VIDEO Duşmanii aviaţiei, de la condiţii meteo la terorişti

Evoluţia transportului aerian este, cu siguranţă, de-a dreptul uimitoare. De la baloane la dirijabile sau de la aeronavele cu elice până la celebrele Airbus sau Boeing, totul a evoluat. În anul 1919, Germania a fost prima ţară care a folosit avioane pentru transportul aerian de pasageri.

De la curse scurte de maximum o oră, s-a ajuns, treptat, la traversarea Canalului Mânecii, a Mării Negre şi a Mării Mediterane, pentru ca zborurile trans-atlatince să atingă apogeul. Avionul a devenit, în timp, mijlocul de transport cel mai sigur dintre toate maşinile inventate de om. Siguranţa călătorilor a devenit, treptat, primordială, deoarece erorile de pilotaj, condiţiile meteorologiceşi terorismul au făcut, în diferite etape, sute de victime doar la un singur zbor.

Mai citiţi şi:

Şerban Căpitan: „Oricât de mult ai pilota, stresul zborului încă există”

Accidente aviatice / avioane care s-au prăbuşit în ultimii ani

VIDEO Un avion cu 90 de pasageri s-a prăbuşit în Marea Mediterană/ 34 de cadavre au fost găsite

Înainte se aştepta ca o greşeală să se comită de mai multe ori pentru a fi prevenită. Acum acest lucru nu se mai întâmplă, mijloacele moderne făcând adevărate minuni. Ne vom opri, mai jos, asupra unor catastrofe aviatice ale secolului 20. Fie că puteau fi evitate sau nu, acestea s-au întâmplat în trecut şi au fost soldate cu victime.

Buletinul meteo, vital pentru piloţi

10 ianuarie 1952, Northolt, Marea Britanie. Din această localitate decolează un avion DC 3 al companiei „Air Lingus”. Destinaţia aeronavei cu 20 de pasageri la bord şi trei membri ai echipajului era Dublin. Avionul a fost pregătit perfect pentru cursă şi a decolat de pe aeroportul Northolt. Totul lăsa impresia că zborul va decurge normal, fără complicaţii.

Avionul s-a înscris pe culoarul de zbor şi a urcat, conforma aparatelor de bord, la 1.500 de metri altitudine, după cum a raportat comandantul aeronavei, care a anunţat că „planul de zbor stabilit este respectat”. După 90 de minute, pilotul a cerut permisiunea ca aparatul DC 3 să urce alţi 700 de metri, fără a-şi motiva cererea. Turnul de control a autorizat cererea pentru noua altitudine, unde a şi ajuns după aproximativ 15 minute.

Comandantul aeronavei „Air Lingus” a luat din nou legătura radio cu aeroportul de destinaţie şi a raportat că a ajuns la altitudinea dorită fără a avea probleme. Câteva minute mai târziu pilotul a cerut turnului de control aprobarea pentru aterizare. La câteva secunde după acest ultim contact, avionul a dispărut din raza vizuală a aparatelor de la sol. Radarele nu l-au mai putut intercepta iar contactul radio a dispărut.

Pătrunzând într-o zonă de turbulenţă intensă, avionul a fost împins, de curenţii ascendenţi-descendenţi, în Munţii Welsh. Pilotul nu şi-a dat seama că se află deasupra Mării Irlandei şi fusese deviat cu peste 30 de kilometri de la rută, ajungând în Valea Snowdon, unde curenţii aerieni au rupt aeronava. Evenimentul a fost amplu mediatizat în acele vremuri, susţinându-se că această catastrofă ar fi putut fi prevenită, însă informarea completă a echipajului asupra timpului probabil pe acel culoar aerian ar fi dus la evitarea dezastrului, după cum scrie Andrei Cristea în cartea "Mari catastrofe aviatice ale secolului 20".

Fulgerul care ucide

8 decembrie 1963, Statele Unite. Avionul de tip Boeing 707 al companiei „Pan American” a avut 73 de pasageri la bord plus opt membri ai echipajului. Aeronava urma să facă legătura între Baltimore (SUA) şi Insula Porto Rico (Marea Caraibilor). În mai puţin de 20 de minute după decolare, aeronava a ajuns la radiofarul de lângă Delavare, urmând să intre pe ruta aeriană spre sud, acolo unde coasta estică a continentului era bântuită de o furtună puternică.

Comandantul aeronavei a primit de la sol toate informaţiile disponibile referiotoare la problemele meteorologice din acea seară. Centrul de control al zborurilor de la Philadelphia a avertizat piloţii şi a trimis indicaţia ca această cursă să menţină o altitudine de 1.500 de metri, pentru a nu intra în nucleul de furtună. Cu toate acestea, la câteva secunde, aparatul a fost lovit de un fulger şi a luat foc în zbor.

Pilotul a mai avut timp doar să emită semnalul SOS (n.r. – „Mayday” reprezintă codul fonic prin care se anunţă pericol la bord) însă nimeni nu a mai putut face nimic pentru a salva cele 81 de vieţi din Boeing-ul 707. O altă cursă care zbura în zonă a anunţat că „se vede un  avion în flăcări care se prăbuşeşte”. La vremea respectivă s-a spus că toată lumea de la bordul avionului era, parcă, trimisă la moarte şi că dacă se ştiau acele condiţii meteo de la început, decolarea ar fi trebuit să fie anulată.


Bombe criminale

Terorismul aerian a făcut multe victime până în prezent, sute de avioane prăbuşindu-se, în timp, din această cauză. Pe 12 octombrie 1967, 66 de pasageri se aflau la bordul avionului de tip Comet-4 B al companiei britanice „BEA”, care zbura pe ruta Atena – Nicosia la o altitudine de 10.000 de metri. O bombă ascunsă în compartimentul de bagaje a explodat şi a aruncat avionul în aer.

Două luni mai târziu, pe 11 decembrie 1967, o explozie puternică a devastat cala de bagaje a avionului de tip Boeing-727 al companiei „American Airlines”. Aeronava efectua cursa Chicago – San Diego şi numai o şansă unică a făcut ca piloţii să poată ateriza pe aeroportul de destinaţie, astfel că cei 72 de pasageri au ajuns la sol nevătămaţi!

Un avion C-47 al companiei boliviene „Aerolineas Abaroa”, care efectua cursa Caravani – Tipuani – La Paz a explodat pe 8 decembrie 1964, la aproximativ 30 de minute de la decolarea de pe aeroportul din Tipuani. Înainte de explozie, comandantul aeronavei a luat legătura cu turnul de control, a mulţumit pentru indicaţii şi a cerut trecerea pe frecvenţa staţiei radio din La Paz, însă nu a mai dialogat cu aeroportul de destinaţie. Epava aeronavei C-47, împreună cu cele 17 persoane de la bord, s-a prăbuşit într-un cimitir, în localitatea Milluni.

Avioane pe post de bombe

Atentatele de la 11 septembrie 2001 au fost o serie de atacuri sinucigaşe coordonate de Al-Qaeda împotriva Statelor Unite. În dimineaţa acelei zile, 19 terorişti Al-Qaeda au deturnat patru avioane comerciale de pasageri aparţinând liniilor „American Airlines”. Teroriştii au preluat controlul avioanelor, prăbuşind două dintre ele în Turnurile Gemene ale World Trade Center din New York, omorând toate persoanele de la bord şi mulţi alţi oameni care lucrau în clădiri. Ambele clădiri s-au prăbuşit în decurs de două ore, distrugând şi avariind şi alte clădiri din jur.

Teroriştii au prăbuşit un al treilea avion în clădirea Pentagon din Arlington, Virginia, lângă Washington, D.C. Al patrulea avion s-a prăbuşit pe o câmpie de lângă Shanksville în zona rurală a statului Pennsylvania, după ce unii dintre pasageri şi membrii echipajului au încercat să recâştige controlul avionului, pe care teroriştii îl îndreptaseră spre Washington, Nu au existat supravieţuitori ai zborurilor.

În total, în urma atacurilor au murit 2.993 de oameni, inclusiv teroriştii. Majoritatea covârşitoare ale celor morţi erau civili, inclusiv cetăţeni din 90 de ţări. În plus, moartea de cancer pulmonar a cel puţin a unei persoane a fost considerată de un medic legist a fi cauzată de expunerea la praful ridicat în urma prăbuşirii World Trade Center. Statele Unite au răspuns la aceste atacuri lansând un „Război împotriva terorismului”, invadând Afganistanul pentru a înlătura de la putere regimul dictatorial al Talibanilor, care adăpostea terorişti al-Qaeda, şi adoptând legea USA PATRIOT Act. Multe alte ţări şi-au întărit şi ele legislaţia antiteroristă şi au extins puterile forţelor de aplicare a legii.

Şi piloţii pot ucide

Pare incredibil dar şi piloţii au pus în pericol vieţile pasagerilor. Cauza unor astfel de tragedii a fost, din păcate, consumul excesiv de alcool. Pe 3 ianuarie 1961, pilotul unui avion finlandez DC-3, care transporta 25 de persoane la bord, a început procedurile de aterizare pe aeroportul din Vaasa. Era ora 6.00 dimineaţa. Pilotul se urcase în cabina de comandă venind direct de la o petrecere care se prelungise aproape toată noaptea.

Înainte de decolare, copilotul a spus că este obosit şi că a consumat alcool şi că nu va zbura, lucru pe care ar fi trebuit să-l facă şi căpitanul aeronavei. Nu a fost însă aşa... Într-un viraj, în tur de pistă, aparatul DC-3 a intrat în limită de viteză şi s-a angajat în vrie, astfel că altitudinea mică nu a mai permis redresarea avionului, care s-a prăbuşit la zece kilometri de aeroport, în localitatea finlandeză Koivalahti.

Aceste accidente mai mult sai mai puţin bizare, din timpul secolului 20, au încercat şi, în mare parte reuşit, să fie evitate în zilele noastre. Securitatea călătorilor şi a membrilor echipajelor a crescut cu mult, iar piloţii au acum mijloace moderne pentru a depista, cu ajutorul radarelor, problemele legate de trafic sau eventualele evenimente meteorologice neprevăzute.

Aviaţia modernă tinde să reducă riscul unui accident. În cazurile prezentate mai sus se aştepta să se producă un eveniment, după care se luau măsurile de siguranţă. În zilele noastre, s-a ajuns la performanţa ca măsurile să fie luate înainte de a se petrece un accident. Aviaţia va evolua prin implementarea de noi programe la standardele europene şi mondiale şi va putea eradica, în timp, astfel de probleme.