INTERVIU Cristian Mandeal, dirijor:„Simfonia a III-a de Mahler este un colos“
0
Dirijorul Cristian Mandeal va încheia sâmbătă, pe 28 septembrie, ediţia 2013 a Festivalului Internaţional „George Enescu“, alături de Orchestra Filarmonicii Regale din Londra, cu un concert extraordinar Mahler – Enescu.
Interviu realizat de Cristina Sârbu
Artistul vorbeşte, într-un interviu, despre onoarea şi responsabilitatea de a încheia un festival aşa cum se cuvine, despre colaborarea sa de lungă durată cu orchestre din Marea Britanie, despre artişti străini care se apropie din ce în ce mai mult de creaţia enesciană şi despre planurile sale de viitor. În acest moment, Cristian Mandeal e dirijor principal invitat (Principal Guest Conductor) la Filarmonica din Copenhaga. De asemenea, lucrează mult în Marea Britanie cu orchestra „Hallé“ din Manchester, cu orchestrele simfonice din Bournemouth şi Birmingham sau Filarmonica Regală din Liverpool.
În Festival, veţi colabora cu orchestra londoneză. Comparativ cu alte ansambluri simfonice, care este acel „ceva” ce defineşte şi particularizează o orchestră engleză?
În primul rând, cariera mea nu mai e la fel de „spectaculoasă“ ca în trecut. Dirijez mai puţin în afară şi mai mult în ţară. În ultimii ani m-am ocupat în special de Orchestra Română de Tineret, dar şi de operă, recuperând într-un fel lipsa mea de interes din trecut pentru acest gen. Cu toate acestea cred că, din experienţa acumulată de-a lungul anilor, aş putea să mă aventurez în a creiona un adevărat „fenomen“ pe care orchestrele britanice îl constituie în peisajul atât de bogat şi de divers din acest domeniu de activitate muzicală.
Apariţia orchestrelor engleze pe scenele lumii este considerată o garanţie a succesului.
Este vorba în primul rând de un tip de „pragmatism“ în tratarea instrumentului şi în abordarea textului muzical, o atitudine de maximă seriozitate şi responsabilitate faţă de profesie în general, faţă de realizarea strictă a tuturor parametrilor sonori ce rezultă din scriitură, conferind rezultantei muzicale o anume notă de obiectivitate. Performanţa individuală superioară este pusă în mod obligatoriu în slujba întregului, cuvântul de ordine fiind mereu cel al succesului ansamblului, din care individul se defineşte a fi doar o infimă parte constitutivă. Este o chestiune de optică şi de educaţie generală şi specifică, prin care individul urmăreşte în mod prioritar succesul grupului şi doar în subsidiar pe cel personal. De aici rezultă în primul rând o maximă precizie în redarea textului, precizie îmbogăţită şi de o vizibilă energie rezultată din efortului individual multiplicat pe întregul ansamblu, energie uşor sesizabilă atât în sunet cât şi în desfăşurarea frazelor.
Există uneori şi pericolul unei uscăciuni sau al unui directism exagerat al sunetului, a lipsei de fantezie, de spirit improvizatoric, de dispariţie al acelui „inefabil“ atât de necesar alcătuirilor muzicale. Cu toate acestea, orchestrele britanice s-au impus, in special în ultimii câţiva zeci de ani, ca fiind – împreună cu cele germane şi americane – cele mai serioase ansambluri de gen, orice apariţie a lor pe scenele lumii fiind considerată ca o garanţie a succesului.
Veţi dirija în această ediţie a Festivalului „Enescu“ o lucrare de George Enescu şi una de Gustav Mahler. Au fost opţiunile dumneavoastră ? Dacă da, argumentaţi vă rog.
Concertul meu din această ediţie a festivalului constituie şi încheierea acestui mare eveniment. Iată pentru ce m-am gândit ca în această ocazie să prezint publicului nostru una dintre capodoperele de enormă anvergură ale literaturii simfonice.
