Preşedintele vorbeşte şi de rezultatele olimpicilor, şi de şcoli foarte bune. Am văzut că performanţa aceasta se reduce la 1-3%, şi se datorează, mai degrabă,  resurselor deosebite de care beneficiază elevii şi familiile lor, nu şcolii. Este  mulţumit domnul Preşedinte de  acest procent?

Şocul PISA a bulversat puternic  societatea românească. Când te uiţi pe clasamenul european şi vezi România întrecută de Malta, Croaţia, Lituania, te apucă disperarea. Nu mai vorbim de Estonia care se află în fruntea clasamentului.

Declaraţia preşedintelui Iohannis referitoare la eşecul României la testele PISA

Aşa cum ne aşteptam, preşedintele a legat totul de proiectul său, România Educată. Care este în dezbatere publică după vreo trei ani de elaborare, şi care s-ar putea finaliza după încă vreo 2-3 ani de discuţii, cel puţin. Şi încă doi ani pentru o nouă lege a educaţiei. Şi până atunci,  ce facem? Batem pasul pe loc, fără nicio schimbare în învăţământ?

Am avut în urma cu 10 ani Raportul Comisiei prezidenţiale condusă de Mircea Miclea,  si apoi Legea Educaţiei Naţionale din 2011,  în mandatul ministrului Funeriu. Ambele au fost apreciate în ţară şi la UE, şi doar schimonosirea legii de către PSD a împiedicat-o să-şi producă efecte. Ce facem, procedăm ca in Legenda meşterului Manole, dărâmăm după doar 8 ani ce-am construit bun, şi o luăm de la capăt?

Există termene care nu ţin cont de evoluţia proiectului România Educată.  În câteva săptămâni, conform legii recent promulgate, trebuie realizate planurile cadru, care să cuprindă 20, 25, 30 de ore/săptămână pentru primar, gimnaziu şi liceu. Apoi, adaptarea programele şcolare la noul plan cadru. Aceste modificări cerute de lege înseamnă schimbări profunde în arhitectura curriculară, necesare până în luna martie, când se fac încadrările profesorilor pentru anul şcolar ce urmează.

Iată ce spune preşedintele Iohannis:

Este important însă de subliniat în acest context că o condamnare pauşală, aşa cum au încercat unii ieri şi alaltăieri, nu ajută pe nimeni, cum nici măsuri punctuale nu ajută sistemul, după cum am putut să vedem în ultimii ani”.

Şi ce facem, mai stăm încă 3-5 ani cu sistemul educaţional în forma actuală, până la implementarea proiectului România Educată? Încă 5 ani cu elevi ce învaţă la şcoală 34-36 ore/săptămână? Cu 20% elevi la şcoala profesională, în timp ce în Germania învaţă o meserie 70% dintre elevi? Cu economia în criză adâncă de meseriaşi şi specialişti, astfel încât antreprenorii aduc lucrători din Asia? Cu dna ministru Monica Anisie care declară senină că nu trebuie să ne îngrijoreze rezultatele la testele PISA, pentru că sistemul lor de evaluare nu coincide cu al nostru?

Îmi pare rău pentru viziunea dlui preşedinte Iohannis, dar schimbarea în educaţie trebuie să înceapă acum, nu peste 3-5 ani. La toamnă începe un an şcolar, cu o nouă paradigmă curriculară, conform legii promulgate. Nici legal, nici formal, nu se poate amâna acest moment. Ar fi o greşeală enormă să se proroge termenul de intrare în vigoare a legii care prevede numărul de ore din planurile cadru. Boală lungă, moarte sigură!

Mai spune preşedintele:

„Toate acestea trebuie să ne dea de gândit, dar nu într-un mod electoralist, ci într-un mod în care putem să reformăm profund întregul sistem şi eu sunt foarte hotărât să merg mai departe cu „România Educată” şi, la final, să avem un cadru, un concept, o legislaţie şi o abordare care face sistemul educaţional din România real şi durabil mai bun”. Când, peste 5 ani?

Am mai avut discuţii legate de  „Pactul pentru Educaţie”, Legea  Educaţiei, tot felul de alte legi şi OUG-uri. Şi nu s-a schimbat nimic.

Proiectul România Educată nu poate ajunge la concluzii diferite de cele la care a ajuns Comisia Miclea. Soluţia ar fi revenirea la Legea Educaţiei Naţionale, completarea ei cu noutăţile apărute între timp, şi pornirea modernizării ei pe această bază. Completările ar trebui să se refere la capitolele:

  • Arhitectura curriculară
  • Arhitectura instituţională
  • Un sistem standardizat de evaluare a progresului şcolar al elevilor
  • Legarea salarizării profesorilor de performanţă


Oricum, e mai uşor să completezi o lege bună, decât să faci o construcţie de la zero. Aproape fiecare ministru al Educaţiei a avut ambiţia să-şi lege numele de o nouă lege. Ce a ieşit, vedem acum la testele PISA.

Mai declară preşedintele Iohannis:

„Am reiterat rezultatele foarte bune, dar şi discrepanţele fantastice, fiindcă lucrurile trebuie îmbunătăţite sistemic. Aici vorbim despre probleme sistemice. Acestea nu pot fi rezolvate printr-o măsură punctuală, nici măcar printr-o lege nouă, este nevoie de o abordare integrată, nouă şi este cazul să fim îngrijoraţi, fiindcă este vorba despre viitorul naţiunii noastre”.

Problema cu abordarea preşedintelui este că se întinde pe mulţi ani. Îşi poate termina mandatul, vine un guvern şi un parlament cu care nu poate colabora, şi România Educată rămâne un proiect, şi atât. Noi avem nevoie acum de schimbări esenţiale, în zona planurilor cadru, a programelor şcolare, a modului de abordare a proceselor de învăţare şi evaluare, a managementului şcolar, depolitizării, descentralizării, a obligaţiei şcolii să se plieze pe interesele, înclinaţiile şi aşteptărilor elevilor. Economia României nu poate aştepta încă 3-5 ani. Are nevoie acum de o schimbare în formarea lucrătorilor din piaţa muncii.

PNL şi guvernul Orban evaluează ce pierderi electorale va produce amânarea stopării dezastrului din educaţie?

Timpul nu mai are răbdare cu educaţia noastră, nu putem aştepta până la finalizarea  proiectului România Educată. Dezastrul trebuie oprit acum.