Inaugurarea metrului de autostradă a fost mediatizată pe larg. Mandachi a reuşit să creeze un eveniment pentru presa românească, dar şi pentru publicaţiile internaţionale. Cele mai multe au vorbit despre infrastructura de ruşine a României care are la dispoziţie miliardele de euro ale Uniunii Europene, dar nu investeşte nimic în dezvoltarea reţelelor majore de transport, feroviare şi rutiere.

Pentru români, nu mare lucru s-a schimbat în ultimii 30 de ani, din acest punct de vedere. Nu este nicio noutate că nu se face nimic. Iar articolele critice din presa străină nu au fost niciodată şi nu sunt nici acum un motiv pentru care să se sperie PSD.

Şi atunci de unde atâta efort pentru a-l combate pe Mandachi? De ce atâta tevatură?

În strategia politică, atunci când eşti atacat, prima regulă este să evaluezi dacă trebuie să răspunzi, iar dacă trebuie, de la ce nivel trebuie trimis mesajul. Pentru că, dacă unui atac venit de pe o poziţie minoră, dai o replică de la cel mai înalt nivel, nu faci decât să atragi atenţia că problema este serioasă, iar adversarul unul de luat în seamă. Dacă PSD răspundea numai cu postacii, nu ridica atât de mult miza confruntării. Venind contrareacţia de la nivelul preşedintelui partidului, Mandachi a căpătat dintr-o dată imaginea unui inamic redutabil, pentru anihilarea căruia niciun efort nu este prea mare.

Determinarea PSD s-a văzut şi din celelalte măsuri prin care partidul a încercat să contracareze operaţiunea „Metrul de Autostradă“. Ministrul Transporturilor, Răzvan Cuc, a fost scos din birou şi trimis să vadă dacă au înflorit zambilele pe câteva dintre şantierele încremenite ale patriei. La Bacău a fost pus în scena spectacolul de poezie şi balet, „Inaugurarea Lucrărilor la Autostrada Moldova“, după care utilajele au fost trimise în altă parte pentru a nu rugini după atâta avânt muncitoresc.

Dar niciuna dintre măsurile de propagandă nu a funcţionat. De ce?

Mandachi a reuşit să promoveze o acţiune anti-guvernamentală credibilă, tocmai pentru că nu face parte dintr-un partid politic. Chiar dacă, de fiecare dată spune că nu face politică şi îi critică pe toţi cei care au fost responsabili şi nu au făcut nimic, decontul este pentru guvernarea în funcţiune, celelalte nu au cum să mai plătească.

Guvernării i se pune oglinda realităţii în faţă. Mulţi oameni au decis că nu se mai poate aşa, că trebuie să acţioneze. Ştefan Mandachi este doar unul dintre ei, dar unul care a dovedit că are hotărârea şi mijloacele prin care să producă emulaţie. Exemplul pe care l-a dat are mare potenţial să devină molipsitor. Aici este pericolul pe cale îl simte PSD la începutul unui ciclu electoral decisiv cu alegeri europene şi prezidenţiale în acest an şi alegeri locale şi parlamentare anul viitor.

Mişcarea pentru autostrăzi are un impact real şi nu este sensibilă la armele pe care PSD le utilizează din plin la adresa partidelor din Opoziţie. Nu poţi să spui că România nu are autostrăzi din cauza lui Soros sau că vor fi construite până la anul. Practic, mişcarea lui Mandachi i-a luat pe pesedişti prin surprindere şi nu au ştiut cum să răspundă.