În urma cu mai puţin de un an (nov. 2012), am scris un articol cu titlul: ,,Liberările condiţionate, instigare la crimă?’’, articol în care am încercat să prezint atît anomaliile existente în procedurile privind liberarea condiţionată cît şi consecinţele, de multe ori nefaste, ale acestor anomalii.

Azi s-a zvonit, oficial pe alocuri, că violatorul jurnalistei a fost prins, încătuşat şi arestat. De poliţie. Aşa, si?! Păi ăştia, poliţiştii, sînt cei trei care încarcă... Staţi liniştiţi că acolo sus în camion (citeşte ,,penitenciar, comisii de liberări, instanţe de liberărări”...) sînt mult mai mulţi care descarcă.

Nu doresc nimănui răul, dar dacă soţul, tatăl, sora sau mama jurnalistei violate ar fi judecatorul sau membru al comisiei de liberare care au decis lăsarea în libertate a acestui descreierat, cum s-ar simţi?

Am toată admiraţia pentru cei care intr-adevăr se îndreaptă, regretă SINCER ceea ce au făcut şi care prin comportament redevin oameni normali. Pentru ei, cazierul pătat va fi în veci o povară a conştiinţei iar reabilitarea, doar o hîrtie pentru societate.

Pentru cei de teapa celui prins acum de poliţie, pedeapsa aşa cum e ea decisă de judecător este abstractă, şi altfel percepută chiar în momentul rostirii ei. De exemplu, cînd judecătorul spune noua ani, condamnatul ŞTIE că va face şase... Apoi începe teatrul cu ,,dovezile de îndreptare, comportamentul ireproşabil, rapoartele favorabile întocmite de gardieni, poezii, picturi, goblenuri...etc.’’. Şi în scurt timp este printre noi.

Aşa cum nu s-au putut încă introduce dispozitivele de bruiere a telefoanelor mobile în penitenciare, şi metoda „Accidentul” funcţionează bine-mersi, tot aşa se amînă la nesfîrşit introducerea în practica judiciară a brăţărilor tip GPS pentru cei liberaţi condiţionat. Dacă nu vor sau le este ruşine s-o poarte, să rămînă închişi pîna la terminarea REALĂ a pedesei. 

Existenţa unui astfel de dispozitiv, în primul rînd, este un factor de descurajare pentru cel care o poartă, ştiindu-se permanenet monitorizat. În al doilea rînd, dispozitivul i-ar ajuta pe poliţişti: orice investigare a unei infracţiuni ar începe cu verificarea purtătorilor de astfel de brăţări. Un simplu clic şi îţi apar pe monitor cei care s-au aflat în intervalul critic, în zona locului unde s-a comis fapta. Simplu, nu ?!

Un astfel de dispozitiv nu este scump şi este folosit de mult timp în ţările civilizate.... Noi trăim într-o ţară civilizată sau doar mimăm asta ?

Cîţi oameni trebuie să mai moară, cîte femei sau copii trebuie să mai suporte ruşinea şi trauma violului, cîte case sparte, cîte tîlhării, furturi ..... de ,,mîna celor îndreptaţi şi liberaţi condiţionat’’, pînă ca cei în drept să ia nişte măsuri pe cît de simple pe atît de eficiente?

Eu m-am cam plictisit s-o tot spun şi mai ales să aştept.....