Eşecul reinventării Dăncilei

Premierul României, V.V. Dăncilă, pe când mai era la cheremul lui Liviu Dragnea, în martie 2019

Oricum ar da-o, oricum ar întoarce-o, tentativa marionetei agramate de a se reinventa ca om viu şi PSD-istă credibilă e sortită eşecului. Deşi încercarea ei a luat vremelnic minţile unora mai slabi de înger.

Pe termen scurt mai câştigă, uneori. Dar în final nu-i iese mai nimic. Nu că V.V. Dăncilă n-ar avea treabă de făcut. Nu că n-ar fi cazul să se distingă în varii domenii. Nu că n-ar fi nevoie de un premier eficient să rezolve nenumăratele probleme create de anii în care statul capturat şi administraţia lui s-au concentrat să arunce legea în aer, ca să-l scutească de gratii pe Liviu Dragnea. Dar e ca un făcut.

Dăncilă nu le vede. Şi chiar când i se plasează sub nas nu are nici văz, nici miros. În plus, poate întreprinde Dăncilă ce vrea, că tot prost îi iese. Poţi da cu banul cât vrei, va cădea mereu pe o parte. Pe cap. „Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi“, piesa lui Tom Stoppard, cu fatalitatea sub semnul căreia există personajele din Hamlet, e piesa care patronează trista viaţă a Vioricăi Dăncila. Femeia care spune da când ar trebui să zică nu. Şi invers. Căci, fără să pară că a căzut în cap, premierul cu ambiţii nemăsurate al României gafează ori de câte ori deschide gura.

A dat din nou cu bâta-n baltă, recent, la Digi24. Când, lăsată de un moderator servil să vorbească liber şi întărită de succesul nominalizării ei, ca prezidenţiabilă, de către PSD, V.V. a început să dea pe gură monstruozităţi cu o frecvenţă şi o stăruinţă demne de cauze mai bune.  O dată în plus s-a dovedit că, pentru mult înjosita şefă a guvernului român şi ochii ei nevinovaţi de patruped dus la tăiere, pe care inventatorul ei politic, Liviu Dragnea, a chinuit-o cu folos în fel şi chip, euforia nu-i un sfetnic bun.

Dăncilă, să nu uităm, patronează un guvern de semidocţi şi semianalfabeţi ca ea însăşi, cea iremediabil certată cu limba română şi gramatica ei.

Euforia ar trebui deci mazilită prin OUG. Căci în virtutea ei, femeia de la cârma nefericitului executiv român tot declară câte în lună şi în stele. De pildă, nici mai mult nici mai puţin, decât că „PSD e cel mai românesc partid“. Halal. Halal românesc partidul care, sub variile sale conduceri, de la Dej, Pauker şi Ceauşescu, la Iliescu, Năstase, Ponta, Dragnea şi Dăncilă s-a dovedit  campion absolut în materie de mazilit români. S-ar spune că, la disciplina expulzatului de compatrioţi din propria ţară, PSD e campion mondial. Alungaţi, fugiţi, sastisiţi de comunism, de fesenism şi pesedism, mult peste zece milioane de cetăţeni români şi-au părăsit patria, luându-şi lumea în cap. Avem motive să credem că PCR/PSD a dat lumii net mai mulţi refugiaţi decât orice altă ţară de mărime comparabilă, dacă facem abstracţie de cele lovite de  sângeroase războaie civile însoţite de masacre monumentale.

Dacă n-ar fi spus decât atât şi ar fi fost destul s-o descalifice etern, transformându-i ambiţiile de om politic în motorul unei odioase întreprinderi. Dar are la activ şi alte aserţiuni. Nu mai puţin sinistre. Dăncilă, să nu uităm, patronează un guvern de semidocţi şi semianalfabeţi ca ea însăşi, cea iremediabil certată cu limba română şi gramatica ei. Totuşi, a avut tupeul extraordinar de a ataca dintr-un studio tv, fără să i se dea cuvenita replică, un profesionist veritabil, crunt nedepretăţit de regimul Dăncilă în numele apărării penalilor şi infractorilor. În speţă, pe spaima acestor penali şi infractori, Kövesi.

Despre fosta şefă a DNA se ştie că a fost samavolnic demisă de preşedintele căruia CCR îi forţase mâna sub şantaj pesedisto-guvernamental. Se ştie? Desigur. Dar Dăncilă, deşi se dă spăşită de când Dragnea este după gratii, refuză să admită realitatea. Şefa PSD şi-a permis insolenţa de a declara oroarea potrivit căreia Laura Kövesi ar trebui, chipurile, „să-şi rezolve mai întâi problemele din ţară“ înainte de a candida la şefia parchetului european. Ca şi cum „omida“ ce se vrea, vorba predecesorului ei, Tudose, „metamorfozată în fluture“ n-ar şti că aceste aşa-zise „probleme din ţară“ i-au fost create artificial Laurei Kövesi chiar de guvernul ei, cu complicitatea lui Tudorel Toader şi a cozilor de topor dragnioţi din executiv, parlament şi CCR. Ce sugerează poziţia premierului?

Am fost silit să inspir gazele bătăuşilor de români ai ministrului ei, Carmen Dan. Ştiu, deci, că rău reinventata doamnă, din două una: fie proferează, spre a se disculpa, minciunile sfruntate ale fostului ei stăpân. Fie e caz de balamuc. În ambele cazuri n-are ce căuta în spaţiul public. Ori la butoanele guvernului. Şi cu atât mai puţin la Cotroceni.

Că, în faţa unei femei constrânse cu bâta, cuţitul la gât, ori pistolul la tâmplă să întreţină raporturi sexuale, Dăncilă ar insista ca victima să dovedească mai întâi că nu l-a excitat pe violator, nu i-a procurat arma şi n-a consimţit cu plăcere la viol, înainte de a-şi permite să depună plângere. Ca şi cum Dăncilă, cea chinuită de invidie, n-ar şti că e gogonată pretenţia, absurdă, că imaginea ţării ar putea fi şifonată de fosta şefă a DNA, când, potrivit unui profesor la Oxford, Corneliu Bjola, „nu Halep, ci Kövesi o să schimbe imaginea României... căci la nivel european are o imagine extraordinară“.

Divorţul de realitate şi dispreţul manifestate de roaba prea plecată a lui Dragnea faţă de obidiţii români nu se opresc aici. Cuprind şi desconsiderarea celor mai buni fii ai neamului. Care, sătui de marea corupţie au ieşit în stradă, la 10 august 2018, spre a protesta, uniţi şi paşnic, împotriva demontării statului de drept de către regimul Dragnea şi guvernul său, Dăncilă.

Or, în chestiunea gazării şi maltratării lor, Dăncilă şi-a probat reaua credinţă irevocabil rearticulând, după un an, prezumţia de delir dragniot că ar fi fost vorba de pucişti, care ar fi încercat „să forţeze intrarea în Guvernul României“. Şi tot ea a adăugat, halucinant: „Poate cei care au fost în Piaţa Victoriei au reclamat anumite lucruri…nu ştiu acest lucru, eram în concediu...“.

Ei bine, eu nu eram în concediu. Eram de faţă. Am fost silit să inspir gazele bătăuşilor de români ai ministrului ei, Carmen Dan. Ştiu, deci, că rău reinventata doamnă, din două una: fie proferează, spre a se disculpa, minciunile sfruntate ale fostului ei stăpân. Fie e caz de balamuc. În ambele cazuri n-are ce căuta în spaţiul public. Ori la butoanele guvernului. Şi cu atât mai puţin la Cotroceni.

Petre Iancu - Deutsche Welle