Câştigarea alegerilor şi modernizarea ţării, obiective incompatibile

Pare un truism enunţul din titlu, dar tema este extrem de importantă şi merită să fie discutată. Progresul şi modernizarea României, atâtea câte au fost, au venit mai degrabă din impulsuri externe, nu de la clasa politica românească.

Intrarea în UE şi NATO a obligat România să se alinieze cerinţelor din tratatele pe care le-a semnat, fie că e vorba de Pactul Fiscal, MCV, acordurile cu FMI-UE-BM, Tratatele de la Mastricht, Copenhaga etc.

Modernizarea unei ţări ca România, venită din negura a 45 de ani de comunism şi 25 de rătăcire într-o tranziţie incertă şi nebuloasă, s-a dovedit extrem de dificilă, reclamând, mai degrabă, „sinuciderea” politică a conducătorilor, pentru că nu poţi mulţumi peste noapte populaţia, alegătorii.

O mare parte de vină o are şi electoratul, care vrea bunăstare ca în vest, dar cu eforturi ca în est.

Statul să aibă grijă de cetăţeni, să-i ducă spre un nivel de trai convenabil, iar cetăţenii să stea, bine mersi, în posturi călduţe la , bine plătite şi cu minimă, după principiul „muncesc sau nu muncesc, acelaşi salariu primesc”.

E mai greu să-ţi iei soarta în propriile mâini, să deschizi o firmă de producţie sau  prestări servicii, să contribui la buget, în loc să sugi din el.

Un segment al electoratului care a înţeles că nu merge aşa, îl reprezintă românii din diaspora, care au văzut cu ochii lor şi au simţit pe propria piele cum se obţine bunăstarea în ţările în care muncesc. Ei vor avea o contribuţie decisivă la viitoarele alegeri, acum că votul prin corespondenţă sau electronic nu mai poate fi amânat.

Cerinţele esenţiale pentru modernizarea României

• Reducerea cheltuilelilor de funcţionare a statului, şi redirijarea resurselor disponibilizate spre infrastructură. Dacă în 2004 România funcţiona cu 850.000 de bugetari, de ce ar avea nevoie acum de 1,2 milioane, când dezvoltarea informaticii ne-ar permite să ajungem la 650.000 de bugetari?
• Privatizarea sau închiderea unităţilor economice de stat nerentabile.
• Reforma administrativă, cu eliminarea primăriilor care deservesc sub 8000 de cetăţeni, eliminarea judeţelor şi înlocuirea lor cu regiuni.
• Punerea în contract direct a furnizorilor şi beneficiarilor de servicii educaţionale şi de sănătate şi retragerea statului din poziţia de administrator-intermediar a acestor servicii, prost şi furâcios. Funcţia de solidaritate socială şi-o poate îndeplini prin vouchere dedicate acestor domenii de activitate.
• Reforma constituţională
• Stimularea mediului de afaceri, inclusiv prin concesionări de active de stat şi ajutoare de stat, desfiinţare de taxe şi impozite
• Legarea salarizării bugetarilor de performanţă şi rezultatele muncii
• Depolitizarea şi reprofesionalizarea instituţiilor publice

Crede cineva că un partid, PSD sau PNL, ar câştiga alegerile din 2016 cu asemenea obiective? Nici pomeneală. Ar pierde la diferenţă mare de scor.

Şi atunci? Ce este de făcut? Ne chinuim încă zeci de ani în mlaştina aceasta a promiscuităţii politice,  economice şi sociale?

Două mi se par drumurile de urmat

Conducători  „sinucigaşi” politic, care să facă ce trebuie pentru ţara, chiar dacă vor pierde alegerile. Conducători care să „tragă” popoarele dupa ei, chiar împotriva voinţei acestora.

Am avut câteva exemple.

Polonia l-a avut pe Lesheck Balcerovitz, ministru de finanţe în anii 90, care a asanat sistemul economic de stat, prin eliminarea unităţilor economice nerentabile şi disponibilizarea a unui milion de bugetari. Este motivul pentru care Polonia a trecut senină prin criză economică, fără ajutoare de la FMI şi alţi creditori.

În România, Boc şi Băsescu au oprit economia din căderea liberă în care o lăsase Tăriceanu şi au început modernizarea ţării în justiţie, educaţie, Codul Muncii, Legea pensiilor şi altele, prin 11 asumări de răspundere, pentru  că majoritatea  parlamentarilor nu voiau modernizare, ci căpătuiala. Bineînţeles că au pierdut alegerile din 2012.

Chiar şi Victor Ponta a recunoscut în două rânduri că România nu mai era finanţabilă în 2010 şi au fost necesare restructurările operate de guvernul Boc.

La introducerea Bacalaureatului cu camere de supraveghere, conducerea de atunci a PDL l-a chemat pe ministrul Funeriu şi i-a spus: „să ceri dumneata voturile părinţilor elevilor picaţi la bacalaureat”!

Între voturi şi un bacalaureat corect, politicienii ar alege întotdeauna voturile!

A doua cale ar fi un guvern de tehnocraţi, care să nu aibă drept obiectiv câştigarea alegerilor, ci să facă ceeace trebuie pentru ţară. Un fel de ţap ispăşitor, pe care să se dea vina înainte de alegeri, pentru nemulţumirile şi frustrările populaţiei.

Sprijinul parlamentar ar veni tot prin asumări de răspunderi, iar dacă nu, să formeze partidele un guvern şi să deconteze la alegeri rezultatele guvernării. Sau să accepte alegeri anticipate.

Adevărul înainte de toate

Alegerile din 16 noiembrie au schimbat paradigma. Electoratul nu mai poate fi aburit cu gargară la tv-uri, sau promisiuni utopice şi irealizabile, vrea rezultate concrete în: locuri de muncă, creşteri de salarii şi pensii, apariţia autostrăzilor şi infrastructurii de tot felul, pe scurt, o viaţă ca în occident. Dar fără sacrificii şi din partea lui, a electoratului. Cum cele două cerinţe sunt incompatibile, n-are decât să astepte, mult şi bine. Nu pot fi îndeplinite simultan.

Soluţia ar fi  punerea adevărului pe masa discuţiilor. Asta se poate face, asta nu, dacă şi voi, populaţia, acceptaţi să vă sacrificaţi nepăsarea şi aşteptarea de la stat a bunăstării. Adevărul înainte de toate.

Dacă nu, peste 20 de ani vom discuta în aceleaşi coordonate despre cine este de vină pentru lipsa de modernizare a României.