Suspiciunea de plagiat a premierului Ciucă

Ziarist: Cum vedeţi dumneavoastră o sentinţă dată recent, o sentinţă care vizează un politician care este şi premierul României, în care, citez, „judecătorul motivează acea decizie prin nevoia de stabilitate în conducerea executivă a statului şi prin nevoia de a nu se generă un impact major la nivelul credibilităţii electoratului şi partidului din care face parte respectivul premier”. Din punctul dumneavoastră de vedere, o astfel de sentinţă mai respectă principiul separaţiei puterilor în stat şi mai putem vorbi de independenţa justiţiei?

Preşedintele Iohannis: Libertatea presei, independenţa justiţiei sunt elemente de bază într-o democraţie. Eu cred în ele, m-am implicat pentru ele, le-am promovat şi cred că am reuşit împreună şi cu dumneavoastră să ajungem în acest punct în care putem să spunem că presa este liberă şi valorile în care credem sunt respectate. Una din aceste valori este independenţa justiţiei.

Comentariu. Ascunzându-se în spatele faptului că nu comentează decizia judecătorului, preşedintele Iohannis consideră că totul este în regulă, dacă justiţia interzice anchetarea premierului în speţa plagiatului. Nu are nimic de comentat, deşi în 2014 spunea apropos de plagiatul lui Ponta:

Oriunde în lume cineva care este prins, cineva dintre politicieni, este prins că a copiat şi numai trei rânduri şi a plagiat este obligat prin clasa politică să se retragă din politică. La noi, unul dintre aceştia doreşte să fie preşedintele României”.

În cazul premierului Ciucă nu există o decizie definitivă pentru plagiat pentru că justiţia a blocat CNATDCU să analizeze suspiciunea de plagiat, cu argumentul: „prin nevoia de a nu se generă un impact major la nivelul credibilităţii electoratului şi partidului din care face parte respectivul premier”.

Iar preşedintele clasifică aceste fraze ca ilustrând separaţia puterilor în stat şi independenţa justiţiei de politic! Adică ne ia pe toţi de proşti!

Chiar dacă nu comentează decizia judecătorilor, preşedintele putea comenta aceste întâmplări, în calitate de mediator între instituţiile statului.

Legile securităţii naţionale

Jurnalist: Întrebarea mea iniţială era dacă la dumneavoastră a ajuns acel draft şi când.

Preşedintele României: Acest draft este la Guvern, după cum bine ştim cu toţii. La mine ajung legile fie în CSAT, fie după procedură parlamentară.

Jurnalist: Ca să fie clar, dumneavoastră nu le-aţi văzut în această variantă?

Preşedintele României: Cred că v-am răspuns exhaustiv.

Jurnalist: Dacă puteţi preciza foarte clar. Dumneavoastră le-aţi văzut sau nu?

Preşedintele României: La mine ajung legile în CSAT şi în procedură legislativă, nu văd cum altfel ar ajunge la mine. Nu credeţi cumva că eu cenzurez drafturi de legi înainte să intre într-un circuit de avizare, nu se întâmplă aşa.

Comentariu. Preşedintele recunoaşte că Departamentul Securităţii Naţionale de la Cotroceni s-a implicat în elaborarea draftului de legi ale securităţii naţionale, dar el n-a fost curios să vadă ce scrie în acel draft! Deşi de maximă importanţă pentru securitatea ţării de care răspunde direct preşedintele. Iar ne ia de proşti pe toţi!

Scurgerea în presă a draftului de legi privind securitatea naţională

Jurnalist: Aţi declarat că ştiţi sursele G4Media în legătură cu drafturile legilor serviciilor secrete şi le-aţi ameninţat, spunând: „Cineva, şi ştim cine, a considerat că este bine acum să le dea pe surse”. „Este o eroare majoră, fiindcă oamenii sunt îngrijoraţi. Eronată este şi scurgerea acestor prime forme către media”.

Comentariu. Preşedintele greşeşte grav. Nu era vorba de secrete militare sau ale serviciilor de informaţii. Ci despre cum văd „experţii” din securitatea naţională legile după care vor funcţiona instituţiile statului. Legile unei ţări, chiar în faza incipientă, sunt de maximă importanţă pentru societate, pentru că îi afectează viaţa şi existenţa, de aceea trebuie cunoscute chiar în situaţia de draft, pentru ca să vedem la ce îi duce capul pe experţii noştri în securitate. Nu pot fi ţinute secrete, cum zice preşedintele, pentru că sunt de maxim interes public.

Libertatea presei

JurnalistEste datoria noastră, ca presă, să punem în discuţie legi, chiar şi în fază incipientă, despre care ştim cu toţii că în toată lumea pot avea un impact major asupra democraţiei. Dar revin la declaraţia dumneavoastră. „Cineva, şi ştim cine, a considerat că este bine să le dea în presă”. Întrebarea este următoarea: folosiţi puterea mare pe care o aveţi prin Constituţie, de şef al statului şi Preşedinte al CSAT, pentru a afla sursele de informare ale unor publicaţii?

Preşedintele RomânieiNu, şi ştiţi bine că nu o fac.

JurnalistDeclaraţia spune exact contrariul, domnule Preşedinte.

Preşedintele RomânieiNu, declaraţia spune că cel care a dat în media aceste proiecte nu a făcut niciun secret din aceste chestiuni.

Comentariu. Preşedintele nu înţelege şi nu acceptă că şi drafturile de legi sunt de interes public, şi nu există motive să fie ţinute la secret. Nu sunt secrete militare sau secrete de stat, ci informaţii care afectează întreaga societate şi care trebuie să ştie de ele încă din faza de proiect. În plus, preşedintele a cercetat şi a aflat cine şi-a permis să dea informaţii presei. Adică a aflat sursle site-ului G4Media. Unde mai este atunci libertatea presei din România cu care preşedintele se laudă şi din care îşi face un titlu de glorie? Iar ne ia de proşti pe toţi!

Grav este faptul că preşedintele crede că vorbeşte la proşti. Că tot ce spune este crezut automat de toţi românii, fără să-şi pună întrebări privind logica afirmaţiilor.

Am mai avut şefi de stat care s-au ghidat pe acelaşi principiu: ce spun eu e „sfânt” şi nimeni nu trebuie să se îndoiască de spusele mele.

Aşa se naşte neîncrederea populaţiei în instituţiile statului, inclusiv în instituţia prezidenţială.