Fierti de vii in canalele Bucurestilor

O femeie de 46 de ani si un copilas de un an si jumatate din Bucuresti au murit fierti de vii. In Anglia Evului Mediu aceasta moarte cumplita constituia pedeapsa pentru criminalii care foloseau

O femeie de 46 de ani si un copilas de un an si jumatate din Bucuresti au murit fierti de vii. In Anglia Evului Mediu aceasta moarte cumplita constituia pedeapsa pentru criminalii care foloseau otrava. Doina Ciobanu si nepotul ei Viorel, cetateni ai Romaniei mileniului III, n-au otravit pe nimeni, dar au murit in chinuri marti seara, in zona pasajului Lujerului, la intersectia strazilor Timisoara cu Brasov. Amandoi faceau parte din colonia de homlesi care se aciuase de vreo luna de zile in canalele din vecinatatea fabricii Electrotehnica. Inainte, toata aceasta lume amarata locuia "la Cupola", adica in Circul Foamei de peste drum. De acolo, gerul iernii i-a alungat mult mai repede decat controalele autoritatilor. Dar, marti, in jurul orei 20 si 30 de minute, una din conductele cu apa calda a RADET-ului a cedat. Prima care si-a dat seama ca e ceva in neregula a fost Lazarica Mihaela, de 14 ani, vecina "de conducta" a familiei Ciobanu. Fata o astepta pe mama ei sa se intoarca de la lucru si recitea, pentru a zecea oara o carte de rugaciuni, "Dezlegare de blestem". La un moment dat a observat ca din perete a inceput sa sara apa. Imediat a fugit sa le spuna vestea vecinilor. La Ciobanu "acasa" nu era decat nea Costel, capul familiei, Doina, nevasta-sa, si nepotul Viorel. Florin, cel mai mic copil al familiei, bantuia de unul singur pe afara, caci ceilalti trei frati mai mari ai lui sunt "bagati la puscarie". Nea Costel a dat sa-l ia pe al mic, dar sotia i-a strigat sa adune actele, ca "scoate ea copilul". Cu miscarile incetinite de o zi de adunat fier vechi prin ger, omul a inceput sa cotrobaie dupa hartii. Dar, dupa cateva secunde, teava de langa ei pur si simplu a explodat. Conducta era plina cu "agent primar", adica cu un amestec de apa si abur aflat la 100 de grade Celsius si la o presiune de 13 atmosfere. Aproape imediat locul s-a umplut de aburi si apa clocotita. Ciobanu Constantin n-a mai putut decat sa o ia la fuga prin reteaua de canale, cu apa dupa el. Din spate nu s-au mai auzit decat un strigat "Florin" si cateva urlete cumplite. Ceilalti 12 locatari din canalele din jur au apucat sa fuga pe scari in sus. Apoi, toti, impreuna cu politia si echipele RADET-ului, au privit neputinciosi o ora la iadul de jos, unde apa deja avea o culoare sangerie. Cand lumea il credea mort de mult, dintr-un canal din apropiere a aparut si capul aburind al lui nea Costel. Omul, cu mainile oparite si umerii zguduiti de plans, a fost transportat imediat la spital. Intre timp, intersectia dintre Timisoara si Brasov s-a transformat intr-un decor dintr-un film englez de groaza. Apa fierbinte a acoperit soseaua, iar aburii sunt asa de densi incat nu se mai vad nici macar culorile semaforului. Prin ceata, claxoanele masinilor par un fel de sirene de vapoare. Balamucul e sporit de faptul ca toate macazele tramvaielor au ramas intepenite, iar "optul" trebuie sa fie deviat de la traseu. La ora 22, apa din canale incepe sa se retraga, circulatia din intersectie e deblocata, iar echipele RADET-ului constata ca doua cartiere, Militari si Drumul Taberei, au ramas fara caldura. Si asa au ramas toata noaptea, in ciuda promisiunilor "de remediere" ale sefilor de la RADET. La fata locului soseste si inspectorul Popescu, de la sectorul sase. La lumina stralucitoare a reflectoarelor televiziunilor, dom' Popescu isi potriveste bine cele o suta de chile in paltonul cu blana si declara ferm ca autoritatile vor lua toate masurile pentru ca tragedii de genul acesta sa nu se mai repete. Astfel, de astazi, gurile de acces la tevile calde ale RADET-ului vor fi dotate cu lacate mai bune si inconjurate cu garduri mai inalte. In acest fel, nici unul din sarmanii care mor de frig pe strazi nu va mai fi in pericol sa moara oparit.