Vocea Rusiei se întreabă dacă nu cumva România se pregăteşte de război

De la dreapta la stânga: Premierul Victor Ponta, ministrul Finanţelor Daniel Chiţoiu, ministrul Afacerilor Externe Titus Corlăţean şi ministrul de Interne Radu Stroe, la şedinţa CSAT FOTO presidency.ro

Şedinţa Consiliului Suprem de Apărare al României (CSAT) a stârnit un interes deosebit pentru site-ul în limba română al postului de radio Vocea Rusiei. Analiştii acestuia chiar s-au întrebat pentru ce război se pregăteşte România.

„De obicei, lectura agendei şedinţelor CSAT este plictisitoare, însă agenda şedinţei de astăzi (marţi, 5 februarie 2013) este o excepţie de la regulă”, constată Vocea Rusiei, menţionând că cel mai important punct de pe agenda întrunirii, din punct de vedere geopolitic este nr. 2, respectiv, „realizarea, în cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), a unui plan de contingenţă pentru România“.

În opinia celor de la Vocea Rusiei „elaborarea unui plan de contingenţă (de fapt, „contingency plan”), nu este o procedură obişnuită“ ei oferindu-se să o explice pe larg ce este un astfel de plan în terminologia uzuală a NATO.

„Atunci când termenul se utilizează în cazul relaţiei dintre o ţară-membră şi NATO, un „contingency plan“ presupune elaborarea unui set concret de acţiuni pentru situaţia în care acest stat intră într-un conflict militar. Până acum, asemenea planuri oficiale au fost elaborate doar pentru următoarele ţări: Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia. Ţările baltice au cerut elaborarea unui plan pentru cazul unui conflict militar cu Rusia şi s-au zbătut cinci ani pentru ca NATO să accepte această cerere şi să elaboreze planul. Polonia a cerut elaborarea unui plan pentru un eventual conflict militar cu Belorus, iar apoi planul a fost „upgradat” pentru un eventual conflict cu Rusia”, scrie Vocea Rusiei, în pe fondul şedinţei CSAT, de marţi, de la Bucureşti.

„În acest context apar două aspecte importante. Primul: aceste planuri se elaborează la cererea ţării-membru. Al doilea: de obicei, Germania se opune elaborării unor planuri de acest gen (aşa a fost în toate cazurile de până acum), iar reprezentanţii aripii radicale a conducerii americane SUA susţin asemenea iniţiative. Germania se opune unor iniţiative de acest gen deoarece elaborarea unor „contingecy plans” presupune stabilirea exactă a ţărilor cu care există riscul intrării într-un conflict militar, ceea ce conduce la o răcire drastică a relaţiilor cu aceste ţări şi alte consecinţe nefaste. Un „contingency plan” nu presupune răspunsul la o întrebare generalizată de genul „ce se întâmplă dacă intrăm în război?”, ci presupune un răspuns la întrebări precise şi punctuale de genul „ce se întâmplă dacă începe un război cu Ucraina?”, „ce se întâmplă dacă începe un război cu Rusia?” etc. Desigur, apologeţii NATO vor spune că asemenea planuri se pregătesc doar pentru eventualitatea unor operaţiuni defensive, dar realitatea incontestabilă arată că niciuna dintre operaţiile recente ale ţărilor NATO (Libia, Irak, Serbia) nu a avut caracter defensiv, toate fiind de fapt nişte războaie de agresiune“, explică Vocea Rusiei.

Menţionând că în opinia unor analişti etalarea în public a intenţiilor de elaborare a acestor planuri nu este altceva decât rezultatul dorinţei unor ţări de a atrage atenţia şi notând că un asemenea efect s-a produs, jurnaliştii de la Vocea Rusiei se întreabă nedumerit ce urmează?. „Depinde de răspunsul la întrebarea: dacă România se pregăteşte de război, atunci pentru ce război se pregăteşte România?“, constată postul rusesc.