Emil Barz: 40 de ani în slujba folclorului sălăjean

Emil Barz a părăsit satul natal din judeţul Cluj pentru a se face violonist în orchestra folclorică „Meseşul”, din Zalău. Două treimi din viaţă le-a dedicat folclorului.

La 19 ani, violonistul Emil Barz a părăsit Clujul şi a venit în Sălaj pentru a sluji folclorul din această parte a ţării, sub bagheta dirijorului George Miţin Varieşescu. „Am ajuns în Sălaj în 1970. Se înfiinţa orchestra de muzică populară «Meseşul», iar eu am venit la concurs, că aşa era pe atunci, veneau din toată ţara. Am participat la concurs şi am intrat. Pe atunci formaţia avea şase violonişti, un contrabas, o violă, un ţambal şi acordeonul, «otrava orchestrei», cum îi spuneam noi, pentru că acest instrument nu este reprezentativ pentru zona folclorică a Sălajului. Eram toţi veniţi din toată ţara. În perioada de început dormeam într-o baracă din spatele Casei de Cultură, iar alţii pe scaune, la Sindicat. Erau condiţii vitrege”, mărturiseşte violonistul.

„Lumea nu ştia de Zalău, decât de ţuica de aici”

Timp de 40 de ani s-a preocupat de culegerea folclorului autentic sălăjean, contribuind la formarea şi promovarea orchestrei din Zalău în ţară şi peste hotare. „Pe atunci eram obligaţi să mergem la spectacole, asta ne era meseria. Prin 1971 am apărut cu primele înregistrări la Bucureşti, la radio şi la televiziune. Lumea nu ştia de Zalău. Îi întrebam pe oameni dacă ştiu de ţuica de Zalău. Asta ştiau. Le-am spus că de acolo suntem noi, de unde se face ţuica bună”, explică, zâmbind, folcloristul.

A cules „jocuri” din satele sălăjene

„Toate spectacolele noastre se bazau pe folclorul autentic din Sălaj, cu cele patru subzone: Valea Agrijului, Valea Almaşului, Sub Codru şi Valea Barcăului. În orchestră, aveam foarte mulţi colegi din aceste zone de unde culegeam folclor autentic. Cea mai mare bucurie a fost că, oriunde mergeam, aveam succes ca sălăjeni, cu datinile şi cântările de aici”, povesteşte folcloristul.

Instrumentistul susţine că în acele vremuri, la concursuri, piesele participante treceau prin comisii de profesionişti care analizau materialul şi-i confirmau autenticitatea.

În 1987, a scos primul disc, alături de soţia sa, Elena Moldovan Barz, solistă a Ansamblului Meseşul. La realizarea materialului au lucrat aproximativ 5 ani. Discul a ajuns şi la iubitorii de folclor din Paris. În semn de recunoaştere, orchestra sălăjeană a fost invitată în Franţa la un curs de folclor.
În acelaşi an s-a mutat la orchestra Silcotub, pe care a părăsit-o în 1991, când s-a transferat la Ansamblul folcloric profesionist „Porolissum”, la care este şi în prezent. O perioadă, Barz le-a predat cursuri de vioară elevilor de la Şcoala Populară de Artă Zalău. Împreună cu ansamblul, a participat în numeroase rânduri la festivalul-concurs „Cântarea României“, unde au ajuns în etapa finală.


Întrebări şi răspunsuri:

Ce înseamnă o viaţă dedicată folclorului?
„Pentru mine scena este uşă de biserică. Tineretul de acum intră doar pe internet şi-şi ia muzica. Nu ştiu să-şi întrebe bunicii, părinţii, mătuşile şi să meargă să culeagă folclor şi să-l deosebească pe zone. Ei vor să ajungă repede la succes. Nici comisiile nu sunt foarte exigente, nu merg la rădăcina folclorului românesc”.

Ce sfaturi le-aţi dat elevilor dumneavoastră?
„Am bucuria că, prin mine, câţiva foşti elevi s-au dedicat folclorului. Unii dintre ei au devenit chiar profesori. Ca instrumentist, trebuie să ai o disciplină scenică. Dirijorul meu avea o vorbă: «scena este uşă de biserică» Asta am încercat şi eu să le transmit elevilor mei”.

Ce-i place
 „Îmi plac oamenii care sunt cinstiţi, îmi place punctualitatea – pentru că de aici porneşte totul în formarea unui om. Apoi corectitudinea şi, ca pasiune, sportul”.

Ce nu-i place
Violonistul spune că nu este de acord cu tânăra generaţie şi modul în care ei fac folclor, centrat doar pe câştig şi succes, fără prea mult efort. „Nu-mi plac minciuna şi nesinceritatea, dar şi cei care n-au curajul de a spune lucrurilor pe nume”, susţine Barz.

Profil:

Născut. 12 iulie 1950, localitatea Chinteni, judeţul Cluj

Studii: Liceul Teoretic Zalău

Familie: căsătorit, are doi copii