Încheiate cu exact zece ani în urmă, aceasta după ce, cu câţiva ani mai înainte, s-a decis, probabil eminamente din raţiuni financiare, închiderea redacţiei din Bucureşti a Departamentului pentru România şi Republica Moldova al postului, aşa cum a ajuns el să se numească la scurtă vreme după transferarea operaţiunilor din 1995 de la München la Praga.

Trebuie precizat că încetarea emisiunilor spre România (acestea au început la data de 14 iulie 1950) nu a însemnat şi sistarea programelor în limba română, redacţia de la Praga continuând să existe şi să emită spre Republica Moldova, în capitala căreia există şi astăzi o subredacţie.

Sigur, Europa Liberă în româneşte a fost cu totul alta îndată după Revoluţia din decembrie 1989. Noile condiţii impuneau acest lucru, iar deschiderea biroului din Bucureşti al postului, la a cărui activitate, cel puţin în prima etapă, au avut o contribuţie importantă nume sonore precum Neculai Constantin Munteanu, Emil Hurezeanu, Liviu Tofan, Doina Alexandru Xifta, a însemnat un moment-cheie.

Multe reproşuri i se pot face directorului REL în limba română din perioada 1989-1994, Nicolae Stroescu-Stînişoară, numai acela că nu ar fi ştiut să se opună unor încercări, chiar din interiorul Departamentului, de înclinare a balanţei în favoarea regimului lui Ion Iliescu, în nici un caz nu. De aici şi faptul că şi după 1989, REL nu a beneficiat defel de simpatia emanaţilor Revoluţiei care, din poziţiile cheie deţinute în noua ierarhie a Statului român, au încercat să compromită atât Departamentul, cât şi redactorii acestuia.

Mutarea la Praga în iunie 1995 şi preluarea directoratului de către Nestor Ratesh în ianuarie acelaşi an a dus la noi reconfigurări, însă astăzi ştim cu certitudine că, în orişice condiţii, emisiunile spre România s-au dovedit extrem de importante. A contat, desigur, jurnalismul de tip netranzacţional practicat şi de noii angajaţi ai postului. Indiferent de destinele şi atitudinile cel puţin bizare ale unora dintre ei din ultima vreme. Despre cum au arătat ele am scris două comentarii apărute pe adevărul.ro, în 13 şi 14 octombrie 2015. Intenţionez să le reiau în zilele următoare.

Comunicatul postat pe site-ul postului Europa Liberă nu ne dă, pentru moment, prea multe detalii referitoare la cum se va reconfigura activitatea acestuia odată cu reluarea programelor spre România. Înţelegem doar că acestea vor fi fundamentate îndeosebi pe colaborarea cu condeie, cu jurnalişti din România, care vor contribui cu ştiri, interviuri şi comentarii. Nu ştim nici dacă se va întări în consecinţă şi redacţia de la Praga, nici de câte ore de emisie vom avea parte, nici despre condiţiile tehnice de care vor beneficia acestea. Este de presupus că se va recurge la soluţia cea mai la îndemână, aceea a parteneriatului cu o seamă de staţii locale pe frecvenţele cărora vor putea fi ascultate emisiunile. Desigur, la timpul potrivit, se vor oferi precizările practice suplimentare.

Pentru moment, important mi se pare semnalul dat de decizia reluării programelor spre România. Putem bănui că o astfel de decizie reflectă îngrijorarea instituţiilor democratice americane faţă de felul în care involuează democraţia, Statul de drept, dar şi independenţa ca şi calitatea presei din România.

Este o realitate că presa scrisă aproape că nu mai există pe plaiurile mioritice, că ediţiile electronice ale ziarelor sunt supuse şi ele presiunilor de toate felurile. Cu dificultate supravieţuiesc şi se descurcă şi site-­urile cu adevărat independente. Marea majoritate a televiziunilor sunt aservite guvernării PSD-ALDE. Numai jurnalism nu se face nici la Antena 3, nici la România tv, turbulenţe grave se înregistrează în activitatea Radiodifuziunii, dar şi în aceea a Televiziunii Române. Am în vedere când spun asta îndeosebi emisiunea România 9 de pe TVR 1, dată în grija lui Ionuţ Cristache, care a făcut din ea o anexă a Antenelor voiculesciene.

Reluarea anunţată a programelor către România ale Europei Libere înseamnă o şansă dată jurnalismului de calitate, echilibrat, cu simţul responsabilităţii şi al măsurii.

Să fie într-un ceas bun!