Varianta modificată a Acordului nu schimbă decât gradual înţelegerea iniţială între cei doi. Aspectele de nelegalitate au rămas. De aceea, domnul Marcel Vela nu mai poate fi lăsat să conducă Ministerul Afacerilor Interne şi trebuie demis de urgenţă. Este singura soluţie pe care Primul Ministru al României o are la dispoziţie şi este obligat să o pună în aplicare.

Voi vorbi, în continuare, despre acest pact, încheiat între cei doi, în interesul Patriarhului Daniel şi în dauna populaţiei României. Este un articol în care voi reda povestea demersului de anulare a Acordului (în cele două forme) dar şi un apel adresat Domnului Prim Ministru. Apelul materializează şi declaraţiile Preşedintelui României, ale ministrului Sănătăţii, ale unui fost ministru al Sănătăţii, ale medicilor şi specialiştilor, care s-au pronunţat susţinând respingerea Acordului ca dăunător vieţii şi sănătăţii persoanelor. Cum Acordul nu a fost anulat, ci doar modificat (rămânând neschimbat în substanţă), singura variantă rămasă este demiterea de urgenţă a domnului Vela din demnitatea de ministru. O să spun povestea unei zile în care decizia unui om putea schimba cursul evenimentelor.

14 aprilie 2020, după amiază. Eram în maşină, în această perioadă încărcată cu demersuri despre care am mai vorbit aici. Mă întorceam de la Iaşi unde participasem la un proces. Era al 3-lea proces în care am intervenit pentru a lua apărarea Ministrului Afacerilor Interne şi Ministerului Afacerilor Interne (MAI). De fapt, luam apărarea ordonanţelor militare care erau contestate în instanţă. Apăram, mai concret, măsurile de limitare a transmiterii virusului Cov-19. În maşină ascult Radio România Cultural, postul pe care, alternativ cu Radio România Muzical, îl ascult când mă aflu în călătorie.

Timp de două săptămâni cerusem insistent Preşedintelui să introducă în decret şi posibilitatea restrângerii exerciţiului dreptului la libertatea de manifestare a religiei şi a convingerilor. MAI adoptase deja măsuri absolut necesare care restrângeau exerciţiul acestui drept, fără a avea acoperire în decretul de instituire a stării de urgenţă. Implicasem în acest demers Preşedintele României, Primul Ministru, Ministrul Afacerilor Interne, Avocatul Poporului şi Curtea de Apel Bucureşti, toţi actorii care puteau fi implicaţi.După demersuri, petiţii, telefoane, procese în instanţa de judecată, articole publicate, Preşedintele României, în sfârşit, a luat decizia ca noul decret prezidenţial să cuprindă şi restrângerea dreptului la manifestarea religiei şi a credinţelor. Ordonanţele militare aveau, acum, acoperire legală.

Eram, aşadar, în maşină. Veştile erau bune. Participasem la încă un proces în care s-a respins o cerere de atac la adresa măsurilor de combatere a răspândirii virusului Cov-19, iar Preşedintele României tocmai ce anunţase noul decret acoperitor. Mai sunt câteva procese pe rolul curţilor de apel având  ca obiect anularea prevederilor din ordonanţele militare care restrâng dreptul la manifestarea religiei şi a convingerilor. Dar acum lucrurile păreau aranjate într-un sistem juridic coerent, cel puţin sub acest aspect (deloc lipsit de importanţă, ba din contra).

Doar că urma să se declanşeze furtuna. Prezentatoarea de la radio introduce un mesaj, făcut de Marcel Vela, ministrul Afacerilor Interne. Care a anunţat că nu a mai emis o ordonanţă militară, cum fusesem informaţi, ci un Acord pe care tocmai l-a încheiat cu Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (BOR). Am oprit maşina. Nu, nu era o emisiune pamflet şi da, era vocea ministrului de Interne.

Anunţul a avut două părţi. Una, în care demnitarul ne-a vorbit despre cât de importante sunt lumina sfântă şi prescurile (şi cum se pregătesc acestea din urmă), era partea din anunţ pe care, probabil, ar fi trebuit să o prezinte Patriarhul Daniel câtă vreme se referea la măsurile din Acord care justificau prima semnătură, a patriarhului. Părea că Daniel l-a delegat pe ministrul Afacerilor Interne ca purtător de cuvânt, dându-i ocazia să îşi exerseze calităţile de păstor de suflete – aşa cum a declarat mai demult, ministrul de Interne îşi doreşte să fie stareţ într-o mănăstire.

