Plan în vederea unificării forţelor de dreapta

Riscul major al fragmentării forţelor de dreapta: câştigarea alegerilor prezidenţiale de către reprezentatul USL sau al unuia dintre partidele componente. Exemplul anului 2000, când Isărescu, Stolojan şi Petre Roman s-au canibalizat între ei, iar în turul doi a intrat Vadim, este ilustrativ. În 2014, in locul lui Vadim s-ar putea califica in turul doi Dan Diaconescu.

- Se va instaura şi desăvârşi regimul neo-feudal de „parazitare” a sectorului public;

- Vor fi schimbaţi şefii serviciilor de informaţii, parchetelor, membri CSM şi CCR, cu oameni de încredere, obedienţi USL, căruia îi datorează cariera, prin cooperarea Presedinte-Guvern-Parlament;

- Se va modifica legislaţia, în sensul reducerii atribuţiilor şi prerogativelor DNA, ANI, ICCJ, DIICOT, astfel încât demnitarilor şi baronilor să li se asigura imunitate maximă în faţa legii;

- Regimul politic „Năstase” se va reinstaura în România, o dictatură soft, perfecţionată şi sofisticată;

- UE şi NATO şi-ar putea reconsidera poziţia faţă de România, marginalizând-o, eliminând-o din structurile sale financiare, econommice, sociale şi politice, dacă din interior nu este ajutată de forţe politice semnificative;

- Noua putere va dezlănţui răzbunarea şi prigoana, urmărirea juridică pentru vinovăţii reale sau inventate, inclusiv împotriva şefilor centrali şi locali ai PDL, împotriva lui Băsescu, a fostilor magistrati si a tuturor celor care ar fi contribuit la inculparea juridică a membrilor de vază ai PSD;

-Minciuna continuă şi manipularea grosolană şi primitivă la care se dedă Victor Ponta vor continua la un nivel si mai greu de suportat;

- Va fi redusă la tăcere presa independentă prin presiuni si momeli economice;

- Elitele intelectuale de dreapta vor emigra şi, structural şi funcţional, ne vom întoarce într-un regim de tip comunist;

- PNL va ocupa, eventual,  rolul de opoziţie de mucava, cumpărată şi plătită şi ea din bani publici.

Patru scenarii posibile pentru evoluţia forţelor de dreapta

1 Să rămână neschimbată situaţia actuală. PDL nu poate reface singur imaginea din 2008 când avea 33%, erodarea suferită în guvernarea Boc nu poate fi vindecată aşa de repede. În plus, corupţia, lipsa de solidaritate în austeritate, nerezolvarea situaţiei unităţilor economice de stat, salarizarea bugetarilor nelegată de performanţă şi rezultate, slaba atragere a fondurilor europene, nerezolvarea problemelor din sănătate şi altele, sunt bile negre, greu de uitat.

Este, în schimb, singurul partid de dreapta cu o maşinărie de partid, cu infrastructură locală, capabile să facă faţă bătăliilor politice şi, mai ales, electorale. FC şi PMP nu au balast politic negativ în spate, se bucură de integritate şi etică politică, de oameni buni teoreticieni şi comunicatori, dar nu au maşinăriile de partid indispensabile luptelor politice şi electorale.

2. Să se realizeze o fuziune prin absorbţie în sânul PDL. E puţin probabil, membri de frunte ai FC, PMP, PNŢCD, sunt prea orgolioşi şi ştiu că rezultatul va fi foarte slab. Mai degrabă vor prelungi perioada de consolidare a propriilor partide având drept ţintă 2016, după modelul Noii Republici.

3. Alianţa electorale de tipul ARD. Mai bună decât nimic, dar experienţa ARD, proaspătă, nu dă speranţe că rezultatul va fi cel aşteptat, sunt disparităţi mari între parteneri, nu se pot cuantifica ponderile componentelor Alianţei. Orgoliile şi interesele directe ale membrilor Alianţei ar torpila totul şi ar decredibiliza Alianţa şi, odată cu ea, partenerii ei. În principiu este vorba doar de un singur candidat la prezidenţiale, dar şi aici va fi o concurenţă acerbă între MRU şi candidatul PDL.

