Da, sigur, mi-a trecut prin minte că aş putea să vin într-un weekend să fac şi singură salubrizarea, dar având în vedere că e o zonă pur şi simplu abandonată (deşi încă în oraş), fără coş de gunoi, nevizitată de lucrătorii de la salubritate, fără un bec, cuprinsă de buruieni şi expusă tuturor capriciilor vremii, am zis că poate ar fi bine să ştie şi autorităţile că bucăţica asta de oraş e a lor şi ar trebui să se comporte ca atare. Zis şi făcut.

Reprezentanţii Poliţiei Locale din Sectorul 2 mi-au răspuns primii şi mi-au spus că, după ce au făcut un control, au „intervenit la SC Supercom SA, atât pentru montarea unui coş stradal, cât şi pentru salubrizarea zonei“. De asemenea, poliţiştii s-au scuzat că nu au amendat pe nimeni, pentru că nu au avut cui să-i dea amenda, deoarece nu au prins pe nimeni aruncând gunoi acolo.

Reprezentanţii Primăriei Sectorului 2 mi-au răspuns şi ei, la o săptămână de la trimiterea solicitării mele, şi mi-au comunicat că aceeaşi firmă menţionată mai sus este responsabilă de curăţenie în zona amintită de mine, dar au precizat că oricum „acţiunea de salubrizare a zonei, precum şi montarea coşului stradal pentru preluarea deşeurilor, s-au realizat“ (aleluia!).

La două zile distanţă am ajuns şi eu din nou în ceea ce fusese „staţia groazei“, acolo unde speram să mă întâmpine o curăţenie nu neapărat „lună“, dar măcar decentă. Iar ceea ce am găsit a fost în limita aşteptărilor. Fuseseră montate tomberoane şi, mai ales, fusese strâns o parte din gunoi. Dar doar o parte, restul fiind în continuare abandonat în staţie. O combinaţie de deşeuri de vegetaţie aruncate de cine ştie cine, presărate cu păhărele de cafea şi bucăţi de burete, aşteptau încă tare cuminţele în staţia Şoseaua Fabrica de Glucoză, adunate ca şi cum cineva le-ar fi pregătit pentru evacuare, dar ar fi decis că nu mai e loc şi pentru ele.

Pe scurt, în urma curăţeniei a rămas un mic morman de gunoi, căruia, iar şi iar, i se mai adaugă zilnic câte ceva. Drept urmare am decis că ar trebui să le scriu încă un mail reprezentanţilor Primăriei Sectorul 2, în condiţiile în care acţiunea de salubrizare despre care îmi vorbiseră chiar ei a fost nereuşită. Nu am primit încă un răspuns, dar nici nu s-au încheiat cele zece zile în care trebuie să răspundă la o solicitare făcută pe Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.

Eu sunt răbdătoare şi răbdător e şi gunoiul. Şade acolo din miezul verii şi va mai rămâne probabil în continuare până la prima zăpadă (sau poate până la ultima). Între timp, voi lua legătura şi direct cu firma responsabilă, pentru că sunt chiar curioasă câte trebuie să facă un cetăţean din ţara asta ca să rezolve 100% o problemă care ne afectează pe toţi. Morala nu există sau dacă există e una singură: poate ar fi mai bine să nu mai aruncăm gunoiul la întâmplare, pentru că aproape nimeni nu adună după noi. E o lume minunat de murdară afară şi toţi trebuie să dansăm cum putem prin ea.

Înainte de curăţenie:

După curăţenie:

Citiţi AICI toate editorialele semnate de Lavinia Bălulescu

Pe Lavinia Bălulescu o găsiţi şi pe Ferma de gânduri.