Inconştienţa PSD riscă să dea foc la ţară. Din nou

Am mai văzut filmul acesta. În 2008, când acelaşi Tăriceanu a mărit  pensiile şi salariile bugetarilor. Le-a duduit până au pocnit. Fără curajul echipei Băsescu-Boc eram acum în situaţia Greciei. Fără resurse sănătoase şi serioase, fără sustenabilitate pe termen mediu şi lung, Tăriceanu a lăsat un deficit bugetar de 5,5% din PIB (după o creştere economică mare în perioada anterioară – de ex. 8,5 % în 2008).

A mai lăsat 2 miliarde euro arierate, 5 km de autostradă şi zero fonduri europene atrase. Mai grav, Tăriceanu a beneficiat de explozia speculaţiilor imobiliare, de aportul a 7 miliarde euro pe an veniţi de la românii de afară, şi de vânzarea ultimelor active comuniste (exemplu BCR - 3 miliarde euro, duşi în consum). În actuala sesiune de inconştienţă bugetară, aceste resurse nu mai există.

Nu sunt economist, sunt doar observator de bun simţ.

Sunt trei parametri importanţi pentru economia României:

• gradul de sărăcie a populaţiei care impune politici guvernamentale de creştere a salariilor în sectorul bugetar cel puţin – deci un consum ridicat;
• gradul de subdezvoltare care ar solicita investiţii masive în economie – deci abţinerea de la consum ridicat în prezent;
• datoria publică externă (proporţională cu deficitul bugetar)

Din punct de vedere al politicilor guvernamentale, trebuie decisă calea optimă între diminuarea sărăciei şi investiţii, astfel ca majorarea datoriei publice să nu devină periculoasă.

Poporul român tocmai a votat că vrea diminuarea sărăciei, nu politica de dezvoltare. Lucru extrem de periculos.

Dar nu te poţi aştepta ca alegătorul de rând să fie un fin cunoscător al teoriilor macroeconomice, al echilibrelor structurale etc.

De aceea conducătorii responsabili ai unei ţări estimează ce se poate şi ce nu se poate obţine din dorinţele şi cerinţele legitime ale populaţiei. Dacă sunt responsabili. Dacă nu, o luăm pe panta Greciei. Aşa au procedat şi grecii, cu 14 pensii si 14 salarii anual şi au ajuns unde sunt astăzi.

Nu poţi face diminuarea sărăciei cu încurajarea consumului prezent prin creşterea deficitului public, fiindcă asta ar însemna că generaţiile actuale trăiesc mai bine pe seama datoriilor pe care le vor achita urmaşii lor, ceea ce nu este nici moral şi nici corect economic.

Să faci relaxare fiscală, simultan cu creşterea masivă a veniturilor populaţiei (prin creşterea salariului minim, a salariilor bugetarilor şi a pensiilor), mai ales a celor care provin de la bugetul de stat, reprezintă din start o aventură cu final necunoscut. Nici măcar de către Liviu Dragnea, care nefiind economist nu înţelege logica economică. Doar demagogia electorală.

Iată pe ce date îşi întemeiază PSD programul:

Buget, miliarde lei, 2016-2020: 232, 254, 278, 304, 331. Adică o creştere de 30% în 4 ani! Măi să fie, ca voinicul din poveste. Şi dacă nu va fi aşa? Că banii acordaţi populaţiei pe termen nedefinit nu mai pot fi retraşi.

Cu alte cuvinte, banii sunt destinaţi consumului prezent, nu duc la creşterea investiţiilor şi deci nici la creşterea producţiei viitoare. Este complet nerealist să credem că vom avea o creşterea economică suficient de mare care să ducă la aceste venituri bugetare.

Mai mult, aceste bugete se bazează pe un grad de colectare de 32-33% din PIB. Vise exotice, rareori am avut mai mult de 30-31%, iar anul acesta chiar sub 30%.

Dar dacă contextul economic european şi internaţional se deteriorează? Dacă după Brexit urmează falimentul Italiei, Greciei şi cine ştie ce alte evenimente nefericite? Dar un conflict armat la graniţa estică a NATO? Ce se va întâmpla cu veniturile bugetare? De unde se vor plăti pensii şi salarii bugetare? La aceste întrebări nu doreşte nimeni să răspundă. Am văzut în 2010 ce s-a întâmplat!

Deficitele bugetare, 2016-2020, miliarde lei: 23, 21, 22, 21, 19. În total, 106 miliarde lei, adică 24 miliarde euro, care se vor adăuga la actuala datorie publică şi pe care o vor achita generaţiile viitoare.

N-am văzut ca din presupusele venituri sa fie scăzute ratele (plus dobânzi) aferente împrumuturilor anterioare, celor prezente si viitoare. Pe acestea nu tot noi le plătim?

Trecem peste faptul că tratatele europene ne obligă la un deficit de maximum 1% din PIB, tocmai pentru a asigura acoperirea acestor deficite fără creşteri importante de taxe sau reduceri masive de cheltuieli.

Există un alt risc neluat în seamă. Dacă creditorii internaţionali îşi pierd încrederea în sustenabilitatea economiei româneşti, dobânzile creditelor acordate României ar putea urca la cer, cum am păţit în 2009, 2010. Şi cum a păţit Grecia, care are acum 340 miliarde euro datorie, exact prin acest mecanism. La aceste riscuri cine să se gândească?

Resursele disponibile pentru investiţiile din programul PSD  presupun absorbţia din fonduri europene a 21 miliarde euro, până în 2020.

Şi dacă nu? Că istoria mai recentă şi mai veche ne arată dificultăţile cu care România atrage fonduri europene. Ce ne facem dacă nu reuşim să absorbim aceste fonduri? Adio investiţii,  să retragi ce ai dat populaţiei nu se mai poate.

Că nici în capul lui Dragnea nu este tot ce debitează pe gură  pentru aburirea populaţiei rezultă şi din faptul că i-a cerut  premierului Dacian Cioloş să amâne aplicarea prevederilor din Codul fiscal referitoare la scăderea TVA cu un punct procentual şi la eliminarea taxei pe stâlp de la 1 ianuarie 2017. A început să-i tremure cămaşa, la gândul că va trebui să facă tot ce a promis.

Eliminarea unor taxe, scăderea birocraţiei, creşterea unor venituri, toate acestea sunt necesare. Dar nu fără plasă de siguranţă, nu fără marjă de reajustare a unor resurse şi cheltuieli, nu fără investiţiile necesare ca aerul şi datoria noastră pentru generaţiile următoare.

O cale de realizare a acestui program de guvernare există, dar nu va fi utilizată de PSD. Scăderea cheltuielilor de funcţionare a statului, reducerea numărului de bugetari până la 800.000 - 900.000 câţi aveam în 2004, înlocuirea funcţionarilor cu aplicaţii informatice care nu mint, nu fură şi nu cer şpagă.

Cine îşi imaginează că PSD va merge pe acest drum? Nimeni cu mintea acasă.

Las economiştilor plăcerea de a detalia cifrele planului de guvernare al PSD, pentru a oferi cititorilor şi perspectiva de bun simţ a celor propuse de PSD.

Pentru cei care au logica elementară la dispoziţie este clar că programul de guvernare al PSD ne aruncă într-o aventură cu final necunoscut, posibil echivalentă cu un incendiu de proporţii care va cuprinde întreaga ţară.