MISTERELE BUCUREŞTIULUI „Cutremure, incendii, molime, foamete: nicio altă capitală din Europa nu a fost atât de încercată de nenorociri!”

„Trăim într-un oraş blestemat! Nicio altă capitală din Europa nu a fost atât de încercată ca Bucureştiul de atâtea nenorociri”, spune muzeograful Dan Falcan, şeful secţiei de istorie la Muzeul Bucureşti.

„Inundaţii, cutremure, incendii, molime, foamete, războaie - toate s-au succedat aici la intervale mici de timp, de nici 15 ani. Am avut cutremure devastatoare în 1802, 1883, 1940, 1977 şi inundaţii catastrofale în 1865. Incendiul din 1874 a ras jumătate din Bucureşti, iar ciuma lui Caragea din 1812-1813 a ucis o treime din populaţia urbei. Mai mult, în 1829 oraşul a fost ocupat de trupe militare”, explică istoricul Falcan.

Acesta mai precizează că toate aceste evenimente i-au făcut pe bucureşteni nu doar să creadă că sunt condamnaţi să care după ei, generaţii la rând, un blestem, dar nici nu i-a făcut să-şi dezvolte un spirit civic, deşi au trebuit să lupte împreună în faţa dezastrelor.

Afurisiţi de Vlad Ţepeş

De departe, însă, am avut cel mai mult de suferit din cauza foametei, aceasta fiind totodată şi cauza celor mai multe decese, urmate de epidemia de ciumă. În 1795 o invazie de lăcuste a împânzit oraşul, a creat panică generală şi a distrus recoltele, iar morarii au fost nevoiţi să cumpere de la curtea domnitorului Alexandru Moruzzi la suprapreţ, iar ulterior, au vândut pâinea foarte scump, iar lumea nu şi-a mai permis să cumpere.

Alte două explicaţii mai puţin ştiinţifice vin din Evul Mediu, când înaintaşii noştri se pare că făceau negoţ cu cărţi de blesteme. În plus, la prima atestare a Bucureştiului, la 20 septembrie 1459, Vlad Ţepeş a lăsat scris un mesaj straniu, care aduce a blestem: „Pe acela Domnul Dumnezeu să-l nimicească şi să-l ucidă aici cu trupul. Sângele lui asupra lor şi asupra copiilor lor, ceea ce este şi va fi in veci, amin”.

Un oraş rece din cauza alogenilor

Istoricul Falcan completează şi spune că, încă de pe la 1880, Sabina Cantacuzino, sora marelui om politic Ionel Bratianu, comenta cu mama sa, Pia Bratianu, pe marginea demolarii (alta gravă boală a Bucureştiilor din toate timpurile ) bisericii Sarindar, care se afla pe locul unde astăzi e Cercul Militar Naţional.

„Se întrebau de ce oare bucureştenii, opinia publică nu reactionează. Pia Brătianu îşi exprima părerea că, din cauza numeroaselor nenorociri care au lovit Capitala, locuitorii ei nu se mai simt legaţi de ea. Adică ce folos să investeşti sentimente într-un oraş care periodic e distrus de un incendiu, de un cutremur, de o ocupaţie straină. Trebuie din nou să o iei de la capăt, să repari ce s-a stricat. E o explicaţie. Alta ar fi că cel puţin în zilele noastre, dar începând de fapt cu sfârşitul anilor 1950, au fost aduşi în Bucureşti, datorită industrializării forţate tot mai mulţi alogeni, oameni care veneau de la ţară, cu alte mentalităţi şi pe care nu-i lega nimic de Capitală”, conchide specialistul.

Bucureşti, file de legendă

Urmăreşte, începând de luni, în paginile „Adevărul de Seară” şi pe www.adevarul.ro, un serial inedit despre cele mai spectaculoase mituri urbane ale Bucureştiului: de la construcţii stranii până la istorisiri incredibile care s-ar fi petrecut în oraşul de pe malul Dâmboviţei.