Ba chiar, în plin delir post-protocronic, îl vedem ca inventator a tot şi toate care înseamnă vârf de civilizaţie. De ce nu, căci dacă nu avem motive să ne mândrim cu ce ajunse biata Dacie, măcar cu proiectarea unei istorii idealizate într-un trecut abscons să ne ocupăm. Şi tot ar fi bine. Chiar de înţeles căci şi contemporanii doamnei Grapini trebuie să se bucure de ceva.

Numai că, din nefericire pentru substanţa naţională a României anului 2015, această Românie trecută tehnic în cluburile ultra-selecte UE şi NATO îşi arată din când în când un străfund cumplit, absolut tragic şi care ne scoate efectiv din orice grup de ţări civilizate, fie ele chiar din lumea a treia, lumea de unde venim şi de unde credeam că am plecat pentru totdeauna.

Tragedia pe care o reprezintă faptele celor şapte tineri violatori din Vaslui, una dintre cele mai înapoiate şi sărace ţinuturi ale României reale, nu este doar un episod dramatic oarecare, un fapt extrem, dar care, după cum vedeţi, se încearcă cu obstinaţie a fi ţinut la „rubrica diverse“. Oare de ce?

V-aţi întrebat acest lucru?

Cred că am un răspuns. Cred că ştiu de ce există o tăcere suspectă şi mai mult decât complice. Pe fond, nu vorbim doar de faptele abominabile a şapte golani de la ţară, veniţi din nicăieri pentru a se întoarce în nimicul unei existenţe condamnate la anonimatul mizeriei atotcuprinzătoare. Vorbim, trebuie să vorbim chiar dacă doare şi ne e ruşine, despre existenţa şi acum în 2015, a unei mentalităţi teribile, josnice, primitive, intrată în spaţiul nostru odată cu Fanarul şi adâncită de incultură, tradiţii de tipul subculturii de contact între satul sărăc şi disperat şi mahalaua triumfătoare în ritmuri de manea.

Este un amestec ce justifică acum acest tip de atitudine (violul) şi reacţia ulterioară de acceptare şi protecţie generată de grupul lor social proxim (comunitatea de provenienţă a bestiilor din Vaslui) care încearcă acum să le justifice ticăloşiile.

Este cumplit de grav, spuneam, deoarece situaţia aceasta nu seamănă cu nimic, cu absolut nimic din ceea ce ar însemna justiţie şi atitudine socială colectivă - locală şi naţională - într-o ţară din cele alături de care ne placem să fim puse pe liste şi, cu regularitate, ne ofuscăm că, de fapt, vedem cum ne ignoră ferm şi din ce în ce mai vizibil, cu condescendenţa politicoasă pe care o adoptă de regulă în cazurile disperate.

Tinerii respectivi, bestiile din Vaslui, nu reprezintă oare cumva ceva mai mult decât o adunătură de golani? Nu cumva menatiltatea lor, de dispreţ total faţă de statutul femeii, nu este un rezultat direct al mediului acesta postfanariot care a adus odată, demult, conceptul femeii-obiect, femeii fără niciun fel de drept la existenţă, dorinţe şi trăiri proprii din moment ce în totalitate viaţa sa, de la naştere la moarte, este subordonată, ca fiinţă inferioară, bărbatului triumfător şi dominant? Aşa este, asta este tradiţia, dar care, ca mai toate ce au ajuns în spaţiul carpato-danubiano-pontic, a păstrat doar această dimensiune, exacerbând-o şi instalând-o ca valoare de comportament, profund împărtăşită istoric de familiile şi societatea din care provin familiile celor şapte violatori, tineri de valoare ai universului sătesc din ce moment ce erau chiar şi fotbalişti în echipa locală, adică un maxim social de evoluţie preţuit ca atare în spaţiul respectiv.

Este o metalitate de sub-Sharia, dacă îmi este permisă această inovaţie de concept filozofic şi comportamental. Mult mai rea şi perversă decât regulile impuse de Charia. Corespunde unei tendinţe actuale din spaţiul fundamentalismului islamic unde, în ultimii ani, au apărut diverse edicte (fatwa) care precizează în ce condiţii este acceptabil violul.

