Zilnic constatăm că preţ de zece ani la Cotroceni pe afară a fost vopsit gardul şi înăuntru s-a aflat leopardul  

Nu am comentat emisiunea cu pricina fiindcă nu sunt medic, nu sunt psihiatru, nu sunt psiholog şi, în consecinţă, nu am capacitatea de a mă pronunţa cât de cât competent asupra demenţei senile. Nici măcar atunci când aceasta se manifestă într-un studio de televiziune.

Am citit comentariile iscate de tragi-comedia, de circoteca din platourile patronate de Cozmin Guşă şi administrate ideologico-editorial de Rareş Bogdan şi, comparându-le, am avut impresia că ele se referă la două evenimente complet diferite. În funcţie de comentatori. La rându-le cu totul altele decât ceea ce am văzut eu însumi că s-a întâmplat preţ de două ore în prezenţa şi cu participarea fostului preşedinte şi, mai apoi, încă aproximativ o oră după plecarea lui.

În ceea ce mă priveşte nu cred că vreuna dintre părţi ar fi câştigat ridicola confruntare. Nu cred, aşa cum cred ori se fac că cred cei de la Realitatea, că lovitura le-ar fi reuşit şi că ar fi demonstrat câtă minciună, câta murdăria, câtă manipulare, cât neadevăr, câte interese personale duse la îndeplinire cu manevre ce ar merita o minuţioasă anchetă penală s-au cuibărit în vremea celor două mandate ale lui Traian Băsescu şi a discursurilor sale justiţiare sforăitoare în spaţiul Cotroceniului.

Nu cred, aşa cum cred ori se fac că cred analiştii băsişti contra-cost, dar cu salariile cam neplătite deoarece Elena Udrea, patroana sau numai casiera şefă Elena Udrea se află în închisoare, că fostul preşedinte ar mai fi repurtat vineri o victorie. Că el, „leul în iarnă” şi-ar fi arătat triumfător gheara, demonstrând nu doar că mai e cât se poate de viu, ci şi că mai e capabil să rănească şi că mai poate juca un rol pe scena politicii româneşti. Apostrofări de genul „minţiţi!”, „nu sunteţi cinstit!” cu care dl. Băsescu a încercat să le facă faţă falşilor jurnalişti sau ironiile deplasate la adresa fostului ministru Mircea Coşea, singurul participant la emisiune cu un comportament decent şi care a evidenţiat nenumăratele „erori intenţionate”  din epoca Băsescu nu pot, nu au cum să funcţioneze drept argumente.

Emisiunea de vineri nu a făcut decât să demonstreze cât de plină de „zoaie” e o bună parte a presei româneşti. Iar cum dl. Băsescu deţine un anumit drept de autor ce trebuie recunoscut atunci când e vorba despre revenirea cuvântului citat în spaţiul public şi în fondul principal lexical-politic de azi, am constat că fostul preşedinte şi le-a încasat cu asupra de măsură, simţindu-se cum nu se poate mai în largul său în mijlocul lor. A zoaielor cu pricina.

2. Două zile mai târziu, duminică la prânz, în emisiunea Foc încrucişat de pe TVR 1, am avut parte de o nouă reprezentaţie de circ mediatic, marca Nistorescu Cornel. „Invitatul permanent” din ordinul interesat şi cu schepsis al lui Stelian Tănase, plătit regeşte de TVR din acelaşi ordin iresponsabil, şi-a mai bătut joc o dată de instituţia ce îl găzduieşte şi îl plăteşte, ştergând la propriu pe jos cu moderatoarea Alina Stancu. Numai pentru că aceasta şi-a îngăduit de a pune la îndoială dreptul parlamentarilor de a abuza de dreptul lor de a face şi a vota legi, utilizându-l în primul rând în folos propriu.

Nu e pentru prima dată când dl. Nistorescu oferă contra taxă lunară de abonament celor ce încă se mai uită la TVR astfel de spectacole de prost gust. Manifestări specifice indivizilor aflaţi în sevraj. Am scris adesea despre ele. Nu s-a întâmplat nimic. Dl. Nistorescu îşi bate pe mai departe joc de doamna Stancu, de instituţia numită TVR şi de telespectatori. Încep să cred că Alina Stancu se simte chiar foarte bine când e luată de ciuf şi urecheată în văzul lumii de Cornel Nistorescu. Lucrul acesta nu pare să îl deranjeze nici pe dl. Mihai Murgu, producătorul emisiunii, nici pe dl. Gabriel Gherghescu, coordonatorul cu atribuţii de director al TVR 1, cu atât mai puţin pe dl. Stelian Tănase, preşedintele –director general al TVR. căruia dl. Nistorescu îi publică „la schimb” comentariile transferate de pe blogul personal în Cotidianul.

Cum pe mine toate acestea mă deranjează, cum eu încă mai cred în misiunea complexă a Serviciului public de televiziune, cum sunt convins că acesta trebuie să facă şi educaţie, în cursul zilei de ieri am adresat o sesizare cu titlu personal Comisiei de etică şi arbitraj din TVR, cerându-i să analizeze, din perspectiva atribuţiilor sale, cel puţin ediţia de duminică a emisiunii Foc încrucişat. Decanul de vârstă al Comisiei, dl. Horia Gruşcă, jurnalist serios şi om de o desăvârşită politeţe, mi-a confirmat primirea sesizării. Poate că după aceasta, după ce analiza va fi făcută, se va corecta şi aberaţia ce îngăduie ca persoanele cu contract de colaborare ce calcă pragul instituţiei din Calea Dorobanţi să nu se supună Codului etic al jurnalistului din TVR.

În viaţa de zi cu zi când un invitat ce îţi intră în casă nu ştie să te respecte pe tine, gazdă, îi arăţi frumuşel uşa. Sper ca măcar acelaşi lucru să i se întâmple eternului ţâfnos, goujat din naştere, Cornel Nistorescu.

3. Nu am deloc impresia că întâlnirea de luni a preşedintelui Klaus Iohannis cu liderii partidelor parlamentare ar fi avut rezultatele aşteptate. Mă tem că în decursul lor nu s-a făcut un pas către „România lucrului bine făcut”, ci numai un sfert de pas. Nu îi dau eu prea des dreptate „maestrului” Ion Cristoiu, însă de data aceasta cred că domnia sa nu e departe de adevăr când spune că din discuţiile respective dl. Iohannis a aflat ceea ce ar fi putut să afle citind fie şi numai o sumară revistă a presei.

O astfel de constatare nu e pe placul, nu e suficientă celor de la Evenimentul zilei, veşnic chitiţi să îl mustre pe preşedinte. Drept pentru care fostul şi actualul lingău băsist cu retard Mircea Marian, cel retribuit pentru asta pe vremuri de coloneii Alexandru Lăzescu şi Rodica Culcer din banii azi dispărutului TVR Info, a primit ordin de la directorul publicaţiei unde trudeşte azi să îi pună o întrebare „încuietoare” preşedintelui. Întrebare legată de constituţionalitatea demersului său. A fost numai preambulul pentru un editorial minciunit al bossului Dan Andronic. Niciodată, nici dl. Andronic, nici foicica în insolvenţă pe care o conduce nu au pus la îndoială constituţionalitatea unor acţiuni similare ale lui Traian Băsescu. O fac acum când e vorba de dl. Iohannis. Că dubla măsură e în specificul ziarului.

Din păcate nu doar în cel al Evenimentului zilei. Iar dubla măsura e numai una dintre hibele multiple ale presei româneşti din zilele noastre. Hibe dintre care însemnările mele de azi au încercat să releve câteva.