FOTO Geniul de după gratii: Deţinutul inventator, care i-a cucerit pe americani cu un sistem de protejare a cardurilor
0Condamnat în 2012 la cinci ani de închisoare pentru că vindea clanului Ghenosu dispozitive de clonat carduri bancare, Valentin Boanţă şi-a luat revanşa în puşcărie. Invenţia sa, Sistemul Rotativ de Securizare (SRS) a bancomatelor, antidot pentru dispozitivele care i-au adus condamnarea, a fost premiată în 2013 la Geneva.
Viaţa lui Valentin Boanţă (33 de ani), deţinutul premiat în 2013 la Salonul de Invenţii de la Geneva pentru sistemul de protecţie a cardurilor bancare, după ce el însuşi a fost condamnat pentru clonare de carduri, poate concura cu succes la un scenariu de film.
La 11 ani câştiga concursul UNICEF de la New York, desenul său fiind timp de un an emblema organizaţiei, a absolvit Liceul de artă “Nicolae Tonitza” din Bucureşti, ulterior fiind student la Academia de artă Nicolae Grigorescu şi apoi la Facultatea de Drept. A fost co-organizator al festivalurilor de artă medievală de la Sibiu şi Caransebeş. Cu toate acestea, notorietatea şi-a câştigat-o după ce a ajuns în spatele gratiilor. Dacă Boanţă îşi trăieşte propria dramă, în sistemul de penitenciare din România cazul său este un exemplu de „influenţare morală“ pentru ceilalţi deţinuţi.
Mintea sclipitoare cumpărată de Ghenosu
Povestea lui Valentin Boanţă, mintea genială aflată în spatele gratiilor la Penitenciarul Vaslui, a făcut înconjurul lumii după ce a încercat să îşi spele păcatele, creând antidotul pentru infracţiunea comisă de el. Imaginea lui Valentin nu ţi-ar sugera niciodată că în spatele său s-ar ascunde un infractor, şi încă unul care a aderat la un grup infracţional organizat, condus de interlopul Ghenosu. A intrat în tabăra băieţilor răi, dintr-o prostie, după ce a văzut un dispozitiv de clonare a cardurilor. Arăta hidos, spune el, şi i s-a părut o provocare să conceapă el însuşi unul. Iar ceea ce părea o chestiune de design avea să devină un drog. Infracţiunea, spune Boanţă, dă dependenţă. Un an de zile a vândut dispozitivele de clonat carduri.
Pe 13 ianuarie 2009, Boanţă avea să fie arestat preventiv alături de alţi 10 inculpaţi, membrii clanului Ghenosu, din Târgovişte, de care spune că habar nu avea, nici măcar nu-i cunoştea. El vindea skimmerele cu câteva sute de euro, unui intermediar, care la rândul său le preda grupării conduse de Florin Nicolae Pârjol, zis Ghenosu. Două luni a stat Valentin Boanţă în arest preventiv, ulterior, timp de doi ani, fiind cercetat şi judecat în stare de libertate. În noiembrie 2011 avea să fie condamnat de Tribunalul Prahova la cinci ani de închisoare, sentinţă rămasă definitivă un an mai târziu, la Curtea Supremă. În decembrie 2012 a fost încarcerat la Penitenciarul Bacău, apoi a fost transferat la Penitenciarul Vaslui.
Un proiect premiat
Ideea creării dispozitivului antiskimming i-a venit chiar în timpul anchetei. Ştia că a greşit şi dorea cu orice preţ să îşi răscumpere greşeala. A încercat iniţial să prezinte conceptul său Institutului Naţional de Criminalistică. Demersurile au fost anevoioase, iar pentru Valentin timpul nu avea răbdare, întrucât ştia că urma să ajungă după gratii.
