Cum doreşte să reformeze sistemul Asociaţia „Iniţiativa pentru Justiţie”  după tragedia de la Caracal

Asociaţia „Iniţiativa pentru Justiţie” a făcut public miercuri un document în care arată „dezastrul în care se află autorităţile statului cu atribuţii în apărarea ordinii şi siguranţei publice, precum şi sistemul judiciar, în ansamblul său” în contextul crimelor de la Caracal şi al modului în care autorităţile au gestionat cazul.

Documentul prezintă o radiografie extinsă a problemelor din sistem şi propune o serie de soluţii, printre care remilitarizarea Poliţiei.

Reprezentanţii Asociaţiei „Iniţiativa pentru Justiţie” consideră că tragedia din judeţul Olt ”evidenţiază gradul avansat al disoluţiei sistemului de ordine şi siguranţă publică şi a celui judiciar”. Potrivit documentului, ”Tragedia din judeţul Olt, care a îndurerat o ţară întreagă, a evidenţiat dezastrul în care se află atât autorităţile statului cu atribuţii în apărarea ordinii şi siguranţei publice cât şi sistemul judiciar în ansamblul său.  Acest asalt, spre deosebire de alte încercări individuale ale unor inculpaţi, care ocupau poziţii înalte în ierarhia publică, de a destabiliza justiţia, s-a caracterizat printr-o viziune unitară, sistemică care a inclus şi distrugerea capacităţii operative a poliţiei române, fiind precedat de o acaparare a autorităţilor executivă şi legislativă de către persoane cu grave probleme de integritate, chiar de către infractori condamnaţi definitiv sau de către reprezentanţi ai unor astfel de infractori”, ce precizează în document, informează g4media.ro

Principalele concluzii evidenţiate în raportul Asociaţiei:

• Fuga de răspundere, dezinteresul, indolenţa, etalarea lipsei de cunoştinţe minime în domeniul muncii de poliţie, necunoaşterea unor proceduri elementare, lipsa unor mecanisme interinstituţionale, confundarea actului de apărare a siguranţei publice cu actul de justiţie, având ca rezultat dispariţia masei critice de profesionişti ai poliţiei, au făcut ca un copil să „moară cu zile”.
• Ceea ce este cel mai îngrijorător este faptul că „autorităţile” implicate în acest eşec care a „ucis” un copil, chiar s-au străduit (după intervenţia informală a unor factori de decizie) dar asta este tot ce au putut realiza. Putem reţine ca factori favorizanţi incapacitatea şi poate lipsa de diligenţă a autorităţilor judiciare de a identifica autorul în dosarul privind prima probabilă victimă.
• De asemenea constatăm o lipsă de educaţie publică în ceea ce priveşte rolul justiţiei. Justiţia asigură tragerea la răspundere penală a „criminalului”, justiţia, nu salvează vieţile victimelor în mod direct. Alte autorităţi au sau ar trebui să aibă acest rol.
• Lipsirea de libertate nu a fost apreciată a fi o faptă suficient de gravă nici de către legiuitor. În vechiul cod, pedeapsa pentru forma simplă a infracţiunii era mai mică decât cea pentru furtul simplu. Noul cod a scăzut maximul pedepsei la forma simplă cu 3 ani (inferioară maximului pt anumite forme de furt calificat) iar la cea calificată ce a avut ca urmare moartea victimei, a scăzut pedeapsa maximă cu 10 ani! Până în prezent, nu am identificat vreun studiu de specialitate pe care să se întemeieze această reducere aproape la jumătate a pedepsei maxime pentru comiterea unei infracţiuni de lipsire de libertate ce a avut ca urmare moartea victimei.
• În ceea ce priveşte Poliţia Română, aceasta, ca structură operativă, a cărei capacitate era oricum profund afectată ca urmare a politicilor cel puţin iresponsabile din ultimul deceniu, nu a supravieţuit ,,reformei” din 2017.
• Chiar dacă mai există structuri de poliţie care încă pot fi considerate în mod obiectiv a fi de elită, care funcţionează la parametri maximi (de ex. Serviciul omoruri de la DGPMB), per ansamblu Poliţia Română şi-a pierdut capacitatea funcţională. Riscul major este ca structurile sau părţile de structuri încă relativ funcţionale să se piardă una câte una, făcând astfel imposibilă o reconstrucţie instituţională a Poliţiei Române.
• În ceea ce priveşte sistemul judiciar, atacul permanent la care acesta a fost supus în ultimii 3 ani îşi spune cuvântul. Obosit, demotivat, ineficient structural, nereformat, subminat de modificările legislative nocive care au intrat deja în vigoare, lipsit de instrumentele necesare, rămas fără suportul poliţiei judiciare, sistemul judiciar se îndreaptă cu paşi repezi, pe urmele poliţiei, spre colaps.

Soluţiile propuse

• Documentul identifică nu doar problemele ci încearcă să propună şi o serie de soluţii, structurate pe mai multe paliere.
• Înlăturarea riscului distrugerii sistemului judiciar, ca urmare a modificărilor legislative adoptate în perioada 2018-2019:
• Desfiinţarea Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie;
• Reorganizarea Inspecţiei Judiciare, prin revenirea la forma de organizare anterioară, reducerea competenţei exclusive în domeniul răspunderii disciplinare şi reducerea mandatului inspectorilor la 3 ani; reglementarea unor examene meritocratice pentru funcţiile de inspector judiciar şi pentru funcţiile de conducere din cadrul Inspecţiei Judiciare. Reorganizarea va presupune vacantarea tuturor posturilor şi organizarea unor noi proceduri de selecţie.
• Abrogarea limitărilor cu privire la libertatea de exprimare, materializate în obligaţia de abţinere a magistraţilor de la „manifestarea sau exprimarea defăimătoare în raport cu celelalte puteri ale statului”;
• Revizuirea normelor privind răspunderea materială a magistraţilor, cât timp acestea ignoră independenţa justiţiei;
• Revizuirea sistemului de numire şi revocare a procurorilor-şefi şi limitarea rolul ministrului justiţiei în aceste proceduri, simultan cu creşterea atribuţiilor Consiliului Superior al Magistraturii. Sistemul propus în forma de bază a Legii 303/2004 este cel mai adecvat, astfel, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi adjuncţii săi, eventual şi şefii de direcţii şi adjuncţii acestora, să fie numiţi de către Preşedintele României, la propunerea Secţiei pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ al ministrului justiţiei;
• Revenirea la perioada de pregătire de doi ani în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, şi revenirea la optarea profesională obiectivă, în funcţie de nota la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii;
• Renunţarea la dispoziţiile care prevăd dublarea perioadei de stagiu şi modificarea competenţei magistraţilor stagiari;
• Reinstaurarea meritocraţiei în magistratură. Reglementarea unor examene meritocratice de promovare, inclusiv la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi sistarea oricărei proceduri de promovare până la îndeplinirea acestei cerinţe;
• Garantarea imparţialităţii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii necesită reglementarea imediată a unor cauze de incompatibilitate pentru membrii CSM.
• Abrogarea dispoziţiilor care instituie segregarea între membrii magistraţi aleşi în funcţie de nivelul instanţei sau parchetului la care au funcţionat efectiv
• Abrogarea dispoziţiilor nou introduse de natură a încărca nejustificat volumul de muncă al instanţelor şi parchetelor (spre ex., normele prorogate privind introducerea completurilor de judecată de trei judecători pentru soluţionarea apelurilor, respectiv a completurilor de doi judecători pentru judecarea contestaţiilor împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii de drepturi şi libertăţi şi judecătorii de cameră preliminară de la curţile de apel, termenele imperative etc.);
• Adoptarea autonomiei bugetare a magistraturii, conform recomandărilor Comisiei de la Veneţia.
• Reforma sistemului judiciar