Ştirea vine din România anului 2017 şi a invadat spaţiul mediatic, stârnind foarte multe controverse.

Biserica Ortodoxă Română trece printr-o perioadă nefastă. Instituţia se bucură acum de un grad de încredere din partea populaţiei situat undeva în jurul valorii de 50%. Iar Patriarhul Daniel conştientizează acest lucru. Din cauza aceasta tace mâlc de câţiva ani buni. Ţinând cont istoricul personajelor aflate la conducerea BOR, nu ne putem aştepta la alte măsuri menite să reconsolideze instituţia.

Asta au văzut, asta aplică!

Reprimarea brutală a tuturor celor care nu sunt sută la sută de acord cu anumite măsuri luate de Biserică (nenumărate cazuri în ultimii ani de preoţi daţi afară), exprimarea unor poziţii radicale (vezi agitaţia creată în jurul „Coaliţiei pentru familie”), dar mai ales construcţia unor edificii impunătoare care să le consolideze puterea (vezi catedrala mântuirii neamului).

Este o practică foarte des întâlnită în rândul regimurilor autoritare ca liderii să aibă case care depăşesc limitele imaginaţiei, maşini scumpe sau bijuterii. Aici putem aminti cazuri recente precum Recep Tayyip Erdogan, care trăieşte într-un palat de 500 milioane $, având 1100 camere, fiind de 30 de ori mai mare decât Casa Albă.

Palatul lui ErdoganPalatul lui Erdogan.

Sau, un alt caz recent care a atras atenţia întregii lumii a fost deplasarea regelui Arabiei Saudite Salman bin Abdulaziz Al Saud în Indonezia. 459 Tone de bagaje, printre care 1500 de bucătari şi o scară rulantă din aur. Un alt exemplu care îmi vine în minte este palatul prezidenţial din Turkmenistan, finalizat în 2011. Un colos în care s-au investit 250 de milioane $ şi care iese în evidenţă prin cupola din aur.

Palatul lui Saparmurat NiyazovPalatul lui Saparmurat Niyazov.

Nu mai amintesc de grandomania lui Ceauşescu şi de Palatul Parlamentului.

Biserica Ortodoxă Română este un stat în stat. Iar Patriarhul nu s-a sfiit niciodată să arate că el este liderul suprem. Iar pentru mine, să îţi pui poza pe un monument construit din banii cetăţenilor mi se pare dovada vie că avem în faţă un lider autoritar. Construcţia unui edificiu cultural supradimensionat, în pofida criticilor venite din partea unei părţi însemnate din populaţia României este un alt exemplu că Patriarhul este un lider autoritar. Adoptarea ideii de „cel mai mare din...” ne arată şi ea că Daniel este un lider autoritar.

Critici vor fi pentru orice proiect public. Asta este de fapt şi frumuseţea democraţiei. Biserica a răspuns de fiecare dată pios că are nevoie de această clădire şi că tot ce face este pentru binele neamului românesc. Dacă este aşa, de ce nu s-au gravat pe clopot numele celor care au făcut donaţii însemnate pentru construcţia catedralei? Nu sunt ei de facto ctitorii acestei biserici? De ce a trebuit pe clopot să existe în basorelief chipul Patriarhului Daniel? Pentru că acesta vrea să îşi consolideze puterea. Clopotul puterii va trece testul timpului, contestatarii nu.

Atât timp cât politicul va depinde de Biserica Ortodoxă Română, liderii acesteia din urmă îşi vor permite să ia măsuri specifice dictatorilor din Orientul Mijlociu sau Africa pentru consolidarea puterii atât în interior, cât şi în exterior.

Întrebarea de final este: cine şi-a rezervat loc pe celelalte clopote şi cât a fost intrarea? (o fi în procente, o fi sumă fixă, o fi în lei, o fi în euro. Dumnezeu ştie!)