Prună: Directiva privind prezumţia de nevinovăţie are termen de transpunere anul 2018; restul e campanie electorală

Ministrul Justiţiei le-a răspuns, miercuri, pe Facebook, lui Victor Ponta şi preşedintelui Senatului care o acuzaseră că a întârziat transpunerea în legislaţia românească a directivei europene privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale, ea arătând că termenul pentru acest document este anul 2018, iar restul ”e campanie electorală”.

Ministrul Justiţiei a postat pe pagina sa de Facebook un răspuns la acuzaţiile celor doi politicieni, pe care l-a intitulat ”Despre drept european in a nutshell sau cronica unei îngrijorări neaşteptate”. 

”Salut o preocupare pe care nimic nu o anunţa privind transpunerea în termen a directivelor UE. E preocuparea celor care, deşi au putut, nu au făcut. Doctorii în drept ştiu deja: termenul general de transpunere în dreptul intern al unei directive este de regulă 2 ani (uneori chiar 3 ani). România nu are chiar un track record impecabil în materia asta (adesea din vina nemijlocită a doctorilor). Numai OUG 18/2016 a transpus un număr de 4 Directive pentru care termenul de transpunere era depăşit uneori chiar de ... 6 ani”, a scris ministrul Justiţiei. 

Raluca Prună arată că ceea ce i se reproşează, ”pe fundal politic si electoral”, este că ignoră transpunerea Directivei (UE) 2016/343 a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale.

”Termenul este 1 aprilie 2018 (nu e glumă;-) Înainte de 1 Aprilie 2018, echipa din Ministerul Justiţiei lucrează pentru transpunerea unor directive cu termene mai grabnice”, arată aceasta, făcânt referire la o Directivă 2014/42/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind îngheţarea şi confiscarea instrumentelor şi produselor infracţiunilor săvârşite în UE al cărei termen este 4 octombrie 2016. 

Prună mai menţionează Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale şi al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum şi dreptul ca o persoană terţă să fie informată în urma privării de libertate şi dreptul de a comunica cu persoane terţe şi cu autorităţi consulare în timpul privării de libertate, al cărei termen este 27 noiembrie 2016, dar şi o Directivă 2014/41/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind ordinul european de anchetă în materie penală, cu termen pe 22 mai 2017. 

”Vă asigur că, împreună cu echipa din Ministerul Justiţiei, depun toate eforturile pentru ca aceste trei directive să fie transpuse în legislaţia internă fără întârzieri. Încep în ordinea de pe tricou, cu directiva 2014/42/EU, a confiscării extinse;-) Şi contez pe ajutorul neaşteptat al celor convertiţi recent”, transmite ministrul Raluca Prună. 

În final, ea adaugă: ”Există vreme pentru toate, spun numai să luăm directivele pe rând, nu peste rând. Restul e campanie electorală...”. 

Preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a anunţat, luni, că, în urma unei discuţii pe care a avut-o, la biroul său de la Senat, cu fostul premier Victor Ponta, au decis să elaboreze împreună un proiect de lege privind transpunerea în legislaţia naţională a Directivei europene privind dreptul la un proces echitabil, el acuzând Guvernul că nu a făcut acest lucru, deşi era obligat prin tratatele internaţionale.

Directiva pentru consolidarea anumitor aspecte privind prezumţia de nevinovăţie şi dreptul persoanei de a fi prezentă în faţa instanţei în timpul procedurilor penale, care a fost adoptată în 20 ianuarie 2016 de Parlamentul European, prevede că statele membre se asigură că persoanele suspectate şi acuzate beneficiază de prezumţia de nevinovăţie până la dovedirea vinovăţiei conform legii.

Directiva stabileşte că statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că, atâta vreme cât vinovăţia unei persoane suspectate sau acuzate nu a fost dovedită conform legii, declaraţiile publice făcute de autorităţi şi deciziile judiciare, altele decât cele referitoare la vinovăţie, nu se referă la persoana respectivă ca fiind vinovată. 

Textul documentului prevede că obligaţia de a nu se referi la persoane suspectate sau acuzate ca şi cum ar fi vinovate nu împiedică autorităţile publice să difuzeze informaţii în mod public privind procedurile penale atunci când acest lucru este strict necesar din motive legate de ancheta penală sau în interes public.

”Statele membre iau măsuri adecvate pentru a garanta că persoanele suspectate şi acuzate nu sunt prezentate ca şi cum ar fi vinovate, în faţa instanţei sau în mod public, prin utilizarea unor măsuri de constrângere fizică”, mai prevede Directiva europeană la articolul 5, care stabileşte însă că această reglementare nu împiedică statele membre să aplice măsuri de constrângere fizică impuse de circumstanţele specifice cauzei, legate de securitate sau menite să împiedice persoanele suspectate sau acuzate să se sustragă sau să ia contact cu terţe persoane.

Directiva europeană mai prevede că statele membre se asigură că orice dubiu cu privire la vinovăţie este în favoarea persoanei suspectate sau acuzate, inclusiv atunci când instanţa evaluează posibilitatea achitării persoanei respective.

De asemenea, statele membre se asigură că persoanele suspectate şi acuzate au dreptul de a păstra tăcerea în legătură cu infracţiunea de săvârşirea căreia sunt suspectate sau acuzate.

Totodată, persoanele suspectate şi acuzate au dreptul de a nu se autoincrimina, ceea ce nu împiedică autorităţile competente să strângă probe care pot fi obţinute în mod legal prin utilizarea unor măsuri de constrângere prevăzute de lege şi care au o existenţă independentă de voinţa persoanelor suspectate sau acuzate.

Statele membre pot permite autorităţilor sale judiciare ca, la pronunţarea hotărârilor, să ţină seama de atitudinea cooperantă a persoanelor suspectate şi acuzate, se mai arată în document.

Exercitarea de către persoanele suspectate şi acuzate a dreptului de a păstra tăcerea şi a dreptului de a nu se autoincrimina nu se utilizează împotriva acestora şi nu se consideră a fi o dovadă a săvârşirii infracţiunii respective de către acestea, se arată în directivă

În acelaşi timp, documentul menţionează că aceste regelementări nu împiedică statele membre să decidă ca, în cazul infracţiunilor minore, procesul sau unele faze ale acestuia să se poată desfăşura în scris sau fără interogarea persoanei suspectate sau acuzate de către autorităţile competente în legătură cu infracţiunea în cauză, cu condiţia ca acest lucru să respecte dreptul la un proces echitabil.

Statele membre UE au la dispoziţie 2 ani pentru a implementa această directivă europeană.