Articole scrise de Andrei Pleșu

În vara trecută, Vintilă Mihăilescu îmi scria din spital: „Să cogitezi despre descompunere, ce lux! Să o trăieşti, ce mizerie! Mama lor de intelectuali... Asta e tot ce am putut «gîndi» în această perioadă... (...). Îti dau veşti cînd ies din Tunel“ ...

Rapidă diagnoză sociologică. Există patru categorii de oameni (apud Carlo M. Cipolla, Legile fundamentale ale imbecilităţii umane): 1) neajutoraţii („Fraierii“): cînd fac ceva, ei pierd şi alţii cîştigă;

N-am fost în confidenţa domnului Ion Iliescu, n-am făcut parte din partidul lui şi din cercul „apropiaţilor“ şi nu am o imagine proprie despre „evenimentele“ de la sfîrşitul lui decembrie 1989....

Astăzi, cînd asistăm la vioaie şi imprevizibile schimbări de guvern, ne putem gîndi, cu un inocent amuzament, la detalii nesemnificative în aparenţă, dar care, în iureşul schimbării, îşi au pitorescul lor. De pildă, cum laşi, la plecare, un birou min...

Cu mai multe zile în urmă am primit un text din partea doamnei avocat Sandra Grădinaru, din Iaşi, conferenţiar la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“. Am avut prilejul să o văd vorbind în cîteva emisiuni de televiziune şi am fost plăcut impresionat d...

De o bună bucată de vreme, orice (re)întîlnire cu Vestul european este o întîlnire cu policromia multiculturală. Nu în aceeaşi măsură peste tot şi nu cu aceleaşi efecte. Dacă, de pildă, la Paris, strada şi trecătorii ei şi-au schimbat masiv chipul în...

Criza lumii de azi (şi a României) e boală veche. Iată cum o descrie Alexis de Tocqueville în 1835 (Despre democraţie în America, trad. românească, Humanitas, 1995):

Cu mai mulţi ani în urmă, am dat, într-o antologie, peste o mulţime de texte ale lui Nae Ionescu de o actualitate aproape neverosimilă....

Doamna judecător Niţă rescrie istoria. Nu numai că s-a făcut dreptate, dar s-a aflat şi cum era cu disidenţa sub comunism. Cei implicaţi în anchetarea (fatală) a lui Gheorghe Ursu nu i-au făcut, de fapt, nimic. Întîi că nu era un disident suficient d...

O experienţă caracteristică a memorialisticii este ruptura comică, dar şi potenţial traumatizantă, între ceea ce ştii că ai trăit şi ceea ce se speculează ulterior, cu motivaţii diverse, în legătură cu „bagajul“ tău existenţial. Ai, pe de o parte, fa...

La Tescani fiind, n-am perceput „momentul originar“ al răzmeriţei bucureştene (discursul huiduit al lui Ceauşescu şi fuga cu elicopterul).

În ultimele luni am fost asaltaţi zi de zi, seară de seară – era previzibil! –, de informaţii, interviuri, analize, dezbateri, dezvăluiri decise să lămurească adevărul despre „evenimentele“ din decembrie 1989. Fiecare „emiţător“ (jurnalist, analist, ...

La început de an, nu găsesc altceva mai bun de făcut decît să reiau, terapeutic, un text mai vechi, din 2009, în care regăsesc un îndemn şi o melancolie încă neostoite în sufletul meu. Sper ca, peste încă zece ani, îndemnul să fie subînţeles, iar mel...

După experienţa de la Ministerul Culturii, eram decis să nu mai particip la nici o formulă guvernamentală. Doi ani de „administraţie“ mi se păreau suficienţi. Avem încă proiecte personale, pe care nu voiam să le sacrific....

Încet-încet, vine momentul amintirilor, al recuperării documentare, al mărturiei, al autoevaluării, pe scurt, al „memorialisticii“. Nu ştii cît timp mai ai, iar în jur proliferează evenimentele comemorative, studiile istorice, exerciţiul retrospectiv...

„Normalitatea“ pare o noţiune la îndemînă. Înţelesul ei e, pentru tot omul, subînţeles. Toţi credem că ştim ce e „normal“ şi ce nu, ce e „firesc“ omeneşte şi socialmente şi ce e derapant, alături cu drumul, eventual scandalos.

Este evident că nu există politică democratică fără adversitate ideologică, fără competiţie de idei, fără multipartitism şi conflict între partidele angajate în lupta pentru putere. Ba chiar şi înăuntrul fiecărui partid, tensiunile, facţiunile, spiri...

