Alina şi Vasile, precum Lenuţa şi Nicu odinioară
0
Dl. Vasile Blaga s-a născut pe data de 26 iulie 1956, în comuna bihoreană Petrileni. Avea în decembrie 1989 vârsta christică, iar Revoluţia l-a găsit în postul de director tehnic al Întreprinderii Mecanice Hiperion din Ştei.
Vasile Blaga a fost pe mai departe ceea ce se cheamă un om orientat. A intrat repede în politică, în cea nouă, post-revoluţionară, pretins democratică, chiar dacă a făcut-o din poziţia de membru al FSN, partid care numai de comportament democratic nu poate fi suspectat, la fel cum a intrat şi în serviciul noii puteri. Mineriada din 13-15 iunie l-a găsit în postura de parlamentar majoritar şi nu am auzit ca dl. Blaga să fi protestat la adresa fărădelegilor comise atunci.
Dl. Blaga a dobândit în timp alte numeroase funcţii, multe din ele chiar mănoase, ştiind foarte bine că pentru a şi le păstra trebuie să înghită adesea umilinţe, ba chiar să mulţumească pentru asta. Astfel, cu toate că a stat multă vreme alături de Traian Băsescu, având un aport deloc de nebăgat în seamă în reuşita campaniei electorale din anul 2004, care i-a adus celui ce conducea la acea vreme Partidul Democrat primul mandat prezidenţial, nu cred că s-a bucurat vreodată de aprecierea, cu atât mai mult de respectul acestuia. Băsescu umilindu-l ori de câte ori a avut ocazia.
Mult prea slobodului la gură fost preşedinte al României i-au scăpat frecvent vorbe deloc tandre la adresa celui ce i-a servit uneori drept aghiotant. Vorbele grele s-au rostogolit în public încă înainte de marea supărare pricinuită lui Traian Băsescu de faptul că a fost huiduit de poliţişti în vreme ce Vasile Blaga era ministru de Interne. Filipicele lui Băsescu la adresa lui Vasile Blaga au devenit încă şi mai virulente după ce fostul preşedinte, enervat din cale afară că PD-ul nu i-a executat ordinul şi nu a ales-o în frunte pe d-na Elena Udrea, şi-a anunţat despărţirea de partidul pe care până atunci a continuat să îl conducă din umbră, curat anticonstituţional, şi după mutarea sa la Cotroceni.
Sunt gata să pariez că dl. Vasile Blaga ar fi făcut o frumoasă carieră şi dacă în decembrie 1989 nu s-ar fi întâmplat nimic şi am fi continuat şi azi să fim pe mai departe tot „tovarăşi”. Cu siguranţă, tovarăşul Vasile Blaga nu ar mai fi locuit demult în Oraşul Dr. Petru Groza, numele comunist al oraşului Ştei, ci în Oradea. Ar fi ajuns, pesemne, director la Întreprinderea Înfrăţirea, ar fi fost membru de frunte şi lămurit cu toate cele în Comitetul Municipal ori Judeţean de Partid, poate chiar secretar cu probleme economice ori ministru adjunct pe la cine ştie ce minister ceauşist. În nici un caz lui Vasile Blaga nu i-ar fi mers rău sub comunişti şi nici nu ar fi fost chiar „un nimeni”.
Doamna Alina-Ştefania Gorghiu s-a născut la Tecuci în ziua de 16 septembrie 1978. Avea la Revoluţie 12 ani, era cu siguranţă pionieră. Nu ştiu dacă a fost comandantă de grupă sau de detaşament, deşi poţi lesne observa că păstrează urme în atitudine ce demonstrează faptul că ar fi fost figura perfectă pentru aşa ceva. Sunt absolut convins că d-na Gorghiu a fost o fetiţă cuminte şi tocilară, recomandată pentru ipostaza de secretară de UTC perfectă, STAS. Desprinsă parcă din filmul Liceenii al lui Nicolae Corjos. Chiar mai perfectă decât era în rol şi-n film acum cvasi-uitata Oana Sârbu.
Viitoarea co-preşedintă a PNL a făcut studii superioare „la privat”, s-a acoperit şi cu câteva masterate la stat, ba chiar şi cu un doctorat. Şi ca orice adevărat politician ce se respectă şi-şi iubeşte rangul şi ţara, d-na Gorghiu are în dosarul cu acte personale şi un certificat de absolvire a celebrului Colegiu Naţional de Apărare.
Cred că şi doamna Alina Gorghiu s-ar fi adaptat perfect cerinţelor regimului comunist. Ar fi fost cu siguranţă profesoară, de filozofie marxistă sau de Chimie, cel mai probabil. Ar fi ajuns măcar director adjunct cu munca politico-educativă ori şefă de comisie metodică. Dacă nu ar fi ajuns deja secretar cu probleme de şcoli pe la vreo Municipală ori Judeţeană UTC şi ar fi figurat, fără îndoială, în rezerva de cadre a Judeţenei de partid.
