Nu la ei este decizia privind anticipatele.

Este de neînţeles supraevaluarea atribuţiilor preşedintelui

Nu pricep cum consilierii preşedintelui n-au înţeles acest lucru simplu. Sau au înţeles, dar preşedintele face doar ce vrea domnia sa. Anticipatele se declanşează atunci, şi numai atunci, când în parlament nu se coagulează o majoritate parlamentară care să dea un nou guvern. Preşedintele are doar dreptul să testeze posibile majorităţi, la desemnarea premierului. Nu poate porni deliberat cu decizia de a avea anticipate, doar pentru că aşa vrea domnia sa. Nu-i intră în atribuţii. Şi atunci, propune premieri care să nu întrunească majoritate parlamentară, ba chiar să nu fie susţinuţi de propriul partid. Aşa ceva „nu se face”. Sau dacă se face, consecinţele sunt foarte grave.

Am văzut că şi Marcel Ciolacu,  preşedintele interimar al PSD, a înţeles foarte bine acest lucru, şi acţionează în consecinţă. Nu asigură cvorumul de şedinţa pentru respingerea, de două ori, a unui guvern avansat de preşedinte doar cu scopul declanşării alegerilor anticipate. Se alătură acestei strategii  Pro România, ALDE, şi probabil UDMR. PNL, USR, PMP nu au cum să asigure singure acest cvorum de şedinţă. Nu au suficienţi parlamentari.

Care sunt riscurile ce decurg din acest eşec al declanşării alegerilor anticipate?

Guvernul Orban rămâne interimar până în decembrie. Fără posibilitatea de a mai proroga termenele de intrare în vigoare a legilor pensiilor, salarizării bugetare, alocaţiilor copiilor şi câte altele. Adică va fi obligat să facă faţă unor plăti pentru care nu există bani. Angajamentul repetat, făcut de preşedinte şi premier, că se vor mări pensiile cu 40% de la 1 septembrie, se va întoarce ca un bumerang în capul guvernanţilor. Argumentul cu „sunt prinse în buget” nu ţine. Pentru că veniturile prevăzute a veni la buget reprezintă „umflarea umflării” veniturilor prevăzute în 2019. Şi din care a rezultat un deficit bugetar de 4,6%. De ce ar fi altfel anul acesta? Doar pentru că avem alt ministru de finanţe? Să fim serioşi! Va rezulta o degringoladă bugetară masivă, care va duce la decredibilizarea preşedintelui, premierului şi a PNL. Cu consecinţe încă neclare pentru rezultatele  alegerilor la termen. Când nu-i cap, vai de guvernare! Deja plătim dobânzi la împrumuturi duble faţă de ţările din jur!

Declanşarea alegerilor anticipate a blocat toate iniţiativele guvernamentale absolut necesare

Reducerea drastică a cheltuielilor de funcţionare a statului. Nimic în această direcţie. Că vor fi daţi afară bugetarii care taie frunze la câini, nimic după trei luni. Până şi Teodorovici recunoştea că 20% dintre bugetari ar putea fi daţi afară. Că vor fi reduse finanţările pentru ordonatorii de credite neesenţiali. Nimic. Deficitele bugetare imense, pentru care suntem deja în procedură de infringement, vor continua şi se vor amplifica. Deja se zvoneşte că vom chema FMI în ajutor. Există riscul ca dobânzile plătite la  împrumuturile la care apelăm cu disperare să crească exact ca în 2010. Până la un nivel de la care devin inaccesibile. Şi atunci ce vom face?

Instituirea unor mecanisme de verificare a eficienţei cheltuirii banilor alocaţi prin buget. Nu se vede nicio iniţiativa în acest domeniu. Iar banii dispar ca apa în nisip. Fără a produce efectele scontate. Unde sunt criteriile, standardele, indicatorii  de performanţă? Nu sunt. Şi nici nu există vreun semn că vor apare în curând.

Atragerea fondurilor europene. S-au operat, sau se proiectează modificări în mecanismele de absorbţie a fondurilor europene? N-am văzut sau auzit de aşa ceva. Poate nu s-au comunicat în mod expres aceste lucruri. De ce primării precum cele din Cluj, Oradea, reuşesc să atragă fonduri europene mari, dincolo de calităţile primarilor respectivi? Unde este transferul de bune practici? N-am văzut nimic din toate acestea.

Reducerea evaziunii fiscale. Există echipe de analiză, care să găsească şi soluţii? Eventual cu sprijinul unor experţi străini şi a unor specialişti independenţi? N-am auzit de aşa ceva!

În educaţie nu se schimbă nimic. În ciuda constatărilor că educaţia este într-un dezastru total, nu se întreprinde nimic pentru schimbarea lucrurilor acum, nu peste 2-3 ani când va fi gata proiectul prezidenţial „România Educată”. Am avut comisia prezidenţială Miclea-Funeriu. Au trecut 5-6 ani de activitate a acestei comisii  până la apariţia Legii Educaţiei Naţionale. Acum ar fi fost suficient să plecăm de la acele documente şi să eliminăm cele 64 de schimbări legislative nocive aduse acelei legi de către PSD. Şi să îmbunătăţim sau actualizăm, acolo unde este cazul. Nimic din toate acestea. Rămânem cu 44% analfabeţi funcţional, 47% absolvenţi de gimnaziu care nu ştiu cele patru operaţii aritmetice, ultimii în UE la testele PISA, cu o arhitectură curriculară veche de 50 de ani. Cu o şcoală profesională în care învaţă 20% dintre elevi, în timp ce în Germania învaţă 70%! Avem un milion de elevi care au făcut liceul degeaba, n-au luat sau nici nu s-au înscris la examenul de Bacalaureat, şi nici n-au învăţat vreo meserie. Pentru că intră la liceu elevi,  deşi nu ştiu cele patru operaţii aritmetice. Toată această situaţie necesită măsuri de redresare urgente acum, nu peste 3-4 ani. Nu se întâmplă nimic. Nu apar noile planuri cadru, adaptarea programelor şcolare la aceste noi planuri cadru, motivarea salarială a profesorilor pentru a fi performanţi în activitatea lor, evaluarea obiectivă a progresului şcolar al elevilor, o nouă arhitectura instituţională. Nimic din toate acestea.

Aceiaşi oameni, care au blocat România de 30 de ani, rămân la butoane în ministere

Aceasta este explicaţia. Nu spune nimeni că România nu a evoluat. Doar că se putea mult mai mult. Estonia este în fruntea clasamentului PISA, şi tot 45 de ani de comunism a traversat. Niciun guvern n-a avut curajul să înlocuiască persoanele cu funcţii de decizie din ministere, cu oameni noi, adaptaţi noilor realităţi în care se află România. Nu sunt atraşi specialişti independenţi, care nu aparţin aparatelor de partid. În felul acesta nu vom progresa. Rămânem blocaţi în aceeaşi paradigmă: oamenii noştri, din partid, sunt cei mai buni. Principiul enunţat de dna Turcan a rămas vorbă în vânt (nu dăm afară PSD-isti, ca să punem în loc PNL-isti).

Rămâne să vedem la alegeri ce înţeleg românii din toată această evoluţie. Teamă îmi este că rezultatul va fi, iarăşi, un absenteism masiv de la vot. Justificat de opinia: nu am cu cine să votez!