România, un „stat mai puţin stabil“ pe harta de fragilităţi a lumii?

Unul dintre indicii raportului „Fragile State Index” este legitimarea statului: lupta împotriva corupţiei, precum şi alte măsuri privind capacitatea democratică precum performanţa de guvernare şi calitatea procesului electoral  FOTO Adevărul

Suntem în 2015, facem parte, teoretic cu drepturi egale, din cele mai bogate şi puternice construcţii, adică Uniunea Europeană şi NATO. Tot teoretic, această Românie a noastră ar fi trebuit să beneficieze de un grad de apreciere conform, ar fi trebuit să fie considerată, din principiu, parte integrantă a zonei de prosperitate şi stabilitate pe care o garantează din toate punctele de vedere organizaţiile respective. Aşa şi este? Nu, nu este aşa.

Nu este deloc aşa.

Iar preţul pe care-l poate plăti România este enorm.

Pe ai noştri nu-i interesează, nu-i doare, nu-i priveşte şi nici măcar nu ştiu că există ţări ale lumii care au unităţi speciale de analiză a mesajelor care riscă să provoace daune consistente şi de durată la nivel economic, cultural, social, care riscă să influenţeze durabil percepţia investitorilor, a partenerilor, aliaţilor sau a concurenţilor de pe diversele pieţe.

Un asemenea mesaj vine în fiecare an sub forma unui celebru studiu – cel puţin în anumite cercuri – Fragile State Index – una dintre cele mai complete analize făcute de un grup multi-disciplinar de la organizaţia The Fund for Peace, foarte cunoscută şi foarte invidiată din cauza unui sistem analitic unic, produs şi patentat de ei: Conflict Assesment System Tool (CAST), un software care permite sintetizare a nenumărate surse de informaţie şi care permite analiştilor o măsurare foarte exactă a surselor de conflct. Dar şi, pe această bază, o prezentare a tabelului privind situaţia mondială a „stabilităţii statelor”, realizată pe baza variabilelor pe care le vedeţi enunţate mai jos.

Iată tabelul care corespunde anului 2014. Cred că este deosebit de interesant, fie şi numai deoarece, în următoarele zile, se vor inflama multe discuţii asupra unor concepte ca „state falimentare”, „state cu deficit de guvernare”, „state non-guvernabile”. Asta în timp ce, în ultimele zile, au apărut şi au fost intens discutate studiile elaborate de unele centre de analiză de risc asupra efectelor pe care le-ar putea determina falimentul Greciei. 

Definirea indicatorilor

Presiuni demografice: Probleme legate de populaţie precum lipsa de hrană, creşterea demografică şi rata de mortalitate

Refugiaţi şi deplasări interne de populaţie: Probleme legate de deplasarea internă de persoane şi de refugiaţi

Revendicări de grup: Tensiuni şi violenţe între diverse grupe de populaţie în interiorul aceluiaşi stat

Nivelul imigraţiei şi al „exodului de creiere”: Nivelul de plecare a populaţiei din ţara respectivă, aici incluzând şi refugiaţii şi persoanele cu educaţie superioară. Şi nu numai acestea.

Dezvoltare economică inegală: Diferenţe de dezvoltare între diferitele gruprui etnice şi religioase, precum şi între diferitele zone ale aceleiaşi ţări.

Sărăcie şi declin economic: Nivelul de sărăcie şi performanţa economică

Legitimarea statului: Lupta împotriva corupţiei, precum şi alte măsuri privind capacitatea democratică precum performanţa de guvernare şi calitatea procesului electoral.

Serviciile publice: Oferta în domeniul educaţional, sănătate, servicii de salubritate etc.

Drepturile omului şi statul de drept: promovarea şi protejarea drepturilor omului

Structura şi aparatul de securitate: conflicte interne şi proliferarea unor grupări armate non-statale

Elite fracţionate: conflicte şi competiţie între liderii la nivel local şi naţional 

Intervenţie extern : Nivelul asistenţei externe precum şi intervenţiil impuse, de tipul sancţiunilor sau intervenţiilor militare.

Pentru cei interesaţi, raportul integral poate fi accesat aici. Cei cu care am discutat îndelung acest text apreciază, aici la Bruxelles, că este o problemă majoră pe termen mediu şi lung că România figurează pe lista statelor aflate la limita de jos a stării de stabilitate, în compania selectă a Greciei, Bulgariei, Mongoliei, Croaţiei, dar şi împreună cu Kuweitul, Omanul, Barbados, Antigua&Barbuda etc. Toate celelalte state europene se află în categoriile superioare, acolo unde se vor regăsi şi în momentul reconfigurării hărţii europene de putere.

Analiştii în probleme de risc şi securitate din diferite instituţii europene (şi nu numai) privesc cu mare seriozitate aceste rapoarte a căror validitate demult nu mai este pusă la îndoială şi, din punctul lor de vedere, se pot constitui în texte care pot fi citate acum în momentul în care se pune sub semnul întrebări capacitatea României de a respecta criteriile statului de drept şi de a se comporta ca o democraţie autentică. Cel mult, spuneau câţiva dintre analiştii specializaţi pe Europa de Est, România are o „democraţie şi o ştiinţă a guvernării mai slabă, adică exact pe măsura statului”. Apreciere care, suprapusă peste haosul actual din România, poate fi absolut neliniştitoare şi se va regăsi ca atare în viitoarele rapoarte despre ţara noastră. Să vedcem cum va arăta versiunea 2015 a Raportului despre Statele Fragile, căci ceea ce aţi văzut pentru 2014 este deja integrat în documentele care se scriu acum despre România la Bruxelles.

Cât de fragilă este cu adevărat România? Ce înseamnă exact categorisirea „stat mai puţin stabil” în contextul bramburelii ordinare ce ţine loc la noi de viaţă politică? Credeţi că e cineva să fie interesat să dea un răspuns? Avem o proprie analiză de risc?