Povestea unui poliţist cum nu găsim în bancuri: „Mulţi spuneau că-s al dracului. N-am fost nici în găşti, nu m-am învârtit în diverse cercuri“
0
Fost ofiţer cu funcţii de conducere în cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Vaslui, colonelul Dumitru Enache a fost avansat la sfârşitul anului trecut în gradul de general de brigadă, fiind primul poliţist vasluian care deţine acest grad. Astăzi, de Ziua Poliţiei, vă oferim un interviu cu generalul Dumitru Enache, cel care, după 33 de ani de experienţă vorbeşte deschis despre evoluţia poliţiei, despre schimbările sistemului.
Considerat unul dintre cei mai respectaţi poliţişti vasluieni, Dumitru Enache spune că a câştigat recunoştinţa celor din jur pentru că a fost un miliţian şi mai apoi un poliţist care s-a gândit, înainte de toate, la cei săraci. Poate şi pentru că el însuşi a cunoscut în copilărie lipsurile materiale.
Născut într-o familie de ţărani din comuna Deleni, judeţul Iaşi, Dumitru Enache a absolvit liceul din Hârlău în 1965, iar pe durata studiilor a cunoscut pentru prima dată ce înseamnă regimul cazon, pornind de la deplasarea de dimineaţă la cursuri care se făcea în coloană, programul de meditaţii supravegheat, până la modul în care era servită masa sau cum trebuiau să se supună colegilor din clasele mai mari.
În clasa a X-a, Dumitru Enache avea să fie recrutat şi selectat pentru a urma Şcoala de Ofiţeri de Miliţie Bucureşti. "Am optat pentru această şcoală întrucât era asimilată cu Facultatea de Drept (primii trei ani de studii), urmând ca anii patru şi cinci să îi urmăm la una din facultăţile de profil din ţară. Dacă situaţia materială a părinţilor mi-ar fi permis, aş fi optat pentru o altă facultate, probabil medicina", povesteşte generalul Enache.
În 1968, după absolvirea şcolii militare şi avansarea în gradul de locotenet de miliţie, Dumitru Enache a fost reprtizat la Miliţia judeţului Vaslui. Timp de 33 ani şi-a desfăşurat activitatea în judeţul Vaslui ca ofiţer la Serviciul Judiciar, şef Birou Judiciar, locţiitor al şefului Miliţiei municipiului Vaslui, şeful Serviciului Pază şi Ordine şi Miliţia Rurală, şeful Miliţiei municipiului Bârlad, şi adjunct al şefului Miliţiei, respectiv Poliţiei Judeţene Vaslui (din 1986 până în 2001, când a ieşit la pensie).
Rep. Povestiţi-ne, vă rog, cum era infracţionalitatea în perioada comunistă şi cum a evoluat aceasta de-a lungul anilor. Unde se situa Vasluiul pe harta infracţionalităţii înainte de 1990?
Dumitru Enache: Dacă la începutul activităţii nu ştiam cu ce se ocupă Miliţia, decât din cărţi, ordine de linie, lecţii şi alte biografii, cu timpul am dobândit oarecare experienţă reuşind încet - încet să mă descurc cu hăţişurile acestei meserii. Treptat mi-am dat seama că poliţistul ar trebui să vină în ajutorul oamenilor săraci, lipsiţi de apărare, cei bogaţi se apără singuri. Sarcinile poliţiei au conoscut mutaţii de la o perioadă la alta, funcţie de evoluţia situaţiei operative. Starea infracţională, la un moment dat este generată de un complex de factori. În preajma anilor 1970, municipiul Vaslui, ca reşedinţă de judeţ, avea un număr mare de navetişti, determinat de fluctuaţiile de personal de pe şantierele de construcţii, venirea unor salariaţi în noile unităţi create etc. Cele mai frecvente genuri de infracţiuni erau furturile de biciclete, furturile de butelii de aragaz, furturile de rufe de pe sârmă, furturile din vestiare, spargerea magaziilor de materiale de pe şantiere etc. Odată cu stabilizarea populaţiei, au dispărut unele genuri, apărând altele noi. Însă, infracţiunile prin violenţă şi furturile au situat judeţul Vaslui, până în anul 1989, dar şi după, în prima jumătate a clasamentului naţional.
