În conformitate cu zisele domnului Tăriceanu o astfel de declaraţie s-ar impune ca o consecinţă firească după decizia de lunea trecută a Curţii Constituţionale referitoare la pretins viciatele raporturi dintre puterea executivă şi cea judecătorească.

Nu putem să nu observăm că anunţata Declaraţie care se pare că va fi dată azi va fi croită pe un inexplicabil fond de limbariţă acută ce pare să fi dat iama în rândurile feluritelor elite ale României. Ce cad victimă, una după alta, dorinţei de a emite tot soiul de pronunciamente al cărui rost nu depăşeşte condiţia de reminder. E vorba despre însăilări de vorbe puse pe hârtie cu unicul scop de a le reaminti românilor că organismele emitente există şi că se manifestă nu numai la capitolul cheltuielilor bugetare mai mult ori mai puţin utile.

O a doua remarcă ce se impune e că viitoarea Declaraţie este, în partea în care ar urma să descrie rolul Parlamentului, din toate punctele de vedere cum nu se poate mai lipsită de utilitate. Defectivă de orice urmă de valoare concretă. Documentul se limitează la condiţia de autobăgare în seamă, de simplă vorbărie. Pentru simpla raţiune că rolul Parlamentului este precizat de legea fundamentală a ţării, Constituţia României. Aşa încât parlamentarii nu vor face decât să îşi piardă timpul născocind un text ce nu poate fi decât o completare inutilă, o glosă, cel mult o reformulare meşteşugită a unor principii pe care nu le pune nimeni la îndoială.

Ceva mai complicat stau lucrurile atunci când vine vorba despre prestigiu. Care- şi dl. Tăriceanu ar trebui să ştie asta, fie şi numai pentru faptul că face de 27 de ani şi mai bine politică activă - nu se obţine cu un simplu petic de hârtie.

Mai concret. Şi o luăm pe puncte, ca la şcoală. Cu speranţa că măcar aşa dl. Tăriceanu va pricepe cât este de penibil.

1. Nu poţi să emiţi pretenţii la respect şi la prestigiu când ai pe rol câteva dosare de urmărire penală, când eşti trimis în judecată sau ai deja la activ o condamnare, fie ea chiar cu suspendare. Pe care încerci să o faci ştearsă prin urât mirositoare tertipuri legislative.

2. E în afara minimei morale să ai pretenţia la respect şi la prestigiu când săptămâna ta de lucru începe marţi şi se încheie miercuri. Ori când pontezi ore după ore vorbind verzi şi uscate, dându-te în stambă, provocând scandal şi agitaţie prin studiouri de televiziune rău famate de genul celor de la Antena 3, România tv, mai nou b1tv. Ori când apari săptămânal în emisiunea de joasă condiţie profesională România 9 care infestează programele TVR 1.

3. E greu să fii respectat de majoritatea cetăţenilor României când ai folosit ultimul an al legislaturii trecute aproape în totalitate spre a-ţi vota noian de privilegii.

4. E imposibil să soliciţi stima şi respectul cetăţenilor cu drept de vot din România atunci când nu calci cu zilele în Parlament, locul tău de muncă, în schimb neuitând să verifici cu regularitate bancomatul spre a vedea dacă ţi-au intrat cu maximă promptitudine indemnizaţia, sporurile şi sumele forfetare aferente calităţii de ales al naţiunii.

5. Este peste putinţă să ceri respectul cuiva care nici măcar nu te cunoaşte din moment ce ai uitat să treci cu lunile prin circumscripţie.

6. Cazi în ridicol când inventezi proiecte de legi menite să te pună la adăpost de proteste pretinzând că ele ar fi pus în pericol activitatea guvernamentală

7. Joci rolul unui clovn trist care se teme că foarte curând va avea parte de cătuşe când ţi-e imposibil să justifici cum ai făcut şi unde au dispărut nici mai mult, nici mai puţin decât un milion de euro.

8. Eşti sfidător de-a dreptul la adresa alegătorilor când te încăpăţânezi să introduci amendamente pe care nu le agreează nici cei ce ţi-au votat partidul din care faci parte cu un scor nimicitor la adresa celor aflaţi acum în opoziţie.

9. Pari nu parlamentar, ci un copil răzgâiat şi fără minte când te foloseşti de declaraţie spre a te război cu o altă parte a puterii executive.

Câtă vreme aceste aspecte cu valoare de condiţie şi încă multe altele vor fi pe mai departe neglijate, călcate în picioare pur şi simplu de parlamentarii României, orice fel de pronunciament votat, fie chiar şi în unanimitate, fără diferenţe de culoare politică, va avea o valoare de întrebuinţare zero.