Căci, spune şeicul salafist Yassir al-Ajlawani, este acceptabil ca cei care luptă pentru Islam să „captureze şi să aibă relaţii sexuale“ cu orice femeie care nu este de religie sunnită, indiferent de voinţa acesteia. La rândul său, şeicul egiptean Isaak Huwaini explica cum prizonierele „necredincioase“, acele ghanima denumite astfel; cu termenul care înseamnă „pradă de război“ trebuie să fie distribuite printre jihadişti sau „duse la târgul de sclavi, acolo unde fetele sclave şi concubinele pot fi vândute în mod legal; atunci când doresc o sclavă sexuală, merg la târg şi aleg femeia pe care o doresc şi o cumpără...“. Salwa al_Mutairi spune foarte clar că „Un stat musulman trebuie mai întâi să atace statele creştine - de fapt, orice stat care nu este musulman - şi ele (viitoarele sclave sexuale) trebuie să fie făcute prizoniere în timpul atacului. Aşa ceva este interzis? Deloc. Regulile în privinţa sclavelor sexuale sunt complet diferite de cele care se aplică în cazul femeilor musulmane... sclava sexuală se cumpără şi cu asta gata!“

Dar cei şapte violatori din Vaslui s-au comportat cu tânăra lor compatrioată mai rău decât şi-ar fi permis vreodată combatanţii islamului fundamentalist, profund respectuoşi cu cele de un sânge cu ei şi pasibili de pedepse oribile în caz de transgresarea opreliştilor înscrise în legea islamică. Ai noştri, profund ortodocşi şi credincioşi practicanţi ai creştinismului atoate-iertător şi mai mult decât tolerant, se comportă după criteriile propriei lumi, propriului univers, dominat evident de fiinţele materne, tratate şi folosite în acest sens după o tradiţie infectă a supuşeniei absolute în faţa bărbatului care are dreptate pentru că el te-a luat în posesie.

Nu-i aşa? Atunci cum vă explicaţi reacţia comunităţii respective, de apărare a bestiilor şi începere de culpabilizare a victimei, totul condus de mama, pura, dulcea şi suava mamă a uneia dintre bestii, stimata noastră concetăţeană şi coreligionară Dorina Burada, iniţiatoarea unui grup de FB destinat să adune mărturii acuzatoare despre fata în cauză? Spaţiul în care a apărut ideea suburbană că, de fapt, staţi aşa, nu a fost vorba despre viol, ci despre sex-surpriză!

Foto difuzată de publicaţia Vremea Nouă din Vaslui

Dincolo de „faptul divers“ şi reacţia fabuloasă a justiţiei vasluiene, chestiunea este profund politică. Poate tocmai de aceea atât de tare pentru oamenii deranjantă din curtea de orătănii a politichiei noastre care cred că ştiu foarte bine care este adevărul cutremurator care stă în fundalul acestor evenimente: o mentalitate de retardaţi într-o României care nu reuşeşte să mai impună niciun fel de regulă deoarece invazia non-valorilor a resuscitat în forţă partea obscen de trivială a tradiţiei Fanarului, cea care spune că singura referinţă este banul cu care poţi cumpăra totul. Totul şi în primul rând femeia-obiect, femeia-sclav sexual, femeia standard de reuşită socială, posedată şi aruncată sau preschimbată după cum are chef muşchii tăi.

Chestiunea politică relevantă este de a şti cât de reprezentativă este, în procente, această mentalitate şi dacă nu cumva este în evoluţie, laolaltă cu mutaţiile negative sociale provocate de o dezechilibrare a valorilor româneşti în această lume în care nimic nu mai pare să stea la locul său, nimic nu mai este ceea ce afirmă că ar trebui să fie. Totul, în afară de acest lucru, puternic, viguros şi autoreproductiv: mentalitatea de cavernă generată de obsesia unui tip de dolce vita în mahalaua burlescă ce trăieşte în ritmul melodiei „Banii mei, valoarea mea!”.

Whatever! - scrie pe tricoul unuia dintre golani. Priviţi-l bine şi îl veţi recunoaşte la fiecare colţ de stradă. Aceasta este problema politică a României lui 2015. Aceasta e problema de azi pentru că poate deveni destinul nostru de mâine. Va trebui să ştim cărui spaţiu vrem să aparţinem şi cu care valori să jucăm pe mai departe. Din Vaslui, vine un mesaj clar, fără echivoc. Dumneavoastră ce mesaj aveţi? Cui aţi vrea să fie trimis dintre cei care ne decid destinele şi care tac cu nădejde şi indiferenţă? Până veţi auzi ce răspuns dau, mai uşor cu valorile democatice, România euroatlantică, sincronizarea culturală şi alte prostii din astea care, la Vaslui, nu sunt bune nici măcar ca glume proaste.