"Nu eşti însă mai puţin impresionat când unei persoane sărmane i s-au furat păsările, porcul sau o vită, care pentru aceasta au o valoare incomensurabilă, şi când vezi că îşi pune toată nădejdea în poliţist, că-i va face dreptate.", gen. Dumitru Enache.
Rep. Care este cel mai complex caz cu care v-aţi confruntat, care v-a impresionat cel mai mult?
Dumitru Enache: Este dificil de selectat un singur caz, cu un grad de complexitate deosebită. Într-o viaţă de poliţist, am avut zeci de cauze complexe cu care m-am confruntat, iar rezolvarea oricărui caz complex este rolul muncii în echipă. Personal am fost întotdeauna mişcat de infracţiunile comise prin violenţă, îndeosebi omorurile şi tâlhăriile cu victime femei în vârstă sau minore. Nu eşti însă mai puţin impresionat când unei persoane sărmane i s-au furat păsările, porcul sau o vită, care pentru aceasta au o valoare incomensurabilă, şi când vezi că îşi pune toată nădejdea în poliţist, că-i va face dreptate. Dar aceasta depinde în primul rând de modul cum abordează cazul cel care face cercetarea. Să vă spun, totuşi, despre un caz. Eram şef de birou Judiciar la Municipiu, când, într-o zi, o femeie din localitatea Ştefan cel Mare a sesizat că a găsit într-o şură un sac, iar când l-a deschis a descoperit un cadavru. S-a făcut cercetare la faţa locului, anchetă. Ce se întâmplase, de fapt.. O femeie din Vaslui s-a certat cu soţul, care o bătea, aveau probleme cu alcoolul. Ea era la bucătărie, a luat un cuţit şi l-a înjunghiat. L-a secţionat şi l-a depozitat în frigider şi în baie. După o perioadă, a vrut să scape de cadavru, l-a pus într-un sac, l-a legat la gură, l-a pus într-un cărut de butelie şi a plecat spre gară. Acolo s-a întâlnit cu un bărbat care trebuia să plece la Bucureşti. Din vorbă în vorbă a rămas cu el şi au plecat împreună la ţară, la mama ei. L-a pus să care căruţul de butelie, fără să ştie că în sac se afla un cadavru. Au ajuns l-a ţară, femeia a dus sacul în magazie şi l-a lăsat acolo. După două zile au plecat fiecare la casele lor. Când am făcut cecercarea la faţa locului, ea a relatat că a venit cu o persoană necunoscută, cu care s-a întâlnit în gară. Evident, era puţin credibilă ipoteza prezentată. Până la urmă a fost identificat respectivul bărbat, a fost arestat, însă simţeam că nu el este autorul, nu se legau lucrurile. După câteva zile, procurorul a decis punerea lui în libertate. Însă nu o mai găseam pe autoare. Într-o zi, întâmplător am ajuns la ea acasă şi am dat peste ea. Eram singur, nu aveam nici pistol. Era băută. I-am zis să mă însotească până la Poliţie şi ca să fiu sigur că nu îmi scapă i-am zis să mă ia de braţ. Băută fiind, mi-a zis "gata, puiule, merg, cum să nu merg". Şi-am mers la braţ cu criminala prin oraş. Mă întâlneam cu cunoscuţi pe stradă, ne salutau se uitau zâmbind la mine, că mă spun soţiei acasă. Le spuneam că e o prietena veche. Nu vă spun... am ajuns într-un final cu ea la sediu. S-a dovedit că ea a fost singurul autor al faptei. A fost eliberată, după vreo 20 de ani de puşcărie.
Rep: Dar de reclamaţii ieşite din tipare, aţi avut parte?
Dumitru Enache: Am avut parte de situaţii ieşite din tipare. Eram tot la Judiciar şi am fost la o tâlhărie la Vetrişoaia. Trei mascaţi au bătut o bătrână şi i-au luat bunuri din casă. Am făcut cercetări, i-am identificat pe suspecţi, dar nu am prins decât pe unul. L-am dus la post, însă noi trebuia să plecăm la altă urgenţă. I-am spus şefului de post să îl păzească până ne întoarcem noi. Pe la 2 noaptea, pe subofiţerul care stătea pe scaun de pază, l-a prins somnul, autorul a deschis geamul şi a fugit. Când m-am întors înapoi ia spuspectul de unde nu-i. L-am certat pe poliţist, dar ce puteam să-i fac. Ne-am întors la Vaslui, i-am dat pe autori în urmărire, aşa cum se face, ştiam că îi vom prinde mai devreme sau mai târziu. În vremea aceea, locuiam în centru, în apropiere de inspectorat. La vreo trei zile, într-o duminică aud bătând la uşă, când mă uit, tâlharul meu de la Vetrişoaia. L-am invitat în casă să îl întreb ce e cu el. "Dom colonel, am venit la dumneavoastră că dacă mă duceam la Poliţie mă omorau, dumneavoastră aţi fost singurul care nu m-aţi bătut şi mi-aţi vorbit frumos.", mi-a replicat. Mi-a spus că a făcut rost de adresa mea de la ofiţerul de serviciu, i-a spus că este un prieten. I-am spus că urmează să îl băgăm la arest, dar se aştepta, doar venise la mine să se predea. A mai avut însă o dorinţă. M-a întrebat dacă poate mânca o friptură la resturant. Mi-a spus că se va întoarce înapoi, aşa cum a venit de unul singur. Dar cum era să risc? Am mers împreună la restaurant, la Parcul Trandafirilor, am mâncat friptura, după care am mers împreună la sediu. Când m-a văzut ofiţerul de serviciu şi a auzit ca îi cer o notă de introducere în arest se uita la mine şi nu îi venea să creadă, că aşa zisul meu prieten, căruia îi dăduse adresa de acasă a ajuns în arest.
"Poliţistul ar trebui să vină în ajutorul oamenilor săraci, lipsiţi de apărare, cei bogaţi se apără singuri.", Dumitru Enache
Rep. Existau interlopi în perioada comunistă? Cum credeţi ca au ajuns sa îşi caştige unii infractori acest statut?
Dumitru Enache: Interlopi au existat în toate timpurile. Este adevărat că în fiecare perioadă diferă genurile de fapte în jurul cărora gravitează lumea interlopă. Oricum, înainte de 1989, dar şi după, cei mai titraţi interlopi erau emanaţia Bârladului. Între infractori, de la cei mai mărunţi (hoţi de buzunare, cerşetori etc), până la cei cu pretenţii există o dispută personală pentru stăpânirea zonelor de influenţă. Îmi amintesc o întâmplare hazlie, de prin anii 1972 - 1973, când a venit la mine un infractor să mă sesizeze că în oraş a apărut o figură suspectă, străină de localitate. Intrând în detalii, în final am constatat că era vorba de un ofiţer ce abia venise din şcoală şi care fusese repartizat la Judiciar.
"Un şef de poliţie nu trebuie să fie pătimaş"
Rep: Care erau dezavantajele muncii de poliţist în perioada comunistă?
Dumitru Enache: În plan profesional, insuficienta dotare cu mijloace tehnice de comunicaţie, mijloace de transport, cu repercusiuni asupra executării sarcinilor profesionale. În plan personal, îngrădirea unor drepturi fundamentale, de care puteai uza doar cu aprobarea de la diverse nivele ierarhice. Spre exemplu, aprobarea deplasărilor în străinătate, aprobarea părăsirii garnizoanei, aprobarea cumpărării unui autoturism sau locuinţă proprietate personală. Erau multe neajunsuri.