Există, se observă lesne, o diferenţă consistentă între numărul de ani petrecuţi în comunism de dl. Vasile Blaga şi de d-na Alina Ştefania Gorghiu. Cu toate acestea, văzându-i marţi, la aceeaşi tribună, încercând să ne convingă că, de fapt, nu s-a întâmplat nimic, că PNL-ul e „în grafic”, că nu e nici o nenorocire că partidul a pierdut ruşinos toate primăriile bucureştene, că rezultate sunt mai bune decât au fost vreodată şi că partidul chiar „a performat” , cei doi mi-au amintit brusc de Nicolae Ceauşescu şi de sinistra lui soţie.
De acel Nicolae Ceauşescu care şi atunci când admitea că, da, e frig în case, se grăbea să ne asigure că problema poate fi lesne rezolvată punând o haină în plus şi că, da, s-a întâmplat ca să nu fie carne în galantare, dar nu e nici un cap de ţară din asta fiindcă populaţia României socialiste oricum are la dispoziţie în cantităţi mai mult decât suficiente paste făinoase. Unde mai pui că a şi cam început să se îngraşe. Sau de Elena Ceauşescu, „omul politic, omul de ştiinţă, femeia, mama” care ne sfătuia pe toţi să stăm cu toţii liniştiţi la locurile noastre. Că doar nu s-a întâmplat nimic. Nici azi nu s-a întâmplat nimic, ne spune doamna Alinuţa şi nici nu poate fi vorba despre vreo demisie de vreme ce n-a cerut-o nimeni. Că doar şi PNL-ul nostru cel de azi musteşte de Manea Măneşti, Line Ciobanu, Curticeni şi Suzănici în floare.
Şi totuşi demisia le-a cerut-o şi lui Vasile, şi Alinei cineva, în repetate rânduri şi încă-n gura mare, nu doar pe facebook. Dl. Toader Paleologu, un liberal de viţă veche. Numai că pe el d-na Alina Gorghiu îşi poate momentan permite luxul de a nu-l băga , cel puţin deocamdată, în seamă. Doamna Gorghiu ascunde de conivenţă cu dl. Blaga fără ruşine realitatea. Ori o falsifică sub ochii noştri. O fac şi pentru că dl. Mircea Ionescu-Quintus nu vrea deloc, acum la bătrâneţe, să joace rolul onorabil al unui Constantin Pârvulescu şi să le spună celor doi „ajunge!”. Întrebându-i, precum bătrânul stalinist pe Ceauşescu, „cu ce drept faceţi asta, dragi tovarăşi?”. Dl. Ionescu-Quintus, care face politică încă din perioada interbelică şi care, spre deosebire de doamna Alina Gorghiu chiar ştie ce înseamnă aceea tradiţie şi doctrină liberală, ar fi trebuit să îi reamintească co-preşedintei că PNL este un partid ce se adresează preponderent electoratului urban, din zone bine consolidate economic. Şi că pierderea Bucureştiului e catastrofală, cu consecinţe ce s-ar putea să fie cumplit decontate la legislativele din toamnă.
Politica partidului e bună, ne-au încredinţat tov. Alina şi tov. Blaga, precum Elena şi Nicolae Ceauşescu odinioară. Numai că unii au aplicat-o prost. În plus, de vină este, ca şi pe vremea ceauşistă, desigur, propaganda. Marea unificare dă roade, a fost chiar o decizie înţeleaptă, ne-a asigurat canci dl. Vasile Blaga, în vreme ce doamna Gorghiu, parcă aflată-n transă, se făcea a nu băga de seamă că doar trei primării din capitale de judeţ (Călăraşi, Oradea, Timişoara) au fost câştigate de vechii liberali. Aceştia fiind înghiţiţi la propriu şi numai aparent salvaţi de la dezastru de pedeliştii (care au câştigat 13 capitale de judeţ) care, cu siguranţă, vor bate cu pumnul în masă atunci când se vor împărţi candidaturile pentru parlamentarele din iarnă.
„PNL e în fierbere”- ne spun televiziunile de ştiri. Dacă şi dă în clocot o vom vedea la BPN-ul programat să aibă loc chiar miercuri. Adică azi.
Deocamdată zisele de luni ale Alinei Gorghiu ca şi cele ale lui Vasile Blaga îl confirmă pe Toader Paleologu. Cel care spunea odată - şi ne reaminteşte asta Radu Paraschivescu în savuroasa lui carte Cum gândesc politicienii (cum? gândesc politicienii?!) Catalog de perle zilele trecute lansată de editura Humanitas - că „un partid politic este un organism unde se delirează împreună”.
Se încarcă comentariile...
