Muzeul în care retrăieşti soarta evreilor

Într-o clădire din centrul Chişinăului vă întoarceţi cu câteva secole în urmă. Aflaţi tradiţiile, îndeletnicirile, istoriile, bucuriile şi suferinţele evreilor care locuiesc de veacuri pe meleagurile noastre.

Odată ce treci pragul muzeului din cadrul Centrului cultural KEDEM din Chişinău afli ce înseamnă să fii evreu, dincolo de steaua lui David, Shalom şi Holocaust.

Incursiunea în istorie începe de la edificiul ce găzduieşte muzeul. Prin anii 1835, aici, a fost sinagogă, iar mai apoi clădirea a fost distrusă, în perioada sovietică servind drept staţie epidemiologică, redacţie sau centru experimental al Academiei de Ştiinţe. Astăzi, din vechea sinagogă s-au păstrat doar subsolul şi faţada.

„Aici aflaţi tot despre un popor care a rezistat şi şi-a păstrat identitatea, chiar dacă nu aveau un teritoriu şi erau împrăştiaţi prin toată lumea. Nu avem documente ce demonstrează că evreii au fost aici de 2.000 de ani, dar am adunat lucruri ce datează din perioada ţaristă“, spune Irina Şihova, directoarea muzeului.

Primele piese au fost adunate de Isidor Pilat, prin anii 90 ai secolului trecut. Ulterior, colecţia a fost completată de alţi membri ai comunităţii, cu documente de arhivă, cărţi şi memorii, obiecte vechi, şi expusă la muzeul din subsolul fostei sinagogi.

ISTORIA DE DUPĂ VITRINE

Înainte de a vă plimba privirea printre diplomele de bacalaureat, certificatele de naştere, paşapoartele, pozele de familie, obiectele casnice şi memoriile evreilor, trebuie să ştiţi că acestea sunt aranjate cronologic în câteva etape, începând de la perioada ţaristă până după cel de-al Doilea Război Mondial.

Bunăoară, am aflat că la finele secolului al XIX-lea evreii constituiau jumătate din populaţia Chişinăului şi Bălţului, iar că la mijlocul secolului XX în întreaga Basarabie erau peste 360 de sinagogi şi peste 200.000 de evrei. Viaţa lor pe teritoriul nostru nu s-a schimbat prea mult de la o perioadă la alta.

„În perioada Imperiului Rus, evreii erau limitaţi în drepturi şi li se puneau impozite mari. Când am devenit parte a României, mulţi evrei şi-au pierdut cetăţenia. Pentru a demonstra că ai dreptul să devii cetăţean român trebuia să aduni foarte multe documente din câteva generaţii. În perioada URSS, evreii erau doar cetăţeni sovietici. În idiş (n.r - limbă germanică vorbită de unele populaţii evreieşti) puteai să vorbeşti, dar cei care ar fi încercat să înveţe ivrita (n.r. – limba literară) puteau fi închişi. Câţiva tineri au fost condamnaţi la închisoare pentru asta“, povesteşte ghidul.

Printre obiectele ce ţin vie amintirea evreilor mai sunt şi ustensilele unui ceasornicar, dar şi scaunul unui cizmar, care putea fi găsit pe străzile din Bălţi în secolul al XIX-lea.

SALVAŢI ŞI SALVATORI

Muzeul este străpuns de o arcă plină de poze de arhivă, ce ilustrează cea mai tristă perioadă a evreilor - Holocaustul. Tot aici aflaţi istoriile oameni care au salvat vieţi, dar şi a celor care au scăpat de la moarte ca prin minune. De exemplu, Spitalul municipal numărul 4, situat pe strada Columna, din Chişinău, a fost loc de adăpost pentru evreii care căutau loc de salvare în timpul pogromului din 1903. „Avem o carte cu memoriile doctorului Sluţki. El descrie cum a salvat zeci de familii de evrei, deschizând uşile spitalului şi primindu-i pe toţi răniţii“, povesteşte Irina Şihova.

Avocatul Bernard din Bălţi a fost printre puţinii evrei care au scăpat de Holocaust. „Cândva el l-a ajutat pe un ofiţer. Acesta, la rândul lui, l-a salvat de la execuţie dintr-o pădure din Bălţi. L-a ajutat să fugă în Bucureşti, iar de acolo avocatul a plecat în Palestina“, explică directoarea muzeului.

TRADIŢIILE EVREILOR

Muzeul de la KEDEM are un loc de frunte şi pentru tradiţiile evreieşti. Pe o stea imensă a lui David sunt expuse obiecte de ritual: sfeşnice, un rulou de tora, o cutie de argint sau corn de berbec. „Aceste sfeşnice se aprind în noaptea de vineri, după ce apune soarele. În ziua de sâmbătă, de Sabat, nu se face nimic. Este o zi în care oamenii doar mânâncă, se odihnesc şi se roagă. Nu se mai aprinde niciun alt foc“, explică directoarea muzeului.

Alte zeci de poveşti aşteaptă să fie ascultate în timpul tururilor făcute de ghidul Irina Şihova, care vă va răspunde la orice întrebare.

CUM AJUNGEŢI LA MUZEU

Muzeul evreiesc este situat pe strada Diordiţa numărul 5, mai jos de Catedrală. Uşile istituţiei sunt deschise pentru oricare persoană curioasă să afle mai multe despre istoria şi tradiţiile evreieşti. Preţul vizitei la muzeu îl veţi stabili siguri, deoarece nu există o taxă, dar puteţi contribui cu orice sumă. Muzeul este deschis luni şi miercuri de la 10.00 la 18.00, marţi şi joi de la 12.00 la 18.00 şi vineri de la 10.00-15.30.