Lucruri care NU se fac

Critica cea mai des întâlnită în societatea noastră este că avem o clasă politică de joasă speţă. Dar, spre uimirea generală, ea nu a fost teleportată din alte universuri peste un popor preocupat cu dezbateri academice şi care s-a trezit brusc la realitate în zăngănitul de fiare vechi târâte de Bercea Mondial pe stradă.

Poate e un moment bun pentru noi să acceptăm că democraţia ne aduce mai multe constrângeri decât libertăţi. Poate ar fi bine să pricepem că PUTEREA vine cu renunţări şi nu cu daruri pentru neamuri şi prieteni. Poate că ar fi bine să înţelegem că trebuie să votăm şi să cerem socoteală pentru votul respectiv, nu să protestăm mut, izbind peturi de plastic pe asfaltul supraevaluat al Bucureştiului.

Cred că am priceput greşit ce înseamnă să fii liber. Cred că ne-am trezit eliberaţi de dictatură şi, cum nu am ştiut ce să facem cu libertatea, am stat să învăţăm de la televizor. Cei fără ezitări şi dubii s-au folosit de libertatea proaspăt obţinută cu maximă eficienţă. Unii s-au transformat în capitalişti ombilical legaţi de bugetul de stat. Alţii au dat volumul la maxim, au scos grătarele printre blocurile gri, au început să îşi lipească bancnote pe frunte unul altuia şi să îşi arunce gunoaiele pe geam, direct în stradă. Majoritatea tăcută a rămas revoltată, agresată sau indiferentă. Suntem mai mulţi şi, în acelaşi timp, mai letargici. Ne plângem de milă pentru că am ajuns ca singurii cu iniţiativă să fie birocraţii, maneliştii, interlopii şi politicienii dubioşi. Răul mişcă în timp ce binele plictiseşte. Dar ce ar fi să acceptăm că sunt o grămadă de lucruri care pur şi simplu nu se fac? 

Şi aş propune să începem cu o scurtă listă de NU-uri, pentru că la DA-uri nu vibrează nimeni:

1. Protestele NU se fac pentru a apărea la televizor! Sau ca să ne auto-intitulăm lideri ai societăţii civile. Există nenumărate pârghii instituţionale care permit protestul din interior. Ne-am lăsat păcăliţi de televiziuni şi credem că singurul protest care există e cel care se vede la talk-show-ul de seară.

2. Dacă ai o funcţie publică, NU stai la petreceri cu interlopii! E adevărat că îndemnul e valabil pentru oricine, deţinător de funcţie publică sau nu. E plăcut să te găseşti în centrul atenţiei, să primeşti tot felul de avantaje (banii, mai ales, sunt o tentaţie pentru oricine) şi să te bucuri de o viaţă uşoară. Dar nimic nu e gratuit în viaţă. Totul se plăteşte! Asta ştim de pe vremea lui Platon şi Aristotel, dar pare-se că nu ne ajută la nimic.

3. Dacă nu poţi să faci bine, încearcă să NU-i încurci pe ceilalţi! Dacă vecinul tău plantează o floare, nu o rupe doar pentru că poţi. Unitatea dreptei are câţiva iniţiatori şi o mie de detractori. E o tradiţie la noi să nu ne asociem cu lucrurile bune dacă nu ne aparţin.

4. NU îţi da foc la propria casă doar ca să te răzbuni pe ceilalţi! Avem o clasă politică plină de sinucigaşi gata să se arunce în aer doar pentru a demonstra celorlalţi că au dreptate. Nu foloseşte la nimic. Exceptând că dispari politic şi mai laşi şi o amintire plină de dispreţ.

5. NU te bucura de răul altuia! În fiecare seară apare câte unul dintre noi la televizor, bucurându-se că adversarul e arestat sau scuipat. Viaţa e ciclică, răul şi binele se succed cu regularitate, aşa că ce scuipăm astăzi, s-ar putea întoarce spre noi mâine. Relaţia lui Crin Antonescu cu Antena 3 e de dimensiuni biblice, de-a dreptul.

6. Viaţa NU e doar ură! Am trăit într-o Românie care l-a urât 12 ani pe Iliescu pentru ca apoi să îl urască zece ani pe Traian Băsescu. Pare nefiresc să găsim pe cineva care să ne placă. Şi totuşi, cantitatea de ură e atât de mare, încât mă mir că mai înfloresc florile în România şi că se întorc păsările migratoare.

7. Legile NU se fac pentru propria ta afacere! Nu mai e nimic de explicat sau de protestat pe tema asta. Şi cu toate acestea, Parlamentul nu are nici o jenă.

8. În politică NU se moare niciodată definitiv, decât dacă eşti arestat! De 25 de ani, toată lumea se chinuie să dea lovitura de graţie adversarului. Ion Iliescu e bine mersi în sediul din Kiseleff, Emil Constantinescu ”învins de sistem” dă lecţii de moralitate la televizor, iar Traian Băsescu râde de cei care îi cer demisia. Politica nu e anihilarea adversarului, politica înseamnă să negociezi astfel încât să câştige toată lumea.

9. Supunerea la normele sociale NU îţi distruge individualitatea! Societăţile pe care le invidiem sunt construite pe predictibilităţi. Ştii ce formulare să completezi, ştii că nu claxonezi la fiecare semafor, ştii să nu scuipi pe stradă. Excepţionalul fiecăruia dintre noi se construieşti în interior, nu prin agresarea celorlalţi.

10. Să fii bun NU înseamnă să fii prost! Durerea, supărarea şi frustrarea nu se vindecă prin şi mai mult rău şi prostie. Să pierzi e mereu o lecţie pe care dacă nu o înveţi dovedeşti că eşti limitat. Să câştigi e o povară greu de dus, chiar dacă nu eşti de plâns pentru greutatea ei. Cine a câştigat la noi s-a preocupat mai degrabă de distrugerea completă a celui învins, decât de folosirea înţeleaptă a PUTERII.

Lista e departe de a se încheia aici. Promit să o actualizez cu orice comentariu potrivit, primit de la cititori.