Au fost site-uri, ziare şi posturi de televiziune care au transmis doar ştirea nudă. Au fost organisme de presă care au solicitat contribuţia unor analişti politici şi militari de bună calitate din dorinţa de a lămuri cât mai complet şi mai corect semnificaţia, implicaţiile, dar şi dedesubturile numirii. Au fost însă şi medii de informare (vorba vine!) care au denaturat în folosul unor partide sus-menţionata numire. Printre acestea, spre ruşinea ei, la loc de frunte s-a aflat Televiziunea Română, prin mizera ei emisiune România 9. Cu complicitatea moderatorului Ionuţ Cristache, cancerul presei româneşti post-decembriste, nimeni altul decât numitul Cristoiu Ion, a revenit la limbajul din perioada în care era sluga clanului Ceauşescu şi a edictat, fără să îi tremure vocea, că numirea d-lui Geoană la NATO ar fi expresia recunoaşterii internaţionale a PSD. Până şi secretarul general al PSD, dl. Mihai Fifor, prezent în studio, un ins despre care cu mare greutate s-ar putea spune că ar avea ceva în comun cu noţiunea de bun simţ, dimpotrivă, a părut jenat de enormitatea ce a ieşit pe gura ticăloasă a încă şi mai ticălosului Ion Cristoiu. Nu de alta, dar din 2011 şi până la finele lunii mai a anului de graţie 2019, relaţia d-lui Geoană cu PSD a fost cu totul nulă.

Născut în anul 1958, absolvent al Politehnicii bucureştene, dl. Geoană a intrat în Ministerul de Externe în anul 1990. A parcurs treptele ierarhiei diplomatice, în 1996 a preluat postul de ambasador în SUA, numit fiind de Ion Iliescu, loc în care a lăsat o impresie în general bună, a fost păstrat în post de Emil Constantinescu (unii îşi mai amintesc, probabil, episodul Scrisoarea), apoi a ajuns chiar ministru de Externe în vremea guvernării Năstase. În tot acest răstimp, dl. Geoană şi-a creat un bine consolidat sistem de relaţii pe care a ştiut să îl cultive şi după ce nu a mai fost înalt demnitar al Statului Român.

La Congresul PSD din martie 2005 dl. Geoană şi-a adjudecat şefia partidului, în detrimentul lui Ion Iliescu şi a aripii conservatoare conduse de acesta. După eşecul candidaturii sale la prezidenţiale, Mircea Geoană a fost umilit de colegii lui de partid, aşa cum numai cei din PSD ştiu să îi umilească pe cei înfrânţi. Mircea Geoană a pierdut şefia partidului, a fost înlocuit de la Conducerea Senatului. La data de 14 decembrie 2010, la propunerea şi presiunile noului lider, dl. Victor Ponta, a fost suspendat pentru 6 luni din partid, iar în noiembrie 2011, acelaşi Victor Ponta şi-a văzut îndeplinită pofta ce-a poftit. L-a dat afară din PSD pe fostul său rival, urmând o strategie transferată tale quale din istoria bolşevică. PSD nereuşind vreodată să se desprindă de bolşevism, stalinism, dejism şi ceauşism.

Când de abia ajunsă, cu titlul de interimar, la conducerea partidului, d-na V.V. Dăncilă i-a adresat d-lui Geoană invitaţia revenirii în PSD, acesta figura deja pe lista concurenţilor cu mari şanse la postul de la NATO. Post dobândit şi datorită faptului că Mircea Geoană a fost susţinut atât de preşedintele Iohannis, cât şi de premierul Dâncilă, dar şi de ministerele de Externe şi al Apărării de la Bucureşti. NATO fiind, după cum se ştie, o alianţă politico-militară. Nu se poate să nu te întrebi de ce nu avem parte de aceeaşi concordie între Palate şi în cazul d-nei Laura Codruţa Kövesi, dar şi de ce dl. Iohannis face dovada unei neonorante implicări, unei somnolenţe suspecte în cazul cu pricina.

Să nu fi ştiut oare toate acestea dl. Cristoiu? Le-a ştiut, desigur. Dar ce nu face fostul redactor şef adjunct de la Scânteia tineretului spre a-şi prelungi supravieţuirea bine plătită din bani publici pe ecranele unei Televiziuni aduse de Doina Gradea şi compania la statutul de jalnică oficină de propagandă a PSD? Ce nu face Cristoiu spre a-i sluji pe cei care azi îl plătesc din bani publici prin casieria TVR?

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro