Cât de periculoasă este „prietenia“ dintre copii şi zahăr. Primejdiile ascunse din spatele recompenselor dulci
0
Asemeni unui drog, zahărul ajunge să creeze dependenţă şi are o serie de efecte negative asupra sănătăţii. În cazul copiilor, situaţia este şi mai delicată, motiv pentru ca părinţii trebuie să controleze cu atenţie cantitatea de „dulce“ pe care o consumă copilul.
Una dintre responsabilităţile oricărui părinte este să-i formeze copilului său obiceiuri alimentare sănătoase încă de la debutul diversificării.
Medicul nutriţionist şi diabetolog Marius Andrei Călinici susţine că gustul dulce activează, în mod categoric, centrii satisfacţiei, zahărul fiind un stimulator al plăcerii, lucru demonstrat ştiinţific de mulţi ani: "Conexiunea dintre dulce şi plăcere este un lucru pe care fiecare om l-a simţit şi îl simte, pur şi simplu, fără a avea neapărat nevoie de o explicaţie medicală suplimentară. Oamenii, adulţi ori copii, simt nevoia, din varii motive, să îşi satisfacă mereu această plăcere, mai mult sau mai puţin, de la caz la caz, consumul de zahăr fiind unul dintre cele mai frecvente şi facile modalităţi prin care se obţine o <<plăcere>>".
În opinia specialistului, preferinţa pentru alimentele dulci este susţinută de o serie de factori, cel dintâi fiind cel biologic. "Gustul de dulce este, poate, primul gust pe care îl simţim, după naştere, în laptele matern. În acest fel putem discuta de factorul biologic, un dat care nu ţine de educaţie şi nici de societate şi care vine în completarea celorlalţi factori care apar ulterior", punctează dr. Călinici.
Un alt factor important îl reprezintă cel educaţional, care potenţează sau diminuează impulsul biologic. Nutriţionistul consideră că recompensarea copilului, cu sau fără motiv, cu dulciuri, este o greşeală pe care tot mai mulţi părinţi o fac.
"Conceptul de << bun >> şii cel de <<rău>> se formează, se modelează în procesul educativ. Acolo este butonul roşu”. Dr. Marius Călinici, medic nutriţionist
Vrând şi crezând că face un bine pentru odrasla lui, un părinte îi oferă copilului o bomboană sau o ciocolată pentru a-l răsplăti când a fost ascultător, a mâncat tot din farfurie ori a luat o notă bună la şcoală. Gestul aparent inofensiv al adultului, explică dr. Marius Călinici, face ca toate mecanismele arătate mai sus să capete putere, şi, prin urmare, şi dorinţa copilului de a consuma tot mai mult va fi pe măsura acestor recompense şi a frecvenţei lor.
Ameninţarea vine şi din partea industriei alimentare, a cărei structuri extrem de bine dezvoltată speculează, cu o rată uriaşă de succes, factorii biologici şi educaţionali.
Potrivit sursei citate, obezitatea infantilă trebuie privită ca un adevărat semnal de alarmă în familiile românilor, fiind un fenomen care a apărut în România sub forma unei "explozii" în perioada de după Revoluţie. Dacă în urmă cu 15 ani, în România nu se putea vorbi despre un fenomen al diabetului zaharat de tip II în rândul copiilor, în prezent, acest lucru este confirmat de statisticile medicale.
"Atât familia, cât şi societatea în ansamblul ei sunt responsabile pentru acest fenomen grav. Educatorii care trebuie să-i educe pe copii în privinţa alimentaţiei nu prea ştiu cum să o facă. Iar dacă unii reuşesc, apare câte un părinte care strică acasă ceea ce copilul încearcă să înveţe la şcoală, strecurându-le câte un dulce. În acest fel, efortul societăţii, şi aşa destul de ineficient, este anulat”, susţine diabetologul.
În aceste condiţii, intervenţia salvatoare îi revine părintelui, al cărui mod de a gestiona relaţia copilului cu produsele zaharoase devenind principalul factor responsabil de starea de sănătate a viitorului adult.
Vă mai recomandăm:
De ce apare, de fapt, bâlbâiala la copii şi cum poate fi tratată - sfaturile medicilor
Se încarcă comentariile...