Simfonia a III-a de Mahler este un colos din toate punctele de vedere, atât al dimensiunii în timp, al anvergurii aparatului sonor – la orchestră se adaogă şi un cor de femei, unul de copii şi o mezzosoprană solistă –, cât şi al puterii extraordinare de comunicare muzicală a celor mai preţioase valori ale spiritualităţii umane. Este o chintesenţă a destinului bazat pe ideea luptei, a tragismului dar şi a gingăşiei sentimentelor, a dragostei faţă de natură, a sentimentului religios ca parte definitorie a umanului, a tuturor întrebărilor de natură existenţială, conchizând în final printr-un Da absolut.
„Caprice roumain“ este o preţioasă şi inspirată restituire datorată lui Cornel Ţăranu...
Cât despre savurosul Caprice roumain, acesta reprezintă o contrapondere la simfonia lui Mahler, dar şi un omagiu final închinat marelui nostru Enescu ce nu putea lipsi în niciun fel de la o închidere a festivalului dedicat memoriei lui. Îmbucurător este şi faptul că din ce în ce mai mulţi violonişti, în cazul acesta Dmitry Sitkovetsky, îşi dedică energia în a aborda această originală lucrare până de curând necunoscută, ce a prins viaţă sub forma unei preţioase şi inspirate restituiri datorată lui Cornel Ţăranu.
În perioada 2001-2003 aţi fost director artistic al festivalului „George Enescu“. Cum vedeţi astăzi Festivalul raportat la posibilităţile şi perspectivele de atunci?
Desigur, faţă de momentele 2001 şi 2003, festivalul a crescut în permanenţă, atât în dimensiune cât şi în valoare. Cred însă că cel mai important aspect legat de evoluţia acestuia îl constituie enormul capital de imagine pozitivă pe care îl aduce României, mediatizarea festivalului şi importanţa lui pe plan internaţional ajungând astăzi la proporţii incomparabile faţă de trecut. Mi se pare ca în acest fel, atât ca serviciu cultural de maximă importanţă pentru România, dar mai ales ca veritabil brand de ţară, Festivalul „Enescu îşi justifică toate eforturile.
Imediat după terminarea Festivalului, începe stagiunea 2013-2014. Ce planuri aveţi pentru viitorul apropiat?
Planurile mele pentru viitorul apropiat sunt legate mai ales de activitatea mea din ţară. Încerc în continuare să cresc acest giuvaier care se cheamă Orchestra Română de Tineret şi care, în cei şase ani de activitate, s-a dovedit a fi viitorul, dar şi prezentul major al activităţii orchestrale din România. Încerc să mă gândesc cât mai puţin la greutăţile, uneori aproape insurmontabile, legate de continuarea acestui proiect şi mă concentrez doar pe aspectele pozitive în care întră realizarea materialului unui nou CD, de această dată conţinând bijuterii ale muzicii universale, apoi concertele de iarnă şi de primăvară devenite tradiţionale prin eforturile neobosite ale Lanto Comunication, cât şi în pregătirea participării noastre la viitoarea ediţie a Festivalului „Sergiu Celibidache” de la Bucureşti şi a festivalului „Youth European Classic” de la Berlin.
Voi dirija şi la Orchestra Naţională Radio trei programe diferite, dintre care unul aniversar la împlinirea celor 80 de ani de existenţă al acestui prestigios ansamblu, iar în ţară voi fi prezent la Cluj în cadrul festivalului „Toamna Muzicală Clujană”. Desigur că activitatea mea de turneu nu se întrerupe cu totul. Voi dirija din nou în două rânduri orchestra „Hallé” de la Manchester, de care mă leagă 15 ani de activitate neîntreruptă, Filarmonica din Copenhaga la care dirijez de aproape la fel de mulţi ani, apoi pentru prima dată Orchestra Simfonică Islandeză de la Reykjavik, din nou Filarmonica Regală din Londra, Filarmonica din Belgrad, cât şi în Italia la Napoli, Florenza şi Parma, unde voi dirija cu Orchestra „Toscanini” ciclul integral al concertelor şi simfoniilor de Brahms.
Se încarcă comentariile...