4. Fuziune normală, între PDL, FC, PMP, PNŢCD, având drept rezultat un partid mare de dreapta, rebranduit, resetat, restartat, cu o conducere nouă, care să asigure schimbarea fundamentală, să asigure populaţia că nu va tolera furtul şi corupţia nici în interior nici în gestionarea treburilor statului. Acesta este principalul vector de poziţionare la care este sensibil întreg electoratul.

Cea mai calificată pentru a prelua conducerea noului partid  este Monica Macovei, având un „istoric” politic considerabil, simbol al integrităţii şi luptei anticorupţie în România şi UE, căreia îi datorăm aducerea lui Morar, Kovesi si primele succese în arestarea şi condamnarea infractorilor politicieni.  Emil Boc este încă depunctat de performanţa economică din anii de criză 2009-2011, iar Cătălin Predoiu nu are un istoric politic suficient de relevant în ochii electoratului.

„Reformiştii” reveniţi şi forţele noi existente în FC, PMP şi PNŢCD, ar întări atât infrastructura noului partid,  mai ales expunerea publică, comunicarea, contribuţiile în plan teoretic, doctrinar şi ideologic.

Garnitura Macovei, Papahagi, Baconschi, Cristian Preda, MRU, Sever Voinescu, Marian Preda, Daniel Funeriu, Lăzăroiu, cărora li se alătura lideri fara probleme penale din actualul PDL, constituie o echipă redutabilă, cu priză si credibilitatea mare la public, capabilă sa duca la victorie noul partid.

Doar scenariul 4 poate asigura schimbarea decisivă, fundamentală şi victorioasă în viitoarele alegeri, asigurând candidatul unic pentru prezidenţiale.

Timing

După alegerile europarlamentare e prea târziu pentru realizarea proiectului, experienţa ARD este edificatoare. Mai mult, nu este timp suficient pentru expunerea noului candidat al dreptei, pentru ca acesta să intre în mentalul, confortul şi familiaritarea alegătorilor. Alegerile europarlamentare nu vor lămuri nimic, PDL va obţine 15-20%, celelalte partide de dreapta nu vor participa sau vor obţine scoruri insignifiante, aşa că nu vor limpezi nimic.

Termenul maxim de realizare al noului partid ar fi 1 februarie.

PNL

Cu sau fără Antonescu, PNL rămâne toxic pentru dreapta politică, după ce a contribuit la degradarea ţării de către USL. Trebuie ţinut la distanţă vreo 2-3 ani, în penitenţă, să plătească păcatele la care s-a dedat în detrimentul românilor. „Recuperarea” rapidă a PNL, cu sau fără Antonescu, nu este de natură a oferi credibilitate, având în vedere conivenţa prelungită cu PSD a întregii conduceri a PNL şi nu va fi înghiţită de electoratul de dreapta. Prin comparaţie, PDL a denunţat „împerecherea” cu PSD în 2009 la doar 9 luni de colaborare la guvernare.

Traian Băsescu

80% din electoratul de dreapta este pro Băsescu şi cuplarea lui la noua construcţie este decisivă. Este singurul adversar de talia USL, de care acesta se şi teme teribil. Proiectul noului partid ar putea fi esenţializat de candidatul la preşedinţie, (Monica Macovei sau MRU) şi premier Traian Băsescu, încă din 2015, prin bascularea majorităţii parlamentare, în cazul în care dreapta câştiga alegerile prezidenţiale.

Principalul argument care face rezonabil scenariul de mai sus este eşecul economic al USL, agravat de iarnă şi de scăderea în continuare a încasărilor la buget, indiferent de creşterea economică.

Dar, în absenţa unei contraoferte credibile, absenteismul în rândul electoratului de dreaptă va da câştig de cauză tot USL.

Rămâne de văzut dacă presiunea electoratului de dreapta, a intelectualilor şi ziariştilor cinstiţi, nevânduţi, conştienţi de ce ne aşteaptă dacă va câştiga USL, va conduce la realizarea acestui plan sau a altuia asemănător.