Mândrul domn Dan Şova

Dan Şova la Adevărul Live FOTO David Muntean

De fiecare dată când îl văd pe micul ecran pe dl. Dan Şova, fost ministru al marilor proiecte şi al realizărilor pitice, trecător fără istoric decât la capitolul gafe şi lăudăroşenii şi pe la Ministerul Transporturilor, mă încearcă un puternic sentiment de compasiune.

Omul lasă mereu impresia unui sacrificat. Am sentimentul constant că, în lipsă de altceva mai bun, până şi neobosita doamnă Ecaterina Andronescu fiind ocupată, PSD a trimis pe post de vorbete pe la televiziunile prietene un suferind. Un om încercat de continue migrene, pentru calmarea cărora medicamentele se dovedesc neputincioase, dar care, fidel ideii “totul pentru front, totul pentru victorie” şi încrezător în cauza partidului, renunţă la pijama, la halat şi la compresele cu apă rece şi suportă cu stoicism căldura studiourilor de televiziune şi lumina reflectoarelor.

Presupusa suferinţă şi condiţiile neprielnice din platourile tv îl fac pe domnul Şova să scape pe gură nu doar minciunele gogonate ce eventual i-ar putea fi trecute cu vederea dacă emiţătorul lor nu ar fi ditamai conferenţiar universitar, fost coleg de muncă cu dl. Adrian Năstase. Adică cu premierul de odinioară, acum la puşcărie, cu fostul conducător ştiinţific al tezei plagiate a premierului Victor Viorel Ponta.  Din pacate, dl. Şova debitează şi prostii mari cât casa, aşa cum a fost aceea vizând negarea Holocaustului. Sau, mai recent, cea cu votul dat în favoarea intereselor Germaniei de preşedintele Traian Băsescu.  

Programat să ucidă cu vorba-i necugetată orice urmă de adevăr, de logică şi de bun-simţ, purtătorul de cuvânt al PSD a mai lovit odată acum vreo două zile. Sfidând realitatea, bătându-şi joc de un întreg popor, de inteligenţa lui, de capacităţile de percepţie ale acestuia, de oamenii care au constatat îngroziţi cât de nepregătiţi şi puţini la minte le sunt prim-ministrul şi ministrul de Finanţe, dl. Dan Şova a declarat la Realitatea tv, un post nu tocmai prieten, că ar fi fost “mândru” de prestaţia la Cotroceni a şefului său politic.

Mândru de ce? De faptul că, întrebat de unde va recupera banii pierduţi ca urmare a scăderii CAS-ului plătit la angajatori, prim-ministrul nu a putut să îngaime decât un inconştient “o să ne descurcăm”, sinonim al acelui “merge şi aşa” despre care a scris odinioară o tabletă celebră Ana Blandiana. Şi ne vom descurca prin punerea în practică a etern luatului şi veşnic neîndeplinitului angajament al creşterii colectărilor la buget. Or, nu se poate să nu te întrebi câtă încredere mai poţi avea într-o astfel de promisiune când, nu mai departe decât marţi, dl. Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului fiscal, făcea publice câteva informaţii de natură să provoace îngrijorări şi nicidecum “mândrii” prost plasate.

Astfel, dl. Dumitru a anunţat că în 2014 evaziunea fiscală a scăpat de sub control. Că a ajuns la 16% din PIB faţă de 14% cât era în 2012. Că veniturile fiscale în România sunt foarte mici, 32, 7% din PIB faţă de 42,7% cât e media europeană. Că istoricul acestui gen de venituri pe tărâm românesc nu e chiar dătător de optimism de vreme ce  ele s-au situat peste 35% din PIB numai de două ori după 1989. În 1999 şi în 2007.

Pe lângă cele spuse de dl. Ionuţ Dumitru, îngrijorător pentru populaţie e şi proiectul de Cod fiscal, postat vineri şi scos sâmbătă de pe site-ul Ministerului de Finanţe. Un proiect care anunţa o seamă de majorări considerabile de taxe şi impozite, detaliu de natură să ne facă să credem că “descurcatul ” d-lui Ponta şi  “sufletul” doamnei Petrescu chiar pe aceasta contează. Pe o nouă creştere a fiscalităţii, creştere ce ar urma să fie suportată de acea parte bun-platnică a societăţii şi nu de evazioniştii ce vor fi lăsaţi pe mai departe în pace.

Iată însă că între timp, premierul, în loc să îşi acorde, după duşul rece de la Cotroceni, o perioadă de reflecţie, să mai măsoare o dată, de fapt să măsoare în chip serios, anunţă că nu renunţă la idee şi că aceasta va deveni realitate la 1 octombrie.  Probabil ca să îi mai facă o dată în ciudă preşedintelui Băsescu şi ca să îi dea noi motive de mândrie d-lui Şova. Confirmând astfel că singurul lucru clar şi unicul element de consecvenţă din programul lui de guvernare e “jos Băsescu!” Numai că “”jos Băsescu!” nu ţine de foame! Cum nu ţine loc de încasări bugetare nici faptul că aşa dl. Dan Şova îşi va mai uita migrenele şi va fi motivat să îşi îndeplinească, probabil cu acelaşi spirit de sacrificiu, şi anticipatul rol de şef al campaniei prezidenţiale a d-lui Ponta.

Decizia  de a-i încredinţa conducerea campaniei sale electorale d-lui Dan Şova spune multe despre precarele abilităţi şi slabele competenţe în materie de politică externă ale premierului, deja căzut la proba de economie. Pentru cineva ce se pregăteşte să preia funcţia supremă în stat, pentru cineva căruia, în caz de reuşită, îi va reveni misiunea de a fi arhitectul-şef al politicii externe a ţării, nu e deloc bine să aibă prin preajmă o persoană ce are la activ declaraţii nepotrivite, prost primite în Occident, aşa cum e cazul d-lui Dan Şova. Ale cărui “mândrii” şi declaraţii iresponsabile mie îmi dau nu simple migrene, ci fiori reci.