Dealerii de heroină trimit adesea minori să plaseze droguri clienţilor, pentru că poliţia nu îi poate aresta. Dealerii de nicotină trimit fete tinere, recrutate şi îmbrăcate pe măsura scopului, conduse în maşini scumpe de băieţi cu aspect de bodyguard, pentru că sexul vinde şi pentru că nu te poţi realmente supăra pe ele – bietele studente fac şi ele un ban cinstit, nu? În plus, femeile tinere sunt, conform studiilor[i], una dintre puţinele categorii din populaţia educată unde fumatul este în creştere. Dornice să se afirme, să ocupe un loc egal bărbaţilor, femeile tinere îşi marchează nou cuceritul teritoriu social cu fum. O multitudine de brand-uri colorate în mov, roz, bleu şi lila sunt disponibile pentru ele.

Dealerii de heroină pot fi găsiţi cel mai adesea în cartierele sărace (în Bucureşti, locurile fierbinţi erau Ferentari, Rahova, Berceni), nu pentru că lumea ar avea mai mulţi bani acolo, ci pentru că procentul de violenţă, suferinţă şi traumă este mai mare printre cei săraci şi heroina este, până la urmă, unul dintre cele mai puternice analgezice. Dealerii de nicotină se înghesuie şi ei în periferiile societăţii. Un studiu recent[ii] arăta că, în America cel puţin, cea mai mare concentraţie de reclamă la produsele din tutun este de găsit în cartierele sărace şi cele locuite preponderent de minorităţi. Cei săraci şi puţin educaţi reprezintă, se ştie, populaţia cel mai la risc pentru comportamentele toxice – obezitatea, sedentarismul, abuzul de alcool, fumatul[iii].

Dealerii de heroină îşi cumpără impunitatea în faţa legii. Dealerii de nicotină îşi fac legea. Corporaţia face sau, în acest caz, desface legislaţia.

Nu doar producătorii de tutun[iv] îşi apără interesele în felul acesta. Într-o lume în care o companie trebuie să obţină profituri în creştere de la an la an, există un singur model de business care poate susţine o astfel de dezvoltare: dependenţa. Un consumator dependent este un consumator captiv şi, o dată instalată toleranţa, un consumator care are nevoie de doze din ce în ce mai mari de „drog”. Astfel, modelele de telefoane şi tablete se succed cu rapiditate, promoţiile şi super-ofertele sunt tot mai ispititoare, concentraţiile de zahăr şi sare devin tot mai mari în alimente, ca şi numărul pixelilor în ecranele tot mai ubicui. Armate de psihiatri, psihologi şi neurologi folosesc cele mai avansate instrumente ale neuroştiinţelor pentru a ne sparge apărările, pentru a ne face să cedăm controlul, pentru a cumpăra, pentru a viziona, pentru a da un like şi un click, pentru a consuma tot mai mult. De aceea avem nevoie de intervenţia Statului, în responsabilitatea căruia se află sănătatea publicului – ca să putem avea o şansă în această luptă inegală, nu pentru că am fi slabi (deşi nu suntem atât de puternici pe cât ne imaginăm sau ne-ar plăcea să credem despre noi că suntem), ci pentru că orice confruntare trebuie să aibă nişte reguli şi să ţină cont de forţa combatanţilor.

Se spune despre Vladimir Komarov, primul cosmonaut care a murit într-o misiune spaţială, că, anticipând prăbuşirea aparatului făcut de mântuială, la ordinele politicienilor şi prin laşitatea inginerilor, a cerut ca înmormântarea sa să fie făcută cu sicriul deschis şi cei responsabili să fie obligaţi să participe. La fel, oficialii care şi-au dat acordul pentru blocarea acestei legi ar trebui să meargă în spitalele de pneumologie şi în secţiile de ORL unde îşi scuipă plămânii şi îşi oblojesc găurile din laringe cei peste 50 000 de români care mor anual din cauza fumatului. Şi tot la fel, cei responsabili de dezastrul din Colectiv ar fi trebuit să meargă să inspire mirosul de carne arsă din spitalele oraşului înainte de a clama că sunt acoperiţi de hârtii.

Nu o ţigară a pornit incendiul din Colectiv, dar foarte mulţi oameni au văzut în legea care ar fi interzis fumatul în spaţiile publice închise un exemplu de cum se poate începe construirea unui sistem de reguli şi limite în România. Mai avem de aşteptat. Şi de luptat.


[iv] În topul companiilor care operează în România, o companie producătoare de tutun este pe locul 7 din punct de vedere al cifrei de afaceri (deasupra Carrefour, Orange sau ArcellorMital, de exemplu) şi pe locul 16 din punct de vedere al profitului (peste Automobile Dacia, care are de 20 de ori mai mulţi angajaţi)