvinte. A fost un moment foarte aşteptat, după multă pregătire, un moment pe care mi l-am dorit şi care a venit pe neaşteptate. Spun pe neaşteptate pentru că vreo 2 promoţii înaintea noastră nu mai făcuseră trecerea pe MIG-ul 21 şi atunci când am terminat noi Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene s-a luat decizia să facem trecerea (atât noi cât şi cele 2 promoţii precedente). O senzatie greu de descris în cuvinte, pe care nu ai cum sa o uiţi şi pe care vrei să o simţi de cât mai multe ori este decolarea cu MIG-ul 21! Primul zbor, prima simplă comandă indiferent de avion, îţi vor rămâne mereu în minte şi le vei retrăi din când în când.
Cum se desfăşura o zi din viaţa dumneavoastră atunci?
Atunci, ca şi acum, programul este în funcţie de cum se planifică zborul. Pot fi zile lungi, în care am planificat zbor de dimineaţa până seara, sau în care am zbor de noapte. Când nu zbor, am program de opt ore. Timp care este dedicat pregătirii la sol. Sunt multe de citit şi de aprofundat pentru că sunt întrebări la care sigur nu ai răspuns şi trebuie să-l afli pentru a deveni mai bun, pregătirii fizice, etc.
Care au fost motivele pentru care aţi renunţat să zburaţi pe MIG-21 Lancer?
Ştim cu toţii cum stăteau lucrurile la aceea vreme în ceea ce priveşte orele de zbor. Unul dintre atuurile pilotului de vânătoare este tinereţea. Până la 30 - 35 de ani consider că trebuie să acumulezi deja o experienţă de zbor, să te formezi ca şi pilot.
În prezent zburaţi pe Spartan. Ce misiuni aţi făcut până în prezent?
La sfârşitul anului trecut mi-am luat primele calificări de pilot secund şi încă nu am făcut foarte multe misiuni. În general, am făcut misiuni de transport pasageri şi materiale.
Cât de greu v-a fost să vă obişnuiţi cu noua aeronavă? Care sunt diferenţele între cele două?
Sunt avioane foarte diferite, sunt filosofii de zbor diferite. C-27J Spartan este un avion de transport tactic, pe cand MIG-ul 21 este un avion de vânătoare. Când am schimbat categoria de aeronavă am făcut cursurile specific acestui nou avion, după care au urmat orele de simulator, apoi orele de observator, în care stai în cabina avionului, pe al treilea scaun şi observi manevrele şi tot ceea ce fac cei doi piloţi de la urcarea în aeronavă până la părăsirea ei după aterizare. Pentru mine cea mai mare diferenţă a constat în trecerea de la zborul în simpla comanda la zborul în echipaj. În zborul în echipaj trebuie să faci o echipă cu pilotul comandant, nu să lucrezi în contratimp.
Când aveţi timp şi pentru familie?
Viaţa nu înseamnă doar profesie. Nu e uşor pentru că nu am un program fix şi acest lucru poate fi destul de solicitant pentru cei din jurul meu, dar îmi fac timp pentru persoanele pe care le iubesc, pentru persoanele la care ţin şi care sunt importante în viaţa ta. Nu ar mai conta câte lucruri faci, profesional vorbind, dacă nu ai avea cu cine să le împarţi. Pe cât e de important să fii acolo când au o problema pe atât e de important şi să te poti bucura sincer alături de ei.
Dacă ar fi să o luaţi de la capăt aţi alege aceeaşi meserie?
Primul zbor (2004) mi-a confirmat că sunt pe drumul meu, nu am nici un motiv să aleg altceva.
Care sunt cele trei calităţi pe care ar trebui să le aibă o femeie pentru a intra în profesia dumneavoastră?
Suntem foarte diferiţi ca oameni şi nu sunt eu în măsura sa bat în cuie calităţile pe care trebuie sa le aibă o femeie pilot. Mi-ar placea ca o femeie care lucrează într-un astfel de mediu să fie sinceră în primul rând cu ea, să aibă ambiţie atât cât să nu se lase descurajată şi, nu în ultimul rând, să fie conştientă şi convinsă că lucrurile se pot schimba în bine dând dovadă de profesionalism.
CV
Simona Maierean s-a născut pe 17 aprilie 1984 iar 2003 până în 2007 a urmat cursurile Academiei Forţelor Aeriene Braşov. A fost şefă de promoţie. Este necăsătorită.
Se încarcă comentariile...