După ce ne-a lămurit cu privire la importanţa ritualului religios ortodox, ministrul a vorbit şi despre rolul Ministerului pe care îl reprezintă în Acord. Rolul Ministerului era acela de a nesocoti prevederile decretului prezidenţial ce doar fusese semnat şi anunţat de Preşedinte, de a nesocoti prevederile ordonanţelor militare pe care primul-ministru le-a aprobat, de a zădărnici măsurile de limitare a răspândirii virusului Cov-10, de a se împotrivi stării de urgenţă.

Tocmai se încheiase un pact având ca preţ viaţa şi sănătatea oamenilor. Ce era de făcut? Acordul a fost încheiat pe 14 aprilie seara şi era valabil de pe 17 până pe 20 aprilie. Existau doar două variante de anulare a Acordului. Să fie anulat de una dintre părţile semnatare, sau să fie contestat în instanţă. O a treia variantă era implicată de un eventual refuz al ministrului de a a retrage autoritatea publică centrală din acord: demiterea ministrului.

Timpul foarte scurt făcea (aproape) imposibilă contestarea actului în justiţie. Preşedintele României a făcut o declaraţie publică prin care a anunţat ferm şi hotărât că respinge Acordul. Ministrul Sănătăţii, un fost ministru al Sănătăţii şi medici de la Spitalul Balş au afirmat că, prin efectele pe care le poate avea, acordul pune în pericol vieţile oamenilor, încarcă spitalele care deja nu fac faţă şi va fi o povară în plus, pentru cadrele medicale care, la fel, sunt peste măsură de solicitate în această perioadă. Cel puţin două partide parlamentare şi unii europarlamentari s-au pronunţat în aceşi sens, ca şi o parte însemnată din societatea civilă şi din mass-media. Fără rezultat. Domnul Marcel Vela nu şi-a retras semnătura de pe acord – Daniel nici atât --, pactul rămânea valabil.

15 aprilie a fost o zi maraton. În numele asociaţiei pe care o reprezint, am conceput şi depus un denunţ penal împotriva domnului Marcel Vela. Denunţul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Am publicat un apel public prin care am cerut Primului Ministru demiterea de urgenţă a ministrului Afacerilor Interne. Am conceput un demers, înregistrat la Primul Ministru al României prin care am cerut, oficial, demiterea ministrului Afacerilor Interne. În aceeaşi zi, am formulat o plângere adresată instanţei de judecată, împotriva ministrului şi a Ministerului, prin care am cerut suspendarea Acordului, prin ordonanţă preşedinţială şi anularea pe fond a actului, pe care am tramsis-o Curţii de Apel Bucureşti.

Plângerea Asociaţiei a fost înregistrată la Curtea de Apel în data de 16.04. Am reuşit să convingem instanţa să acorde termen a doua zi. Preşedinta completului de judecată a înţeles miza şi au început procedurile. Rar mi-a fost dat să văd atata corectitudine din partea unui magistrat, combinată cu o înţelegere a importanţei cauzei dincolo de litera legii, în spaţiul dat de spiritul legii. S-a ridicat necesitatea introducerii în cauză a lui Daniel, Patrarhul BOR, şi a Bisericii Ortodoxe Române. Am cerut introducerea şi a celor două persoane, ca părâţi, în proces. Instanţa, în acelaşi spirit de justiţie, în spiritul dreptăţii, a cerut celor 4 pârâţi să depună apărările la dosar şi să ni le trimită şi nouă. Ministrul şi Ministerul au formulat apărările pe care le-au transmis în aceeaşi zi. BOR şi-a angajat avocat şi a transmis apărarea cu o oră înainte de proces.

17 aprilie. La ora fixată, 11:00, preşedinta completului a intrat în sala de judecată. A început procesul. De asemenea, maraton. Miza? Uriaşă. Dacă instanţa ar fi admis cererea noastră pe fond şi ar fi confirmat astfel că Acordul este nelegal, ar fi contribuit la limitarea răspândirii virusului. De respingerea cererii noastre pe fond -- şi deci confirmarea Acordului ca legal – ar fi profitat cei doi semnatari: ar fi întărit apărarea domnului Vela în faţa organelor de cercetare penală şi a Domnului Daniel care, va ajunge, probabil, şi domnia sa, să răspundă penal.