Rep. Daca aţi fi astăzi şeful politiei, cum aţi acţiona?
Dumitru Enache: Aş acţiona în spritul legilor, ordinelor, instrucţiunilor şi normelor de muncă în vigoare.
Rep: Dar cum ar trebui să fie un şef de poliţie?
Dumitru Enache: Să poată fi luat de subalterni drept exemplu personal, să ştie să închege colectivul de muncă, să nu fie pătimaş, să nu fie părtinitor şi nu în ultimul rând să fie un bun profesionist.
Rep: Care au fost cele mai dificile momente din activitatea dumneavoastră de poliţist?
Dumitru Enache: Perioada cea mai dificilă a constituit-o 22 decembrie 1989 - 15 februarie 1990, când a trebuit să acţionăm pentru organizarea poliţiilor municipale, orăşeneşti, posturilor de poliţie, în noile condiţii, apărute de Revoluţie, concomitent cu executarea sarcinilor curente de serviciu. Perioada Revoluţiei a fost foarte grea pentru Miliţie. Apăruse încă din toamna lui 89 grevele, tot mai multe voci îşi exprimau nemulţumirile. Era de aşteptat să se întâmple ceva. S-au sporit sistemele de pază, se umbla în patrule prin oraş, comitetul judeţean de partid şi primăriile erau încercuite cu lanţuri ca să nu pătrundă eventual manifestanţii. La Revoluţie am fost acolo, am făcut parte din CPUN-ul care s-a format, am vorbit cu mulţimea, i-am liniştit. Am reuşit cu armata să se facă în aşa fel încât să nu se tragă niciun glonţ. Vreo săptămână, până s-au mai liniştit apele, nu am ajuns deloc la inspectorat şi acasă ajungeam vreo două ore pe noapte. Aveam acolo (la CPUN, în actualul Palat administrativ n.r.) un birou. Într-una din zile, când m-am dus la Inspectorat am găsit două taburi cu ţevile pe instituţie. În faţă erau jandarmii care păzeau inspectoratul. L-am sunat pe comandatul ITC-ului să îl întreb ce se întâmplă. Mi-a zis că a trimis taburile sa apere inpectoratul. Atunci i-am zis că oamenii care i-a trimis au greşit direcţia şi au pus ţevile pe inspectorat. Au făcut stânga împrejur şi au întors ţevile.
Rep: Cum erau numiţi şefii poliţiei? Cât conta politicul în acea perioada?
Dumitru Enache: Înainte de 1989, şefii miliţiilor erau numiţi după regulile statuate prin ordine, Obligatoriu, trebuia să fii membru PCR şi să fii avizat de către organul de partid prevăzut în dispoziţii, dar aceasta după o riguroasă selecţie profesională. Verificările şi testările se efectuau la Inspectoratul General al Miliţiei (IGM), de un locţiitor şef IGM şi formate din şefii direcţiilor de specialitate.
Rep: De-a lungul anilor, imaginea poliţiei a avut de suferit şi din cauza oamenilor din sistem, implicaţi în diverse scandaluri. La Vaslui, spre exemplu, în ultimii ani avem cel puţin zece poliţişti condamnaţi, gama de infractiuni comise de aceştia fiind una variată, de la fapte de corupţie, infracţiuni de crimă organizată, până la furturi. Cum este posibil ca oamenii din sistem să ajungă în tabara infractorilor?
Dumitru Enache: Principala cauză o constituie deficienţele procesului de selecţie şi verificare a viitorilor poliţişti, cât şi imperfeţiunile existente în modul de constatare şi sancţionare operativă a oricăror tipuri de abateri.
Rep: Multe voci spun că s-a greşit atunci când MAI a optat pentru angajări, recrutând persoane din sursă externe, insuficient pregatite profesional. Cum comentati această forma de recrutare?
Dumitru Enache: Nu este benefică o asemenea modalitate de recrutare, mai ales pentru cei care urmează să îşi desfăşoare activitatea în sectoare informativ operative, care necesită o pregătire de specialitate specifică. Oare un absolvent de şcoală militară, ar avea curajul să se angajeze într-o unitate economică din industrie sau alt sector? Eu consider că nu. I-ar lipsi curajul.
"Mă doare inima când văd unde s-a ajuns"
Rep: Care credeţi ca sunt schimbările care au marcat decisiv evoluţia Politiei? Dar cele care nu au fost întratât de benefice?
Dumitru Enache: Îmbunătăţirea dotării la toate capitolele este un factor benefic pentru creşterea performanţei profesionale a poliţiei. Consider însă că unele măsuri luate după 1990 au dus la slăbirea capacităţii de acţiune a poliţiei.
"Eu am îmbătrânit în Poliţie şi mă doare inima când văd unde s-a ajuns. Mai este o chestiune pe care trebuie să o privim dialectic şi ancoraţi în sistem, dacă toate în ţara asta au mers prost, cum să meargă bine Poliţia? Nu trebuie să meargă şi ea pe acelaşi albie? N-are cum să meargă contra cursului firii.", Dumitru Enache, general de brigadă
Rep: Ce părere aveţi despre demilitarizarea poliţiştilor?
Dumitru Enache: După părerea mea a fost una dintre măsurile cele mai proaste. Demilitarizarea nu a adus decât deservicii poliţiei. Au dispărut nişte norme de conduită care erau impuse de regimul militar şi atunci fiecare a început să facă cam ce a crezut că trebuie făcut. Evident, s-au pierdut şi din drepturi, din bani, pentru că unul era statutul de militar şi altul este statutul de funcţionar public.
Rep: A dus demilitarizarea la scăderea autorităţii poliţistului?
Este una din cauze, pe de o parte, dar, pe de altă parte, şi cei care au fost recrutaţi fără o pregătire pe măsură. Unii au intrat în poliţie numai pentru a câştiga un ban în plus sau crezând că este o muncă mai uşoară. O să ziceţi că sunt nostalgic, dar parcă pe timpul meu, se lucra mai mult cu sufletul. Acum, dacă te duci pur şi simplu ca funcţionar şi te detaşezi de calitatea de om atunci când faci o cercetare la faţa locului sau o altă activitate specifică, nu sunt rezultatele scontate. În fond, poliţia ce este? Organ al administraţiei de stat care reprezintă voinţa clasei dominante. Aşa spune la lege. În etapa care am parcurs-o după 1990, după opinia mea, poate este o părere singulară, s-a vrut în mod intenţionat destructurarea poliţiei şi nu numai a poliţiei. E grav ce spun, dar eu aşa o percep. Dacă ar exista o poliţie puternică, şi rezultatele ar fi altele.
Rep. Care schimbări au fost cel mai puţin inspirate?
Dumitru Enache: În 1970, erau agenţi de ordine la vedere pe stradă. Veneai de la gară, te duceai în Copou, femeile mergeau noaptea pe jos la fabrici, nu era niciun fel de problemă. Dar pe fiecare stradă erau sectorişti care lucrau în trei schimburi, aveau perimetru împărţit astfel încât întreg oraşul era acoperit, ţineau legătura între ei. Acum, este pauză. Sistemul actual, cu poliţia de proximitate şi sarcinile acesteia, sunt o copie a unui sistem străin, care însă nu corespunde realităţilor noastre, se potriveşte la noi, precum nuca în perete. Desfiinţarea Poliţiei Economice, este cea mai mare crimă pentru poliţie. N-avem birou de poliţie economică la Vaslui, n-avem birou de poliţie economică la Bârlad, la Huşi. S-au adunat câţiva (poliţişti n.r.) la serviciu de la inspectorat, dar nu pot să acopere un judeţ întreg. În al doilea rând, Cercetare Penală care au fost restructurate este o altă lovitură dată poliţiei şi am ajuns în halul în care am ajuns. Eu am îmbătrânit în Poliţie şi mă doare inima când văd unde s-a ajuns. Mai este o chestiune pe care trebuie să o privim dialectic şi ancoraţi în sistem, dacă toate în ţara asta au mers prost, cum să meargă bine Poliţia? Nu trebuie să meargă şi ea pe acelaşi albie? N-are cum să meargă contra cursului firii.
Rep: În ultima perioada, România este zguduită de arestări răsunatoare - parlamentari, oameni politici, şefi de instituţii, magistrati, medici, etc. Cum vedeti această explozie de arestări? Sunt funcţionarii/demnitarii mai corupţi astăzi, decât pe vremea dumneavoastra? Sau astazi avem mijloacele de investigaţie mai performante?
Dumitru Enache: Nu pot să vă ofer un răspuns tranşant. Mijloace tehnice existau şi înainte de 1989. După 1990 au apărut cadrul propice apariţiei unor asemenea fapte de corupţie. E bine că sunt constatate, dar de ce aşa târziu?...
Rep. V-aţi retras din activitate de 14 ani, cum a trecut această perioadă?
Dumitru Enache: A fost o perioadă pe care am privit-o ca o etapă a unui nou început. M-am acomodat noului statut şi locul grijilor poliţieneşti a fost luat de preocupările unui pensionar.
Rep: Care sunt persoanele care v-au marcat existenţa dumneavoastră ca poliţist?
Dumitru Enache: În plan profesional, pot spune că mi-au marcat existenţa nişte oameni deosebiţi, care, din păcate, acum toţi sunt trecuţi în nefiinţă: comandantul de companie din Şcoala de Ofiţeri, maiorul Petre Dăncuş, primul meu şef de serviciu Judiciar de la IPJ Vaslui, colonelul Alexandru Rus, şi fostul şef al IPJ Vaslui colonelul Gheorghe Petrescu.
Rep. Dar cel mai frumos moment din viaţa dumneavoastră?
Dumitru Enache: Fără îndoială, momentul căsătoriei.
Rep: Regrete aveţi?
Dumitru Enache: Că îmbătrânesc în fiecare zi, azi nu mai sunt ca ieri, mâine nu voi mai fi ca azi...
Rep: Aveţi prieteni?
Dumitru Enache: Când eram în activitate, îmi spuneau mulţi că sunt rău, că-s "a dracului". Nu am fost decât un om precaut, căruia nu i-au plăcut cei care se linguşeau pentru că aveau un interes. Eu mi-am văzut de viaţa mea normală, de familie, n-am fost nici în găşti, nu m-am învârtit în diverse cercuri, nici prieteni foarte mulţi nu am avut.
Rep: Ştiu că aveţi un nepot, v-aţi dori să vă calce pe urme?
Dumitru Enache: În condiţiile actuale, nu l-aş sfătui să mă urmeze. Fiind un copil foarte bun, are atâtea posibilităţi să-şi croiască un drum în viaţă! Oricum, bunicii şi familia îl ocrotesc cu drag şi sunt alături de el.
Rep: Pe 25 Martie, de Ziua Poliţiei, ce mesaj transmiteţi poliţiştilor?
Dumitru Enache: Adresez poliţiştilor şi familiilor acestora, urări de sănătate, viaţă lungă şi împlinirea tuturor dorinţelor. În calitate de preşedinte a Filialei Vaslui a Asociaţiei naţionale a cadrelor miliatre în rezervă şi în retragere din MAI, aceleaşi urări le adresez tuturor rezerviştilor MAI din judeţ.
Se încarcă comentariile...
