Care este diferenţa între doza 3 suplimentară de vaccin COVID-19 şi doza 3 de rapel (booster)
0Autorităţile au emis astăzi instrucţiunile privind administrarea dozei suplimentare şi dozei de booster pentru vaccinarea anti-COVID. Schema de imunizare completă pentru serurile pe bază de ARNm, Comirnaty şi Spikevax, constă în administrarea a 2 doze, conform autorizării emise de Agenţia Europeană a Medicamentului.
Astfel, EMA a autorizat:
- Administrarea unei doze suplimentare (doza 3) de Comirnaty sau Spikevax la persoane cu imunodepresie severă, cu vârsta peste 12 ani, la interval de cel puţin 28 de zile după doza 2;
- Administrarea unei doze de rapel (booster) la persoanele cu vârsta peste 18 ani, după cel puţin 6 luni de la administrarea dozei 2.
Condiţii de administrare a dozei 3 - suplimentară
În cazul persoanelor sever imunocompromise, cu vârsta peste 12 ani, se poate administra o doză suplimentară (doza 3) ca parte a schemei de vaccinare primară, după un interval de minim 28 de zile şi până la 4 luni de la doza 2.
Această doză se administrează doar în baza recomandării medicului curant, specialist sau medicului de familie care are în monitorizare pacientul.
Pentru vaccinul Comirnaty (Pfizer BioNTech)
- schema de vaccinare primară care include 3 doze, presupune administrarea dozei 2 la interval de 21 de zile de la doza 1, iar doza 3 la interval de minim 28 de zile de la doza 2.
Pentru vaccinul Spikevax (Moderna):
- schema de vaccinare primară care include 3 doze, presupune administrarea dozei 2 la interval de 28 de zile de la doza 1, iar doza 3 la interval de minim 28 de zile de la doza 2.
Pentru vaccinul AstraZeneca
- schema de vaccinare primară include 2 doze
- O persoană care s-a vaccinat cu acest ser, işi poate face doza trei doar cu un vaccin ARNm
- românia nu administrează doza trei cu vaccin AstraZeneca, chiar dacă Agenţia Medicamentului o recomandă
Programare la vaccinare
Persoanele eligibile pentru doza 3 suplimentară se pot prezenta la centru de vaccinare fie direct, fie cu programare prealabilă în platforma naţională de programare a imunizării
Categorii de persoane considerate sever imunocompromise:
- Pacienţi oncologici (tumori maligne solide şi hematologice) în tratament activ (chimioterapie, radioterapie, terapie moleculară/biologică şi alţi agenţi biologici care sunt clasificaţi ca imunosupresori sau imunomodulatori);
- Pacienţi oncologici în stadii avansate de boală, cu sau fără tratament activ anterior (radioterapie, chimioterapie, terapie moleculara, terapie imunosupresoare);
- Pacienţi post-transplant de organe solide cu sau fără tratament imunosupresor;
- Pacient cu transplant de celule stem hematopoetice cu sau fără tratament imunosupresor;
- Pacienţi cu imunodeficienţe severe cauzate de imunodeficienţe primare, congenitale (ex: sindromul DiGeorge, Sindrom Wiskott-Aldrich, etc) şi dobândite, respectiv:
- Pacienţi cu infecţie HIV în orice stadiu, fără tratament sau în stadiu de SIDA (CD4<200 mmc), cu sau fără tratament antiretroviral;
- Imunodeficienţa secundară cauzată de administrarea unui tratament imunosupresor:
- Radioterapie;
- Chimioterapie: agenţii chimioterapici pentru cancer sunt clasificaţii ca imunosupresori severi;
- Terapii biologice (moleculare, celulare): anticorpi monoclonali, anticorpi bispecifici, CAR-T (Chimeric Antigen Receptor T), blocanţi TNF, etc;
- Tratament cu cortizon şi cu produse derivate administrate sistemic: tratament activ cu doze mari (> 20 mg prednison sau echivalentul pe zi când se administrează mai mult de 2 săptămâni);
- Alte terapii cu efecte imunosupresoare (ex: remisive sintetice convenţionale, remisive sintetice ţintite);