BNR a cheltuit 2 miliarde de euro, în ultimele săptămâni, pentru a susţine cursul de schimb. Degeaba. Am luat-o la vale şi nu văd cum ne-am mai putea opri.

Luni, 8 martie, Ministerul Finanţelor Publice (MFP) a respins toate ofertele băncilor depuse în cadrul licitaţiei pentru o emisiune de obligaţiuni de stat pe 64 de luni, prin care intenţiona să atragă 400 de milioane de lei, considerându-le la un nivel neacceptabil al preţului ofertat (ştire de presă). Aşa am început şi în 2010.

Ce spune economistul şef al BNR, Valentin Lazea

Într-un recent interviu, Valentin Lazea declară: În prezent, România este ca o familie care timp de un sfert dintr-un an trăieşte din împrumuturi. Anul trecut, 1 leu din 4, de la investiţii, pensii, salarii, a provenit din împrumuturi. Trebuie să repetăm constant că, oricum am întoarce-o, capacitatea statului de a se împrumuta în prezent stă în dreptul său de a taxa în viitor. Nu există plăţi gratuite”.

Premierul Cîţu ne anunţă cu emfază că nu va creşte taxe şi impozite anul acesta. Atunci de unde gradul de colectare de 32,7% din PIB pentru bugetul de stat, când România n-a trecut niciodată de 30-31%? Din visele dlui Cîţu!

Mai spune dl Lazea: „politicienii nu vor lua niciodată măsuri care să nu fie pe placul publicului, pentru că trebuie să-şi conserve capitalul electoral".

Aşa este. Numai că în 2010 am ajuns cu cuţitul la os şi, pentru ca să obţinem un împrumut mare de la FMI, regimul Băsescu-Boc a trebuit să taie cu 25% salariile bugetarilor. Ar fi tăiat şi pensiile cu 15%, dar nu le-a dat voie CCR. Sunt şi actualii guvernanţi la fel de opaci, de ignoranţi în ale mersului economiei? În mod sigur, da! Şi se vor trezi exact în scenariul din 2010!

Valentin Lazea: „Una dintre cele mai mari probleme este faptul că salariile actuale ale bugetarilor însumează 12% din PIB. Acest procent este nesustenabil. Soluţia este că acest procent să scadă la 10%, ori prin scăderea numărului de angajaţi, cam cu 300.000 de persoane, ori prin micşorarea salariilor lor, care oricum rămân mai mari decât în sectorul privat, cu păstrarea locurilor de muncă.

Nu se va adopta nici una dintre aceste soluţii. Premierul Cîţu a vrut câte ceva, dar „n-a găsit susţinere politică”. Când va exploda cursul de schimb şi se vor scumpi produsele de bază, ce capital electoral îşi va mai conserva actuala coaliţie de guvernare? Nimic, zero!

Ce spune şi Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR

„Se colectează prost de peste 30 de ani. Numai la TVA s-ar putea colecta mai bine cu 3 puncte procentuale. La fel şi la alte impozite, inclusiv la impozite directe. Cred că în total, s-ar putea colecta mai bine cu aproximativ 5-6 puncte procentuale dacă s-ar face o serei de reforme, cu digitalizarea ca soluţie de bază, plus o extindere a bazei de impozitare prin eliminarea exceptărilor”.

De 30 de ani guvernanţii noştri nu se întreabă de ce în alte ţări colectarea la bugetul de stat este de 40-45% din PIB, iar la noi nu trece de 30-31% din PIB. Sau se întreabă dar nu găsesc soluţii. Le dau eu o explicaţie. În alte ţări colectarea la buget este mai bună prin conformarea voluntară a cetăţenilor. Care ştiu că statul face ce trebuie cu banii colectaţi de la contribuabili. Nu şi în România. Noi avem „regii” asfaltului, ai drumurilor, ai contractelor cu statul, care sunt abonaţi la bugetul de stat. De unde încrederea în guvernanţi?

Mai spune dl Croitoru: Pe partea de cheltuieli se ştie că de 30 de ani discutăm de risipă. În plus, în perioada 2016-2019 am aplicat starategia greşită intitulată pompos wage-led growth. În fine, aproape mereu am redus relativ cheltuielile de investiţii publice pentru a face loc unor cheltuieli care rigidizează politica fiscală (adică nu mai ai ce face cu politica fiscală pentru că la acele cheltuieli nu se mai poate umbla). Unde se duc banii risipiţi? Evident, acolo unde nu trebuie”.

Ce spunem şi vedem cu toţii, mai puţin guvernanţii. Risipa banilor publici dublată de o slabă colectare la bugetul de stat reprezintă premisa „perfectă” pentru o viitoare criză economică de proporţii, semnalată de presiunea asupra cursului de schimb.

Că va plăti şi clasa conducătoare aceste erori este clar. Dar noi, cetăţenii de rând, contribuabilii, noi ce vină avem? Că nu ne întreabă nimeni cum se cheltuie banul public. Când vom ajunge la scumpiri în lanţ vom înjura, vom blestema, dar vom suporta consecinţele. Şi în 2024 vom vota „schimbarea”. Adică, vom schimba pe cine cu cine?