De ce are nevoie Iohannis de victorie la alegerile de duminică

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Iohannis

Înaintea alegerilor parlamentare din 6 decembrie, România a experimentat, fără ca vreun oficial să recunoască, însă, scenariul suedez, în condiţiile precare ale sistemului medical autohton demult depăşit de situaţie. Un sistem în care testările pentru depistarea coronavirusului au devenit un moft.

Totul pentru ca scrutinul să se ţină la data stabilită şi preşedintele Klaus Iohannis să poată avea o majoritate cu ajutorul căreia să facă schimbări substanţiale. Şeful statului nu are planuri excentrice, dar vrea să lase ceva în urma lui, dincolo de elocvenţa tăcerii, pentru a nu irosi de tot cei 10 ani petrecuţi la Cotroceni.

După ce în primul mandat a încercat să salveze justiţia de Liviu Dragnea, în al doilea, preşedintele ar putea lansa o reformă constituţională, mai ales că, în ultimii 30 de ani, doar stânga a reuşit să se impună în acest domeniu complicat (1991 şi 2003). Pentru o nouă Constituţie, care să prevadă, spre exemplu, o nouă organizare administrativă şi deci o debirocratizare masivă a ţării, cum a încercat şi Traian Băsescu, Klaus Iohannis ar avea nevoie nu doar de PNL şi USR, o combinaţie despre care a vorbit deja, ci şi de PSD: dincolo de voturile necesare pentru a trece o nouă Constituţie prin parlament, preşedintele ar vrea să vadă şi un soi de unitate. Să demonstreze că el este omul care, în cele din urmă, poate pune oamenii împreună şi, în special, poate depăşi perioada dramatică, plus melodramele politice.

În săptămânile dinaintea alegerilor, nesiguranţa şi precaritatea de fiecare zi au transformat viaţa românilor în poveşti fără suspans, în care aproape fiecare zi se încheie cu o dramă. Preşedintele încearcă să-şi convingă electoratul că nu e nimic foarte grav, ascunde sub covor greşelile PNL de toate felurile şi arată cu degetul, înfierând Partidul Social Democrat.

Pe de altă parte, liderul PSD, Marcel Ciolacu, a curăţat lista candidaţilor partidului şi i-a şters pe mulţi dintre susţinătorii grobieni ai lui Liviu Dragnea, ceea ce nu înseamnă că lucrurile s-au schimbat total. Ciolacu încearcă o schimbare, aducându-i în primplan pe medicul Streinu Cercel, directorul Institutului de Boli Infecţioase Matei Balş, pe Alexandru Rafila, reprezentantul României la Organizaţia Mondială a Sănătăţii, ambii candidaţi la scrutinul de sâmbătă, plus alţi patru medici aflaţi pe locuri eligibile. Este pentru prima dată în ultimii zece ani când PSD se orientează spre specialişti, ce-i drept unii care au fost mereu în această zonă de influenţă.

PSD revine cu altă echipă, dar îşi păstrează vechile obiceiuri, a boicotat regulile sanitare chiar în interiorul Parlamentului şi a mers până în pânzele albe cu majorarea pensiilor cu 40% şi a salariilor profesorilor cu 20%, cu riscul de a arunca bugetul ţării în aer, deşi social-democraţii au plecat de la guvernare lăsând visteria aproape goală.

Măsurile şi promisiunile populiste au ajutat mereu partidul să-şi mobilizeze bazinul electoral şi mai mult decât atât. PSD are peste 1300 de primari de la care aşteaptă să aducă oamenii la vot: ei şi televiziunile arondate, pe care le finanţează adesea inclusiv din bani publici, cum a făcut ani de zile şi Gabriela Firea, fosta primăriţă a capitalei.

Spre deosebire de electoratul PSD, care are nevoie de impulsuri directe pentru a ieşi la vot, votanţii USR-Plus se automobilizează. Strategii USR au înţeles că pentru a-şi mări numărul de voturi nu trebuie să apeleze la nehotărâţi, ci la alegătorii dezamăgiţi de PNL, aşa că aproape întreaga campanie a USR-Plus a fost împotriva liberalilor.

Sondajele sunt volatile, fiindcă prezenţa la vot e neclară şi întâmplările de fiecare zi au efecte greu de prevăzut. Estimările sugerează că social-democraţii şi liberalii se află foarte aproape unii de alţii, în jur de 30%. 

PNL scade pe fondul incapacităţii de a ţine epidemia sub control. Apoi, drama incendiului de la Piatra Neamţ, pe care liberalii nu şi-au asumat-o nici măcar cu o demisie, a înfuriat multă lume. O enervare generalizată a venit şi după decizia guvernului de închidere a pieţelor, cu menţinerea mall-urilor deschise. Clientela liberală, care a profitat în timpul crizei epidemice, politizarea funcţiilor executive în care ar trebui să fie specialişti, închiderea şcolilor, fără asigurarea dotărilor necesare pentru copiii din familii sărace sunt probleme care defavorizează PNL.

În cele din urmă, ierarhia celor două partide tradiţionale, după numărarea voturilor, nu va conta cu adevărat, dacă diferenţa nu e semnificativă, fiindcă preşedintele are posibilitatea să-i ajute pe liberali să formeze guvernul, cu USR sau doar cu UDMR, PMP şi minorităţi, în funcţie de rezultate.

Klaus Iohannis va avea însă posibilitatea să jongleze cu numele viitorului premier, dacă PNL va fi pe locul doi. De pildă, ar putea să nominalizeze pe altcineva în locul lui Ludovic Orban, pe care nu-l agreează în mod special. O astfel de mişcare este totuşi riscantă, fiindcă actualul lider PNL a câştigat alegerile europarlamentare şi locale, a făcut listele pentru Parlament şi şi-a fidelizat partidul. Traian Băsescu l-a scos pe Emil Boc din joc într-un mod similar şi l-a înlocuit cu Mihai Răzvan Ungureanu în 2012, iar efectul a fost aproape imediat: PDL a pierdut guvernarea.

Pentru actualul preşedinte, un scenariu similar ar fi un dezastru, fiindcă ar arunca în aer un eventual obiectiv mare: Constituţia lui Iohannis, menită să rămână în istorie.

Sabina Fati - Deutsche Welle

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite