Dubla măsură pentru Traian Băsescu

Se va împlini curând anul de când dl. Traian Băsescu nu mai este preşedintele României. Se va împlini curând anul de când dl. Traian Băsescu nu mai este preşedintele României. Se va împlini curând anul de când dl. Traian Băsescu nu mai este preşedintele României.

În ziua în care şi-a încheiat mandatul şi a părăsit, spre uşurarea multora dintre români, Palatul Cotroceni, acest Lache şi Mache al politicii româneşti, un doi în unul, şi preşedinte, şi prim-ministru, pe vremea când pe la Palatul Victoria făcea figuraţie specială în această a doua funcţie dl. Emil Boc, s-a dus unde îi place lui mai mult şi mai mult. La berărie. Promiţând că poate, poate va reveni odată în politică. Desigur, alături de camarazii lui de halbe, reuniţi în Partidul Mişcarea Populară, la acea oră conduşi de controversata Elena Udrea. Astăzi multiplă posesoare de dosare penale care de care mai grele şi mai incriminatoare. Dosare ce ne lasă să înţelegem că „blonda de la Cotroceni” a pârjolit cam totul din jurul ei şi a îndesat în poşetele sale de lux Louis Vuitton tot ceea ce s-a putut, ba chiar şi ceva în plus.

După băuta cu pricina, fostul preşedinte a intrat într-o lungă hibernare. Din care nu l-a scos decât vestea primei arestări preventive a principalului său produs politic. Doamna cu poşeta. Ceva mai încolo, Traian Băsescu a revenit şi pe micile ecrane. Mai întâi la televiziunea sa de suflet, b1tv, mai apoi şi la altele, ajungând, în cele din urmă şi mai aproape de zilele noastre, să se împace până şi cu mult hulita România tv. Că doar Paris vaut une messe.

În fine, fostul preşedinte s-a înscris în partidul creat anume pentru el şi la comanda lui de propria lui fiică. Partid unde, până atunci, dl. Eugen Tomac şi încă vreo câţiva inşi făceau şi ei, după modelul de servant patentat de Emil Boc, figuraţie specială, autoamăgindu-se că există şi că ar face politică. Pentru ca în toamnă, dl. Băsescu să ceară schimbarea numelui partidului şi să se vrea preşedinte. Semn că răbdarea i s-a cam terminat, dar şi că s-a săturat să fie doar un fost. Că vrea să joace un rol. Dublul lui Mesia. Nici mai mult nici mai puţin. Iar dacă bruma de bun simţ pe care încă o are nu îl îi îngăduie fostului  de la Cotroceni să se prezinte astfel, atunci dl. Băsescu se recomandă drept un foarte bun posibil premier. Că doar reclama e sufletul comerţului. O bună reclamă poate fi chiar şi produse demult alterate. Aşa cum e Traian Băsescu.  

În noua lui calitate, dar şi în cea mai veche, de entertainer tv, dl. Băsescu a început să se încontreze tot mai des cu cei care, pe vremea când mai era încă preşedinte, funcţionau drept repere sacrosancte. Afirmate ca atare în amuzantele, caraghioasele, frecventele lui declaraţii de presă de la ora 18.30. Ba cu justiţia, ba cu Uniunea Europeană, ba cu birocraţii de la Bruxelles, ba cu americanii, ba cu Laura Codruţa Kövesi. Cert e că tot mai pronunţat, ieşirile publice ale d-lui Traian Băsescu dovedesc că europenismul şi euro-atlantismul domniei sale au fost, vreme de zece ani. doar de paradă. O spoială şi nimic mai mult. O umbrelă de ploaie. Simple unelte folosite spre a-şi justifica deciziile, autoritarismul, întărirea puterii personale. Şi sporirea conturilor în euro şi a posesiunilor imobiliare.

Dl. Băsescu, un Coriolan Drăgănescu redivivus, nu se mulţumeşte să comunice cu ţara, sau cu acea parte din ea care mai are timp şi chef să îl bage în seamă, doar la televizor. O face şi pe facebook. Într-o postare de acum două-trei zile, Traian Băsescu se lua, cu mânie proletară, de guvernul Cioloş, de ceea ce pare a fi politica lui bugetară, de acceptarea şi punerea în aplicare a unor decizii ale guvernării Ponta şi ale Parlamentului care au hotărât o seamă de majorări salariale în sectorul bugetar.

Într-un editorial publicat în urmă cu câtva timp, eu însumi, deşi salariat la Stat, aşadar beneficiar direct al respectivelor majorări, mi-am exprimat unele temeri legate de sustenabilitatea pe termen lung a deciziilor cu pricina. Ca şi mine, orice alt cetăţean avea dreptul să o facă.

I-aş fi recunoscut acest drept şi fostului preşedinte al României, cu condiţia ca în vară, atunci când guvernul condus interimar de generalul Oprea a decis triplarea salariilor unor înalţi demnitari, o triplare de care beneficiază şi dl. Băsescu, fostul preşedinte ar fi avut vreo reacţie. Nici vorbă despre aşa ceva. Dl. Băsescu vrea egalitate, dar nu pentru căţei.  Pentru Traian Băsescu, El, Supremul, El, Unicul, El, intangibilul, El, clovnul trist, în pofida râsului său obsedant, al politicii româneşti de televizor de azi.

Pentru Traian Băsescu şi apropiaţii săi, pentru sluguţele şi propagandiştii din dotare, toţi oamenii sunt egali, iar unii sunt şi mai egali. Aşa ca în scrierile lui George Orwell. Atât şi nimic mai mult.