Faptul că România este unul dintre principalii furnizori, dacă nu chiar primul, de fiinţe umane, traficate în Uniunea Europeană pentru practicarea prostituţiei, a cerşetoriei şi hoţiei nu era chiar o necunoscută pentru opinia publică din România, înaintea cazurilor Caracal. Spun al cazurilor deoarece acolo s-au înregistrat mai multe sesizări, reclamaţii privind persoane răpite, dispărute, dar unele dintre ele nu au fost băgate în seamă de autorităţi, cum ar fi cazul Luizei Melencu de exemplu, fiind scoase la lumină abia după răpirea şi dispariţia ultimei fete, Alexandra Măceşanu, care se presupune că a fost omorâtă de suspectul Gheorghe Dincă, dar al cărei cadavru încă nu a fost găsit!

Şi în rapoartele anuale ale Departamentului de stat al SUA privind România, traficul internaţional de persoane este indicat ca fiind una dintre principalele probleme cu care ne confruntăm!

În realitate, fenomenul se cunoaşte foarte bine şi la nivelul instituţiilor abilitate din România, mă refer aici la Poliţie şi la DIICOT, singurele instituţii care mai fac câte ceva pentru prinderea traficanţilor şi eliberarea victimelor. Evident, foarte puţin în comparaţie cu amploarea fenomenului şi mai mult atunci când erau ori sunt sesizate de instituţiile similare din Uniunea Europeană, care era principala destinaţie a persoanelor traficate, şi în colaborare cu acestea! Impresia mea este că instituţiile româneşti amintite anterior, se implicau şi se implică în lupta împotriva acestui flagel modern, mai mult de ochii Europei şi din obligaţie faţă de acordurile internaţionale de cooperare poliţienească.

Altfel, se vede de la o poştă cât de profesioniste şi implicate sunt instituţiile abilitate pe plan naţional. Cazurile Caracal au răscolit însă rahatul în Poliţie, în Procuratură, în instituţii importante, în politică, în reţelele de mafii locale, regionale şi transnaţionale. La două luni de la declanşarea scandalului şi a cercetărilor ample, încă nu s-a ajuns la nişte concluzii clare, evidente, pe baza cărora să fie întocmite dosare ale cauzelor în speţă. În ciuda faptului că au existat şi există zilnic tot felul de informaţii şi speculaţii, în media, dar şi o bâjbâială şi poticneală a autorităţilor, nu există nimic concret privind rezultatele cercetărilor.

Dar, rahatul răscolit a scos la iveală complicităţi, incompetenţe, indiferenţe, prostie cât cuprinde, acuze de abuz în serviciu la cine nu te aşteptai, la procurorul Cristian Ovidiu Popescu, alături de alţi trei poliţişti din zonă, cei care se spune că nu au acţionat la timp pentru salvarea Alexandrei Măceşanu! Apropo, n-am văzut până la acesta un magistrat care fuge pe străzi ca un infractor, doar ca să nu răspundă întrebărilor presei! Oare ce prestanţă, ce demnitate, ce respect are acest magistrat în ochii opiniei publice, al colegilor şi al persoanelor pe care le cercetează în activitatea profesională? Împuţiciunea rahatului a scos la iveală şi alte chestii surprinzătoare, în primul rând un candidat independent la preşedinţie, Alexandru Cumpănaşu, unchiul victimei, devenit justiţiar notoriu tocmai pe baza dramei nepoatei sale. Notorietate care a început să scoată la iveală alte rahaturi care ţin la prima vedere, că până acum nu s-a autosesizat nici o instituţie abilitată, de corupţie la nivel înalt!

Astfel, pentru cine nu ştia Cumpănaşu se presupune că este un privilegiat şi protejat al Ministerului de Interne de mulţi ani, sediul ONG-ului său fiind găzduit de această instituţie, despre care se spune că îi asigura şi maşină de serviciu. Mai mult, acum rahatul răscolit a scos la iveală şi faptul că acesta a beneficiat de anumite contracte, inclusiv din partea Ministerului Culturii, care i-ar fi băgat în cont milioane de lei în schimbul anumitor servicii. Dar noile dezvăluiri se pare că nu interesează nici o instituţie a cărei activitate vizează anticorupţia, DNA-ul pare că de la înlăturarea Laurei Codruţa Kovesi, a intrat într-o adormire letargică!

În aceste condiţii, Cumpănaşu face valuri în continuare, nu doar prin reclama electorală pe care şi-o face cu orice prilej, este omniprezent pe sticla televizoarelor, activ în lupta cu instituţiile pentru pedepsirea clanurilor de interlopi din ţară şi pentru aflarea vinovaţilor şi pedepsirea lor în cazul nepoatei dispărute. Mai mult, în loc să fie luat la întrebări de către autorităţile abilitate pentru a se afla dacă a beneficiat de privilegii nemeritate din partea unor instituţii importante ale statului, dacă este implicat el cât şi reprezentanţi ai statului în cazuri de corupţie, Alexandru Cumpănaşu beneficiază de protecţie şi maşină de serviciu din partea Jandarmeriei, ca urmare a unei solicitări depuse de acesta la Ministerul de Interne, prin care a cerut să i se asigure paza şi protecţia. Pază, protecţie şi maşină plătite tot de la bugetul de stat, privilegii de care nu se bucură nici o altă persoană dintre cetăţenii simplii care au parte de ameninţări reale privind siguranţa şi viaţa lor.

Normal ar fi ca în urma răscolirii rahatului şi a dezvăluirilor despre posibile complicităţi şi cazuri de corupţie, referitoare la Alexandru Cumpănaşu, ong-ul acestuia, instituţiile şi persoanele cu care a lucrat sau colaborează încă, să fie cercetate şi să se clarifice suspiciunile de ilegalităţi, dar până acum nu se constată nici un interes în acest sens. Suspiciunile trebuie cercetate şi clarificate, iar instituţiile abilitate ar trebui să înceapă fără tăgadă aceste demersuri, caz în care s-ar putea să avem parte şi de alte dezvăluiri surprinzătoare la nivel înalt. Pe de altă parte, chiar candidatul la prezidenţiale, Alexandru Cumpănaşu, ar trebui să dovedească faptul că este o persoană cinstită şi necoruptă, cu intenţii bune, care chiar luptă pentru adevăr şi dreptate!