Procesul a durat aproape două ore şi jumătate. Din nou, preşedinta completului de judecată s-a comportat absolut ireproşabil. Un proces care ar fi meritat să fie filmat şi transmis în direct. Consiliera MAI şi avocatul BOR au invocat mai mult de 6 excepţii care aveau subsecţiuni (aproape fiecare excepţie se desfăcea în două părţi, pentru paralizarea cererii adresate de noi instanţei). Şi nu numai că le-au invocat, dar au insistat, au apăsat la maxim această pedală. Şi din nou, rolul preşedintei completului de judecată a fost dedicat înfăptuirii drepte a actului de justiţie. Mi-a dat cuvântul pe larg, mi-a adresat întrebări care să ajute la dezlegarea corectă a pricinii în chestiunea excepţiilor, a ascultat pe îndelete toate părţile prezente. S-a spus tot ce se putea spune. Aş zice chiar că avocatul BOR  a fost excesiv de insistent (de câteva ori i s-a atras atenţia că insistă pe chestii pe care le reformula cu obstinaţie). Am răspuns la toate excepţiile. A trebuit să rog instanţa să accepte şi interpretări duse dincolo de textul legii, dar în spiritul ei (a trebuit să fac apel şi la doctrină), câtă vreme suntem în stare de urgenţă, câtă vreme Acordul a fost încheiat marţi şi e valabil până duminică, câtă vreme lucrurile şi evenimentele sunt într-o continuă şi rapidă dinamică. O să povestesc în amănunt cu altă ocazie. Discutarea excepţiilor a durat mai bine de o oră.

Instanţa nu s-a pronunţat, aşa cum spune regula generală, asupra excepţiilor şi – din nou – bine a făcut, trecând direct la judecarea fondului. Aici apare marea miză, legată, strâns, de marea problemă. O să redau, succint, care era problema de nelegalitate a Acordului (în ambele variante, cea iniţială şi cea modificată). Am să fac de la început precizarea că forma finală (a doua) a Acordului, a operat modificări de grad, nu şi de natură. Substanţa Acordului a rămas aceeaşi, temeiurile de nelegalitate aceleaşi  (cu foarte mici excepţii pe care le voi enunţa ca atare).

Pledoaria mea pe fondul cauzei a durat aproape o oră. Vă prezint, pe scurt, susţinerile.

Mai întâi, Acordul relaxează restricţiile prevăzute cu titlu imperativ în ordonanţele militare şi în decretul prezidenţial privind prelungirea stării de urgenţă, cu referire la libertatea de deplasare şi la grupurile de persoane (situaţie evidentă în ambele acorduri) şi nesocoteşte indicaţiile privind transmiterea obiectelor de la o persoană la alta şi regulile privind păstrarea unei distanţe între persoane.

Prin acordul semnat de ministrul Afacerilor Interne, domnul Marcel Vela împuterniceşte BOR să ofere serviciile de voluntariat religios prin care sunt încălcate restricţiile din cele două ordonanţe militare şi din decretele prezidenţiale. Acordul exprimă în mod clar şi explicit nesocotirea măsurilor enumerate în actele normative prin permiterea voluntarilor şi preoţilor să se deplaseze nelimitat şi să transmită oamenilor la casele acestora sau în blocurile de locuinţe produse alimentare prelucrate într-un mod necontrolat medical şi lumânări aprinse, facilitând transmiterea virusului Cov-19.

De asemenea, Acordul nesocoteşte prevederile din ordonanţele militare şi din al doilea decret prezidenţial prin care este restrâns dreptul la manifestarea religiei şi a credinţelor (cu menţiunea că în al doilea acord s-a renunţat totuşi la posibilitatea persoanelor de a se deplasa până în faţa bisericilor pentru a lua lumină şi pâine). Cum aceste restricţii au fost considerate absolut necesare pentru limitarea transmiterii virusului Cov-19, prin semnarea Acordului, care nesocoteşte aceste restricţii, semnatarii au zădărnicit măsurile de limitare a transmiterii bolilor infectocontagioase, faptă sancţionată ca infracţiune în Codul penal.

În al doilea rând, prin exces de putere şi abuz, ministrul Afacerilor Interne deturnează obligaţiile şi îndatoririle funcţionarilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (poliţişti, pompieri, jandarmi), obligându-i să execute servicii religioase (contrar voinţei proprii liber exprimate) prin constrângere, ţinând cont de relaţia de subordonare implicată de autoritatea pe care ministrul Afacerilor Interne o are asupra subordonaţilor. Agravant, Ministrul Afacerilor Interne, prin acordul semnat (în prima formulare), ordonă militarilor care nu îi sunt subordonaţi şi anume miltarilor din subordinea Ministerului Apărării Naţionale să efectueze servicii religioase în interesul BOR (parteneră în acordul semnat prin conducătorul acesteia), în timpul misiunilor obligatorii ale acestora, impunându-le astfel să participe la serviciile religioase ale unui cult şi totodată să îşi încalce îndatoririle de serviciu stabilite în mod explicit prin prevederile celor două decrete prezidenţiale. Acordul creşte pericolul ca poliţiştii, pompierii, jandarmii şi militarii să fie infectaţi cu Covid-19, fapte, de asemenea, sancţionate ca infracţiune prin prevederile Codului penal. În forma modificată a Acordului, această infracţiune se exercită prin obligarea personalului subordonat MAI să îşi neglijeze atribuţiile şi obligaţiile date prin misiune de serviciu şi să presteze servicii religioase, în interesul BOR, pentru persoanele aflate în spitale, centre sociale şi centre de carantină.

