Acum că jocurile sunt făcute (sau prefăcute), că politicienii se refac la munte, că ziariştii şi comentatorii au mai curînd dezamăgiri şi furii reziduale, decît sesiuni de luptă sîngeroasă, totul intră în regim de „normalitate”. Ne destindem. Desigur, hîrjoana politică nu se stinge peste noapte. Încă se mai încearcă mici incendii prin fundul curţii: de ce au căzut la învoială preşedintele cu primul ministru, cum va reacţiona dl. Băsescu la propunerile dnei Pivniceru privind şefia DNA şi a procuraturii generale etc. Dar, faţă de vîlvătăile de mai ieri, astea sunt mofturi, „ciupeli”. Scena se umple de cu totul alte evenimente şi informaţii. Cum spuneam adineauri, intrăm în „normalitate”. Dar cum arată, la noi, „normalitatea” gazetărească? Să răsfoim…

În prim plan, sunt buletinele meteo. Ni se promite, zi de zi, un pronostic limpede asupra perioadei imediat următoare, dar şi asupra următoarelor trei luni. Eu unul rămîn mereu nesatisfăcut. Aflu că vom avea temperaturi „apropiate de normele climatologice”, „precipitaţii în limitele obişnuite”, dar şi că vine peste noi un an plin de catastrofe, incluzînd, de pildă, 15 cutremure pe lună în Vrancea. Am văzut chiar, nu mai ştiu pe ce canal, şi o versiune talk-show a ştirilor meteo: un moderator şi doi specialişti combat intens, cu hărţi şi cifre, dinaintea unor telespectatori care, în fond, nu aveau decît mici curiozităţi de moment. Ei bine, nu! Ni se explică mai întîi cum a fost anul trecut, apoi cum a fost pe la alţii, iar la urmă, catedratic, ce ne-ar putea aştepta (de regulă temperaturi „apropiate de normele climatologice” şi „precipitaţii în limitele obişnuite”).

Inevitabile sunt ştirile „de sezon”: ni se comunică, de exemplu, că poliţia a confiscat, printr-o eroică mobilizare de forţe, 360 kg. de pocnitori. Dar şi că Andreea Bălan nu face sex de revelion. („Află de ce!” – adaugă provocator şi profesionist autorul ştirii, ca să te oblige să-i citeşti textul. Iar dacă vrei, afli: pentru că şi ea şi partenerul ei au, în noaptea respectivă, puzderie de concerte). Pentru iubitorii de senzaţional, avem şi dezvăluiri „tari”: e vorba de cazul unei poliţiste din Balş, care a înfipt un cuţit în burta şefului ei, comisarul X, ca răspuns la tentativa lui de viol. Dar lucrurile sunt mai complicate decît par: dna poliţistă mărturiseşte că nu e la primul viol. A mai violat-o şi şeful IPJ Olt, şi şeful Poliţiei Balş, şi prim-procurorul Parchetului de pe lîngă Judecătoria Balş. Suntem în plină explozie a erotismului oltenesc şi în plină revoluţie gramaticală: violul are grade de comparaţie. Poţi fi violată, mai violată, dar şi foarte violată.

Nu există însă pe lume doar răutate. Există şi ghinion. Un bărbat din Buzău a înghiţit acul cu care stomatologul său voia să-i obtureze un canal. Trec peste titluri sibilinice de genul „Cioacă nu-şi recunoaşte chiloţii din rîpă”, sau peste informaţia duioasă privind împăcarea dintre Teo şi tatăl ei, cu ocazia separării aceleiaşi de soţul ei. Mai interesant e ce mănîncă de revelion deţinuţii de la Jilava (în speţă Adrian Năstase): friptura de porc şi gogoşile „vor face diferenţa” – ni se spune. Cu precizarea că bucatele cu pricina se vor servi la prînz. Şi noaptea? La „cumpăna anilor”? Noaptea nu se dau decît „cartofi franţuzeşti”. Mult mai bine va mînca Traian Băsescu, dar tot într-o succesiune sucită: el va căpăta, ca aperitiv (sic!), brînzeturi franţuzeşti.

Nu lipsesc nici informaţiile de peste hotare. Primul ministru britanic se luptă, politically correct, cu discriminarea între sexe: de ce nevasta unui rege e numită regină, în vreme ce soţul unei regine e doar „prinţ consort”. Se va propune o lege care să introducă titulatura „prinţesă consoartă”. Fiindcă veni vorba, să amintim şi de regele mineriadelor noastre („luceafărul huilei”), dl. Miron Cosma. Omul are două mici dorinţe, cît e încă în putere: să aibă o confruntare bărbătească („fără martori”) cu Steven Segal şi să se realizeze un film despre viaţa lui, în care să joace, pe post de Cosma, Nicholas Cage.

 E clar: tensiunile obsedantului an 2012 s-au risipit. Viaţa reintră pe făgaşul ei obişnuit. Avem şi noi dreptul, după lupte seculare, la niţică frivolitate. La o doză consistentă de „viaţă adevărată”…