Nici nu avea cum să fie altfel. Votul majoritar anti-PSD şi anti-ALDE din ziua de 26 mai a fost o cum nu se poate mai justificată sancţiune morală la adresa fărădelegilor şi îngâmfării fără seamăn a Puterii, a liderilor celor două partide, Dragnea şi Tăriceanu, a iluziei ticăloase a acestora că cu două-trei sute de lei în plus la salariu pot cumpăra orice. Conştiinţe, oameni.

Numai că votul de la sfârşitul lunii trecute nu a modificat aproape deloc aritmetica parlamentară. Nu a provocat crize de conştiinţă, ci numai calcule de oportunitate. Sigur, doi-trei social-democraţi români au dat fuguţa în partidul Pro România al d-lui Victor Ponta, unii doar s-au făcut cu pleacă şi mai apoi au făcut repejor calea întoarsă, ca pe urmă să se întoarcă iarăşi în braţele şi la vorbele de clacă ale fostului prim-ministru. Sondajele care arată că la viitoarele alegeri parlamentare PSD de abia dacă ar primi 20% din sufragii i-au făcut mai degrabă pe cei mai mulţi dintre aleşii neamului să vrea să îşi păstreze status-quo-ul. Şi aceasta fiindcă nici măcar ieri la ora 14, când urmau să înceapă dezbaterea şi pe urmă votarea moţiuni, nu se ştia chiar foarte bine ce se va întâmpla dacă guvernul condus de doamna V. V. Dăncilă ar fi, totuşi, fost trimis acasă.

Scorul înregistrat la alegerile europarlamentare de partidul Pro România a fost relativ modest aşa că nu prea se întrevăd şanse ca el să crească spectaculos până în decembrie 2020, locurile de parlamentar vor fi puţine. Or, nu se poate îndura aşa ruşine ca tu, care de-o viaţă, mă-nţelegi, si dă-i, si luptă, ai făcut figură de Agamemnon Dandanache pe frontul pesedismului şi al fărădelegilor în floare să rămâi, Doamne fereşte!, fără coledzi. Sau chiar fără speranţa că prin cine ştie ce aranjament, şantaj, furt, ticăloşie, malversaţiune vei mai avea parte de încă o legislatură.

Politicianismul şi-a spus cum nu se poate mai vârtos cuvântul şi în cazul reprezentanţilor minorităţilor, altele decât cea maghiară, care nu sunt nici ei cu mult mai breji, mai morali, mai roşi de sentimente patriotice decât colegii lor alături de care mănâncă prânzuri la preţuri reduse la restaurantele Parlamentului României. Precum Liviu Nicolae Dragnea, nici pesedeii, nici reprezentanţii minorităţilor nu vor să iasă nici din viaţă şi nici din funcţie proşti.

Probabil că până în toamna-iarna anului 2020 vor mai exista încă alte câteva moţiuni de cenzură. Opoziţia are şi dreptul constituţional, şi obligaţia morală de a le scrie şi introduce pe ordinea de zi. Poate că în viitor le va scrie măcar un pic mai bine, mai riguros politic şi mai puţin îndatorat stilului pamfletar şi le va încredinţa spre lectură unor persoane mai puţin caraghioase decât dl. Gigl Ştirbeu. Mă îndoiesc însă că ele vor avea o altă soartă decât cea de ieri. În pofida faptului că există toate premisele ca situaţia politică, socială şi economică a României să se înrăutăţească încă şi mai tare. Şi ca lucrurile să devină primejdioase de-a dreptul.

Economişti serioşi şi nu gureşii profesionişti ai falsului,minciunii şi intoxicării de teapa şi de insalubritatea unui Bogdan Chirieac care opinează contra-cost că dl. Eugen Orlando Teodorovici ar fi un bun candidat al PSD în perspectiva viitoarelor alegeri prezidenţiale, trag deja serioase semnale de alarmă. Criza bugetară este de domeniul evidenţei şi nu prea se ştie la ce artificii vor recurge Ministerul Finanţelor Publice şi,implicit, guvernul spre a ascunde ţării, populaţiei acesteia, dar şi Uniunii Europene realitatea. De schimbare este nevoie. Însă după cum lesne se vede, ea nu poate fi făcută decât prin exerciţiul de voinţă şi de demnitate al electoratului. E de sperat că credinţa în puterea votului, aşa cum s-a manifestat ea în 26 mai, nu va scădea până la alegerile prezidenţiale şi la cele care vor urma anul viitor.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro