Cum a fost desfiinţat Consiliul Dirigent, forul care a condus Transilvania după Marea Unire. Poziţia lui Iuliu Maniu

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Consiliul Dirigent a fost guvernul provizoriu al Transilvaniei, ales a doua zi după istorica adunare de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, preşedinte fiind Iuliu Maniu. În aceeazi zi a fost stabilită şi componenţa Marelui Sfat Naţional, adică legislativul, sub conducerea lui Gheorghe Pop de Băseşti.

După cum susţine istoricul Marin Pop, pe durata celor 496 de zile de funcţionare, Consiliul Dirigent, care avea în componenţă 16 ministere, s-a remarcat print-o a avut o activitate deosebită, "contribuind în mod decisiv la integrarea organică a Transilvaniei în cadrul României Mari". "Iuliu Maniu stabileşte răspunderea politică, morală, juridică şi materială a membrilor Consiliului Dirigent, rugându-i să se abţină de la orice amestec în resorturile celorlalţi colegi. Îşi susţine, însă, dreptul de a fi informat şi consultat în toate problemele importante „atât principiale cât şi personale ale singuraticelor resorturi”.

Începând cu data de 9 decembrie 1918, Consiliul Dirigent îşi stabileşte sediul la Sibiu, dar primele măsuri le ia încă în Alba Iulia, în zilele de 2, 3 şi 4 decembrie, în privinţa procurării de fonduri pentru acoperirea cheltuielilor, preluarea diferitelor servicii părăsite sau puse la dispoziţia Consiliului Dirigent, notificarea hotărârilor de unire guvernului ungar, intrarea în legătură cu generalii Berthelot şi Prezan, sechestrarea şi punerea în siguranţă a materialelor de război capturate şi părăsite, reîncorporarea comunelor româneşti răpite şi alăturate episcopiei de Hajdudorog", precizează Marin Pop, într-un articol din "Caiete Silvane".

Reorganizarea legiunilor

Pe fondul anarhiei şi terorii instaurate de către autorităţile maghiare, Consiliul Dirigent al Transilvaniei a cerut Guvernului Ungariei şi Antantei să asigure preluarea teritoriilor româneşti din Transilvania, în consens cu dorinţa milioanelor de români care votaseră unirea tuturor teritoriilor româneşti într-un singur stat. Astfel, armata română a trecut Mureşul şi a ajuns pe data de 9/22 ianuarie 1919 pe aliniamentul: vest Sighetul Marmaţiei-vest Baia Mare-vest Zalău-est Ciucea-Zam-crestele Munţilor Apuseni, încheindu-se o altă etapă importantă a acţiunii de eliberare a Transilvaniei.

iuliu maniu foto caiete silvane

Regele Ferdinand I, discutând cu Iuliu Maniu, preşedintele Consiliului Dirigent, în timpul campaniei din Ungaria FOTO caietesilvane.ro

Resortul Armatei din cadrul Consiliului Dirigent, întărit cu secţia Organizării, a reuşit să reorganizeze legiunile şi gărzile naţionale române în armată regulată, încadrată în corpul armatei române. "Nicicând Ardealul nu a dat mai mulţi ostaşi decât în aceste vremuri, când fiii lui, împreună cu fraţii lor din Vechiul Regat la porunca Căpitanului lor suprem, a trebuit să rupă pentru vecie linia demarcaţională care ne despărţea de Crişana, Satu-Mare şi Maramureşana”, spunea Iuliu Maniu în ianuarie 1934, într-o conferinţă ţinută la Radio Bucureşti.

Istoricul sălăjean precizează că imaginile epocii evidenţiază prezenţa lui Maniu atât pe front, alături de generalii români, cât şi alături de Familia Regală ori la Sibiu, unde conducea şedinţele Consiliului Dirigent. De asemenea, s-a implicat în reorganizarea justiţiei din Transilvania, în condiţiile în care magistraţii unguri au refuzat să depună jurământul de credinţă faţă de România, a reuşit naţionalizarea tuturor şcolile din teritoriile româneşti, a contribuit la înfiinţarea a 50 de licee de stat.

Variante pentru desfiinţare

În noiembrie 1919, Consiliul Dirigent a organizat primele alegeri parlamentare din cadrul României Mari, PNR, condus de Maniu, câştigând alegerile. "În acest context se punea problema existenţei Consiliului Dirigent, guvernul provizoriu al Transilvaniei, care fusese ales, conform hotărârilor de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, până la întrunirea Constituantei", menţionează Marin Pop. Potrivit spuselor sale, înainte de 1989 s-a susţinut că liderii politici ardeleni din cadrul PNR nu ar fi fost de acord cu dizolvarea Consiliului Dirigent: "În urma cercetărilor efectuate, părerea mea este că au existat doar diferenţe de opinii în ceea ce priveşte varianta optimă de unificare administrativă şi de desfiinţare a Consiliului. Supunându-se la vot în Comitetul Central al PNR, majoritatea a votat pentru centralizarea administraţiei la Bucureşti. Deşi Iuliu Maniu a susţinut în proiectul său înfiinţarea, până la realizarea unificării administrative depline, a unor secretariate la Cluj, care printr-un ministru delegat al Ardealului să facă legătura cu guvernul central de la Bucureşti şi să fie subordonate acestuia, el s-a supus votului majorităţii, care a votat centralizarea administraţiei Ardealului la Bucureşti".

Într-un interviu dat la începutul anului 1920, Maniu afirma că dizolvarea Consiliului Dirigent nu era iminentă, dar că existenţa acestuia nu era de lungă durată.

iuliu maniu foto caiete silvane

Familia Regală, însoţită de Iulliu Maniu în gara din Jibou, în 26 mai 1919 FOTO caietesilvane.ro

În şedinţa din 31 ianuarie 1920 a Consiliului Dirigent a fost dezbătut proiectul de lege referitor la desfiinţarea sa şi reorganizarea serviciilor publice din Transilvania şi Banat, proiectul urmând să fie înaintat guvernului regal de la Bucureşti pentru a fi prezentat Parlamentului. "Acest proiect a fost dezbătut, apoi, în Comitetul Central al PNR, mai multe zile la rând. Preşedintele Consiliului Dirigent şi al PNR, Iuliu Maniu, a început aceste dezbateri făcând o expunere istorică şi juridică a acestui organism de guvernare. Arată că, încă din luna octombrie 1919, Consiliul Dirigent a hotărât, într-o şedinţă a sa, să nu se folosească de dreptul prevăzut în decretul lege, ci să se desfiinţeze după întrunirea Constituantei, rămânând de ales între trei modalităţi pentru satisfacerea trebuinţelor Ardealului pentru viitor", afirmă istoricul.

Maniu versus Goldiş

Maniu era de părere că varianta cea mai bună ar fi fost ca după desfiinţarea forului de guvernare, resorturile să fie înlocuite cu secretariate dependente de guvernul central de la Bucureşti, sub conducerea unui ministru delegat al Ardealului. Respectivele secretariate urmau să rămână în funcţie la Cluj, până la unificarea administrativă deplină, iar ministrul delegat să facă legătura între ele şi guvernul de la Bucureşti. Această măsură, opina liderul PNR, ar fi permis "ca afacerile ardeleneşti să fie bine conduse pe viitor, până la înfăptuirea reformei administrative pentru ţara întreagă”.

După discuţii intense, majoritatea membrilor Comitetului Central a optat pentru propunerea lui Vasile Goldiş, care a susţinut centralizarea secretariatelor la Bucureşti.

Proiectul de lege a fost depus la Camera Deputaţilor la începutul lunii martie, pentru ca o lună mai târziu, prin Decretul-lege 1476 din 2 aprilie 1920, emis de guvernul Averescu, Consiliul Dirigent să fie desfiinţat. "Guvernul a ordonat ca puterile date de către Marele Sfat Naţional al Transilvaniei Consiliului Dirigent să treacă asupra puterilor prevăzute în Constituţie, iar cele ale resorturilor Consiliului Dirigent asupra departamentelor guvernului regal din Bucureşti. Era o intenţie vădită a Partidului Poporului de a-şi desemna candidaţi proprii la alegerile parlamentare din Transilvania şi Banat", mai spune Marin Pop, adăugând abordarea nu a fost una constituţională, având în vedere că dizolvarea era atributul Parlamentului şi nu al Guvernului.

Citiţi şi:

Cât de costisitoare era şcoala în perioada interbelică. Elevii aduceau „250 kg grâu, 40 kg porumb, 50 ouă şi 70 kg cartofi“

Cum a ajuns Iuliu Maniu să fie recrutat în armata austro-ungară. Activitatea militară şi politică pe care a derulat-o în timpul Primului Război Mondial

Zalău



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite