Una dintre fete mi-a cerut o semnatură, pe care urma să o dau după primirea obiectelor, într-un dosar pe care îl ţinea deschis. Le-am spus că nu pot semna, fiindcă nu m-am hotărât cu cine votez şi le-am dat pixul şi bricheta înapoi.

-Nu, nu, păstraţi-le, vă rugăm, avem şi aşa prea multe!

-Dar eu nu fumez şi am casa plină de pixuri. Sunteţi eleve?, am întrebat, mai mult ca să nu le închid uşa în nas, la ce şcoală învăţaţi? Cele două fete au luat-o la goană pe scări în jos, fără să-mi răspundă şi fără să-şi recupereze darurile.

A doua zi, Firica, femeia care vine din două în două săptămâni la curăţenie, mă întreabă:

-Auziţi doamnă, Dumneavoastră cu cine votaţi, că eu nu ştiu cu cine să votez...ăsta nu-mi place, şi îmi arată fluturaşul pe care îl aruncasem pe birou cu o seară înainte.

-De ce nu-ţi place? Îl cunoşti? Ce ţi-a făcut?

-Nu-l cunosc, da’ nu-mi place de faţa lui, aşa zice şi bărbatu-meu...!

-Păi ce, bărbatu-tău votează pentru tine?

-Nu, da’ stă toată ziua în faţa televizorului şi mă zăpăceşte de cap. Zice că tot ăştia-s mai buni…

-Care ăştia?

-Ăştia... care ne conduc, "comuniştii" sunt mai buni…

-Vrei să votezi cu "comuniştii"?

-Păi, cu aştia votează toată comuna... şi preotul din sat cu care facem pelerinaje la mânăstiri şi el votează tot cu ăştia...

-Preotul v-a zis cu cine să votaţi?

-Ne a zis cu cine votează el, da’, dacă el organizează pelerinajele... nu putem să-l refuzăm. Trebuie sa votăm şi noi ca el, că ştie el ce face...!

Firica, dintr-odată, pare foarte hotărâtă să voteze la fel ca preotul şi ca toată comuna.

Satul în care stă Firica se află în Dâmboviţa, un judeţ cu peste 500 de mii de locuitori...