Şapte motive pentru anchetarea tranzacţiei lui Băsescu

În timp ce Traian Băsescu se amuză pe ecranele televizoarelor explicând cum se pune bobul în brazdă, fanii săi se dau de ceasul morţii pentru a găsi cele mai bune explicaţii în privinţa subitei pasiuni agricole a preşedintelui.

Unii susţin că este vorba despre o făcătură a USL care se încadrează în scenariul punerii sub acuzare a preşedintelui pentru înaltă trădare. Scenariul a fost evocat de Traian Băsescu însuşi. Astfel, Traian Băsescu a deschis drumul pentru cei care urmau să justifice afacerile imobiliare ale familiei prezidenţiale: orice s-ar întâmpla, nu există nimic incorect, există numai acţiunea disperată a penalilor din USL care încearcă ceasul al doisprezecelea să scape de Traian Băsescu. În derularea unei asemenea strategii o mână de ajutor a dat-o cu generozitate Dan Voiculescu care s-a grabit să declare că USL ar trebui să discute chestiunea înaltei trădări, dacă Băsescu tot a adus vorba despre aşa ceva. Adevărul este că, orice ar face Traian Băsescu, dacă iese Dan Voiculescu să-l acuze, atunci se alege praful. Discuţia va merge la dosarele lui Voiculescu şi cu asta s-a încheiat balul.

Alţi susţinători dedicaţi ai lui Traian Băsescu recunosc că ar fi ceva suspect  în afacerea Nana. Ei au cerut publicarea contractului încheiat de Ioana Băsescu cu CEC şi, ca să vezi minune, documentele au fost urcate pe net câteva ore mai târziu. Da, fiica preşedintelui a achiziţionat un teren cu credit de la CEC, dar care e problema? O persoană privată a făcut o investiţie în agricultură, un bun exemplu pentru români, nu-i aşa?  

Problemele sunt multe. Iată şase motive pentru anchetarea cazului.

Unu. Preşedintele declară public că a achiziţionat prin intermediul unui membru al familiei, o suprafaţă importantă de teren, în cea mai fertilă zonă agricolă. Tranzacţia se face cu câteva luni înainte de ridicarea interdicţiei pentru străini de a cumpăra terenuri în România. Pentru cei care au informaţii la prima mână este clar că preţul terenurilor agricole va exploda în următorii ani. Investiţia de un milion de euro se va dovedi în scurt timp extrem de profitabilă.

Doi. Operaţiunea este supervizată de un consilier prezidenţial care se pricepe la agricultură. El vizitează terenurile, se asigură de calitatea solului şi îi garantează preşedintelui că este vorba despre aur curat, aşa cum avea să spună el însuşi în declaraţii preluate de toată presa.

Trei. Total întâmplător, întreaga vecinătate a terenurilor în cauză este obiectul unei verificări efectuate de Parchete privind situaţia juridică a loturilor de pământ.

Patru. Vânzătorul este un cetăţean străin- italian- care reuşise să comaseze frumoasa suprafaţă de 300 de hectare, când se ştie că cea mai mare problemă în achiziţionarea terenurilor agricole este fărâmiţarea proprietăţii şi situaţia juridică incertă a parcelelor. Italianul se vede că a avut urgentă nevoie de bani din moment ce a vândut repede la un preţ subevaluat, din moment ce chiar CEC spune că pământul face mai mult.

Cinci. Creditul neobişnuit de mare pentru practicile băncii de stat, un milion de euro, este aprobat într-o săptămână.

Şase. După încheierea tuturor actelor, ministrul Finanţelor primeşte un telefon de la preşedinte prin care i se cere imperativ să nu-l schimbe din funţie pe directorul băncii de stat care acordase creditul.

Şapte. Preşedintele anunţă că va trece terenul pe numele său cât mai repede posibil. După care plusează şi mai daugă încă 200 de hectare pe care ar vrea să le achiziţioneze în viitorul apropiat. Sigur, oricine poate încerca să dea lovitura cu terenuri agricole. Dar, un preşedinte este ales pentru cu totul alte scopuri decât abilitatea de a tranzacţiona terenuri în timpul mandatului.

Dacă n-ar fi vorba despre Traian Băsescu, ci depre un ministru USL, oare cum ar trata justiţiarii băsişti afacerea Călăraşi?