După catastrofa degradantă a Holocaustului, ne-am fi aşteptat ca incriminarea cuiva după criterii etnice să nu mai funcţioneze niciodată în dezbaterea publică. Sau să fie amendată prompt, mergînd pînă la soluţii penale....

Cînd în preajma ta se întîmplă o nenorocire, primejdia curentă este ori „să n-ai cuvinte“, ori să te îneci în platitudini (legitime…). Ştiam că Maşa Dinescu suferă de o boală grea, pentru care nu există tratament şi care, zi de zi, o împuţina pînă la...

Sîntem în plină campanie electorală. Ne-am fi aşteptat ca, după 30 de ani de exerciţiu democratic, „turnirul“ politic să se reformeze stilistic, să capete substanţa şi manierele unei dezbateri care implică, desigur, concurenţă, dar fără să băltească ...

Aproape nici un candidat nu se poate debarasa, în campania sa electorală, de o sumedenie de „legi nescrise“ ale luptei pentru voturi. E amuzant să vezi cum se străduiesc mai toţi – fiecare după înzestrări, după sugestiile sfătuitorilor şi după exigen...

Septembrie 2019. Ion Vianu, în trecere prin Bucureşti, mi-a făcut plăcerea să-mi dăruiască ultima lui carte apărută, anul trecut, la Editura Polirom (Între violenţă şi compasiune. Amintirile unui psihiatru). Am citit-o cu lăcomie şi, de-atunci, mă si...

N-am cum să fac un inventar complet. Tejghelele vieţii noastre politice, deşi multicolore în aparenţă, sînt, de fapt, goale. Dar m-aş opri la trei însuşiri fără de care, după părerea mea, un om politc nu este nici om întreg, nici politician întreg....

Ca toate întîlnirile proaste, întîlnirea cu depresia poate avea surprinzătoare beneficii. A înţelege asta e, deja, un început de „depresurizare“......

Auzim mereu, mai des decît ar fi cazul, că „era mai bine înainte“. Ba că aveam siderurgie, petrochimie şi fabrică de camioane româneşti, ba că Ceauşescu a făcut metrou, blocuri şi o autostradă, ba că nu exista şomaj, că toţi aveau casă, concedii „sin...

Recitesc articolul de mai jos, apărut în octombrie 2008, şi sînt oarecum mirat de calmul expozitiv (nu lipsit, totuşi, de un subton critic) al textului. S-ar zice că nu era clar încă ce înseamnă, concret, „buna guvernare“, dar că situaţia avea şanse ...

● Esenţială pentru eficacitatea oricărui gest pedagogic este renunţarea inteligentă la predică, la decalogul lipit pe tăblia patului, la cicăleala insuportabilă a „sfătuitorilor“ de profesie.

După articolul publicat – cu titlul de mai sus – săptămîna trecută, au apărut, previzibil, o sumedenie de comentarii nervoase: „Păi, ce faci, bă?! N-ai zis că te retragi?!“; „Aaa! Te-a plătit sistemul ca să-i ataci pe adversarii lui Iohannis!“. Una p...

Cu această perplexitate îmi „încununez“, de la o vreme, ziua (închizînd televizorul). Cînd, deodată, descopăr că am publicat un articol cu exact acest titlu şi acum cinci ani, tot într-o campanie electorală. Rezultă că nu trăim un episod politic acut...

De fiecare dată cînd ofer cititorilor fragmente pe care le găsesc în arhiva mea privată ori de cîte ori încerc să o pun în ordine, mă întreb dacă nu păcătuiesc prin absenteism jurnalistic....

● Titlu de proiect „jucăuş“ din prima tinereţe: „Povestea prieteniei mele cu o grădină, cuprinzînd, între altele, o virtuală psihologie a ideii fixe şi cîteva contribuţii (aproape) decisive la o fenomenologie a pajiştii“....

12 august 2019 ● M-a emoţionat să văd că peste 20.000 de oameni, din ţară şi din diaspora, au înţeles să vină la Bucureşti, pe caniculă, cu mijloace proprii („Aş! Finanţaţi de „reacţiune“!), în amintirea demonstraţiei pe care, cu un an în urmă, „inst...

● După o lectură din Ortega y Gasset (Spania neverebrată, Humanitas, 1997) - Ortega (p. 12): „…nu-mi este prea limpede de ce pesimismul ar fi neapărat blamabil“. Sînt vremuri, într-adevăr, în care „pesimismul“ e raţiunea însăşi, o sănătoasă cale de m...