Ce caută Germania în Transnistria

Noua ediţie "Foreign Policy România" analizează actuala politică a Germaniei, în Est, şi în Vest, începând cu Consiliul de securitate UE-Rusia oferit de Berlin în schimbul soluţionării conflictului transnistrean în vara anului trecut. Analistul german Stefan Meister consideră naivă ideea că schimbarea Rusiei se poate face de sus în jos.

Adevărul: Cum ar trebui interpretat memorandumul germano-rus cu privire la conflictul din Republica Moldova?

Stefan Meister: Ideea are două componente. Pe de-o parte, este o abordare germană tipică, de a încerca să transformi Rusia, bilateral, în cooperare cu preşedintele rus. Pe de altă parte, guvernul german încearcă pentru prima dată să facă un târg cu Rusia în această problemă: în schimbul cooperării în soluţionarea conflictului din Transnistria, Rusia ar putea primi un Consiliu de securitate UE-Rusia. Merkel crede că poate schimba Rusia şi comportamentul acesteia în spaţiul postsovietic prin relaţii mai strânse cu preşedintele Medvedev, considerat mai pro-european. Este clar că viitorul conflict al UE cu Rusia va fi legat de vecinătatea comună. Conflictul transnistrean pare să fie cel mai uşor de soluţionat din toată regiunea, pentru că nu este unul etnic şi nu are graniţe directe cu Rusia. De aceea guvernul german crede că poate ajunge la un deal cu Rusia în legătură cu Moldova. Mai mult, liderii germani cred că datorită guvernului actual pro-european din Moldova există şanse mai mari de a soluţiona conflictul. Deşi, chiar din acelaşi motiv, Rusia crede exact contrariul, pentru că şi-ar pierde influenţa asupra Chişinăului. Ideea de a oferi Rusiei un consiliu de securitate UE-Rusia contra unei abordări cooperante a soluţionării conflictului este interesantă şi încearcă să utilizeze abordarea tipică post-sovietică de negociere. Dar pentru a fi de succes partea germană trebuie să fie mai consecventă, să traseze repere, să evalueze procesul şi să le arate ruşilor că soluţionarea conflictului este o prioritate pentru Germania. Doar atunci Rusia va înţelege că poate pierde ceva dacă nu cooperează.

Există interpretări că memorandumul omite retragerea trupelor ruseşti şi încurajează un stat federal cu drept de veto pentru Transnistria la Chişinău.

În memorandum aceste lucruri nu sunt menţionate. Este scris numai cum ar trebui să arate un consiliu de securitate UE-Rusia şi că cele două părţi sunt dornice să coopereze în contextul negocierilor în formatul 5+2 şi îşi vor intensifica acţiunile de soluţionare a conflictului într-un context UE-Rusia. Dar ruşii încă insistă pe menţinerea trupelor până la soluţionarea conflictului şi preferă o soluţie federală, care ar da Tiraspolului o mare influenţă asupra procesului de luare a deciziilor în Republica Moldova - foarte aproape de memorandumul Kozak. Guvernul german a eşuat în impunerea retragerii trupelor ruseşti şi a unui stat controlat de Chişinău ca precondiţie pentru negocieri. Leadershipul german s-a temut că nu va fi semnat niciun memorandum la Meseberg dacă ar fi inclus aceste cereri. Problema este că guvernul german a făcut compromisuri de dragul negocierilor, fără a primi vreo ofertă de la partea rusă.

Are Germania o nouă Ostpolitik (politică în Est- n.r.)?

Guvernul german nu are niciun interes să aibă propria Ostpolitik, fără a implica celelalte state membre şi nici nu are conceptele necesare. Mai grav, Guvernul, şi mai ales Cancelaria, au un interes redus pentru politica estică. Acţionează mai mult sub presiunea lobby-ului economico-industrial. Se constată şi o lipsă de experţi pe acest spaţiu în guvern, iar Merkel are alte priorităţi. În schimb, state precum Polonia sau Suedia impulsionează politica pentru Est mult mai mult decât germanii. Actualul demers german este legat de ideea tradiţională, dar naivă, că „schimbarea" Rusiei se poate face de sus în jos. Şi, din nou, Germania face prea multe compromisuri de la începutul tocmelii, de aceea nu-şi va realiza scopul. Interesul Germaniei nu este de a susţine interesele ruseşti, ci să găsească modalităţi de cooperare cu Rusia în soluţionarea conflictelor din spaţiul postsovietic. Ca şi predecesorii ei, Merkel pune accent pe buna ei relaţie personală cu preşedintele Medvedev în speranţa de a schimba Rusia şi politica ei. Eu cred că atâta timp cât guvernul german nu va înfrunta Moscova în privinţa conflictelor din spaţiul post-sovietic şi nu le va pune pe acestea în fruntea agendei sale, această politică va eşua.

A eşuat şi parteneriatul de modernizare dintre cele două state?

Scopul principal al Germaniei în acest parteneriat - şi, în final, şi al UE - este de a moderniza economia Rusiei şi de a folosi modernizarea economică inclusiv pentru a stimula o modernizare politică, implicând democratizare, stat de drept şi transparenţă. Pe de altă parte, s-ar deschide mai multe posibilităţi de investiţii pentru companiile germane şi europene în Rusia. Rezultatele sunt însă foarte subţiri, pentru că nu poţi schimba economia Rusiei fără a schimba mediul politic - în direcţia statului de drept, competiţiei, transparenţei -, iar elitele ruse nu sunt interesate să facă schimbări politice. Există câteva proiecte importante, precum Agenţia de Energie Ruso-Germană (Rudena), care promovează eficienţa energetică şi care are câteva proiecte în regiuni ruse ca Ekaterinburg. Mai există dialogul în materie de legislaţie şi justiţie, care pare să fie o idee bună, dar nimeni nu ştie cine participă, este foarte netransparent. Abordarea top-down este o mare problemă.

Stefan Meister este cercetător la Centrul pentru Europa Centrală şi de Est din cadrul German Council on Foreign Relations(DGAP), Berlin

O nouă întrevedere Merkel-Medvedev

Problema transnistreană ar putea fi discutată de preşedintele rus Dmitri Medvedev şi cancelarul german Angela Merkel la întâlnirea din 19 iulie de la Hanovra, a declarat pentru presa rusă expertul german Alexander Rahr.

„Este un plan utopic"

„Memorandumul de la Meseberg aminteşte de un târg, iar experienţa Moldovei arată că în astfel de trazacţii ruşii trişează", susţine analistul politic Petru Bogatu. Acesta mai afirmă că abordarea Berlinului se vede prost de la Chişinău, iar o eventuală federaţie moldo-transnistreană ar pune cruce pe aspiraţiile europene ale Republicii Moldova.

„Germanii nu înţeleg astăzi ceea ce au înţeles americanii în 2003: orice tip de federalizare, mai cu seamă fără evacuarea trupelor străine, înseamnă legitimarea prezenţei ruse, enclavizarea regiunii rebele. Berlinul ne invită, de fapt, să călcăm pe grebla pe care Voronin, sub presiunea străzii şi a americanilor, a evitat-o în 2003", mai susţine analistul.

Petru Bogatu afirmă că moldovenii nu sunt dispuşi să renunţe la aspiraţiile lor europene de dragul recuperării regiunii secesioniste. „E un plan nu numai utopic, ci şi primejdios, deoarece acest soi de «împăcare» va conduce la destabilizarea situaţiei pe ambele maluri. Moldovenii nu sunt dispuşi să plătească cu aspiraţiile lor europene pentru recuperarea Transnistriei", conchide analistul.