În al treilea rând, Acordul (în ambele variuante) semnat de ministrul Afacerilor Interne, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pune persoanele care nu aparţin cultului creştin ortodox într-o situaţie de inferioritate în raport cu credincioşii ortodocşi, faptă sancţionată ca infracţiune prin prevederile Codului penal.

În plus, acordul contravine cerinţelor din declaraţiile publice repetate în mod sistematic ale Preşedintelui României, cu referire la menţinerea restricţiilor în perioada sărbătorilor pascale şi la faptul că măsurile restrictive nu pot şi nu vor fi relaxate pe timpul declarării stării de urgenţă.

Sindicatul Poliţiştilor din România "Diamantul" a criticat pactul încheiat de ministrul de Interne, Marcel Vela, si Patriarhul Daniel, care prevede că poliţiştii vor împărţi lumina în Noaptea de Înviere: „Este jalnic şi nelegal. Sfânta amendă, nu Sfânta lumină!”.

Reprezentanta Ministerului Afacerilor Interne nu a pus concluzii pe fondul cauzei (doar „vă rog să respingeţi cererile pe fond”), iar avocatul angajat de Biserica Ortodoxă Română a vorbit 10 minute, din care jumătate s-a referit la cât de importante sunt practicile ortodoxe pentru domnia sa. În fapt, nu aveau ce să susţină în apărarea Acordului pe fond, este un act eminamente nelegal. Acesta este şi motivul pentru care s-a insistat atât de mult pe excepţii. Pentru a lua cât mai mult din timpul alocat cauzei, pentru a ne obosi, pe mine şi pe preşedinta completului de judecată (am şi menţionat acest aspect, într-un final – ştiu că e o tactică dar... în cauză era totuşi vorba de vieţi omeneşti şi de sănătatea publică).

După o deliberare de aproape două ore, preşedinta completului de judecată a hotărât. A respins cererile noastre ca inadmisibile. Pare un proces pierdut, dar nu e nici pe departe adevărat. Din contră. Pronunţându-se astfel, instanţa nu a intrat în fondul cauzei, a respins cererile noastre pe baza unei excepţii. Este drept că nu a anulat şi nici nu a suspendat Acordul, ca fiind nelegal, cum am cerut. Dar nici nu a respins cererile noastre sub acest aspect. Adică, mai precis, nu a respins cererile considerând că Acordul este legal. Nu a acoperit acest act care pune în pericol vieţile şi sănătatea persoanelor. S-a oprit cu judecata la excepţii. Nu a lăsat Bisericii Ortodoxe Române şi Ministerului Afacerilor Interne posibilitatea de a afirma că, „iată, Acordul este legal, a confirmat asta singura autoritate abilitată să interpreteze actele juricie, instanţa de judecată”.

Rămân în vigoare, susţinând nelegalitatea Acordului, declaraţiile Preşedintelui României – prin care a respins ferm Acordul -- cel care emite decretele prezidenţiale care sunt izvorul de drept al tuturor reglementărilor privind starea de urgenţă, declaraţiile ministrului Sănătăţii, ale unui fost ministru al Sănătăţii şi ale medicilor (din care unii angajaţi la Spitalul Matei Balş din Bucureşti, spital cu echipă de cercetători care lucrează în mod oficial pentru limitarea transmiterii virtuslui). Rămâne, desigur, denunţul nostru adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Şi, nu neapărat în această ordine, rămân textele celor două Acorduri, atât de clar redactate împotriva prevederilor restrictive din această perioadă a stării de urgenţă. Primul Ministru nu are voie să neglijeze toate aceste aspecte. Nu are voie să pună în pericol viaţa şi sănătatea persoanelor pe care, din contră, este chemat să le apere. Nimic altceva nu trebuie să conteze.

Rămâne ca Primul Ministru al României să îl demită de urgenţă pe domnul Marcel Vela din demnitatea de ministru al Afacerilor Interne (sau, ca variantă salvatoare moral, juridic, dar şi pe linia cercetării penale, rămâne demisia pe care domnul Vela ar putea să şi-o depună). Un lucru este clar, ca şi prevederile Acordului: domnul Vela nu mai este în măsură să conducă starea de urgenţă. Cel puţin nu în sensul în care a fost declarată de Preşedintele României prin cele două decrete şi prin declaraţiile publice pe care le-a făcut.