Astfel, i-a venit ideea să-l contacteze pe Mircea Tudor, cel mai titrat inventator român, preşedintele companiei MB Telecom. Acesta inventase celebrul Roboscan, scannerul pentru camioane şi pentru avioane ce avea să aducă României marele premiu la Salonul de invenţii de la Geneva. Şi a avut noroc, a primit răspuns la e-mail, iar doi ani aveau să lucreze împreună la proiectul ce a făcut senzaţie la ediţia de anul trecut de la Geneva. Sistemul Rotativ de Securizare (SRS) a bancomatelor, proiectul iniţiat de Valentin Boanţă, a câştigat premiul presei internaţionale. SRS a fost brevetat în anul 2010, prima datã în România, apoi în mai multe ţări din lume, în prezent, compania cu care colaboreazã tratând cu mai multe bãnci din SUA pentru a implementa brevetul, invenţia stârnind interes în rândul americanilor.
Aripi ca ale lui Nichita Stănescu
Boanţă se afla după gratii, însă a simţit că-i cresc aripi.“M-am simţit exact ca Nichita Stănescu la un concurs de poezii, din Serbia, când s-a întors cu spatele la audienţă şi le-a spus: «Vreau sa vedeţi cum îmi cresc aripi». Aşa m-am simţit şi eu atunci”, povesteşte Boanţă. În ciuda succesului de la Geneva, viaţa inventatorului de după gratii nu s-a schimbat. Continuă să colaboreze cu compania, ai cărei reprezentanţi îl vizitează frecvent la Penitenciarul Vaslui şi cu care, cel mai probabil, va colabora după ce îşi va ispăşi pedeapsa, semnând un contract în acest sens.
„Experienţa de la Geneva a fost fantastică, însă nu a schimbat multe în viaţa mea. În afară de interesul jurnalistic, în viaţa mea de zi cu zi nu s-a schimbat mai nimic. În ceea ce priveşte reuşita proiectului, aşteptările erau oricum foarte mari. Nu ştiam dacă MB Telecom va participa cu proiectul la Geneva, dar am putut să-i conving că va fi un succes. În privinţa proiectelor mele de viitor, nu ştiu dacă impactul Geneva va fi decisiv. Am planuri pe care le voi derula, chiar dacă n-ar fi existat succesul de anul trecut”, a declarat, pentru “Adevărul”, Valentin Boanţă.
Refugiu în artă
Valentin Boanţă a fost încarcerat pe 7 decembrie 2012. Iniţial, la Penitenciarul Bacău, iar din 22 februarie 2013, el îşi ispăşeşte pedeapsa la Penitenciarul Vaslui. Aici, mare parte din timp şi-l dedică artei. Pictează, desenează, sculptează, scrie şi citeşte foarte mult. În două luni a reuşit să scrie scenariul unei piese de teatru pentru deţinuţi. “O generaţie pe eşafod” este titlul piesei având ca subiect generaţia anilor ’80. Şi-ar dori ca sistemul de penitenciare din România să fie mai generos cu asigurarea unui suport pentru deţinuţii care, asemenea lui, caută să se refugieze în lucruri frumoase.
Zilnic petrece câte trei ore la clubul ocupaţional din cadrul penitenciarului vasluian, unde improvizează mult, pentru a-şi pune în practică ideile. A pictat pe cearşafuri date la casat, tratate cu soluţie cumpărată din propriii bani, iar lucrările sale, cu dimensiuni de peste doi metri, sunt acum expuse la loc de cinste în Penitenciarul Vaslui.
„Clubul e ţinut în viaţă de câţiva educatori. Nu există suport material, suport tehnic, majoritatea sunt făcute din materialele noastre. Am făcut o expoziţie cu nişte cearşafuri casate, cu vopsea care rămăsese de la construcţia penitenciarului. Majoritatea sunt empirice, făcute pe genunchi. Nu există o structură care să poată ajuta mai departe. Nu neaparat pentru deţinuţii care sunt talentaţi, ci pentru cei care ar vrea să-şi consume puţin energia. E un fel de terapie prin artă. Cred că ar fi benefic dacă penitenciarele s-ar apleca mai mult asupra modulelor acestora practice. Arta a fost şi este o pasiune pentru mine, iar acum, în în momentul de faţă, este un refugiu. Am fost student la design industrial, sunt aplecat mai mult către partea tehnică. E normal să te refugiezi în ceva frumos, să cauţi în jurul tău ceva frumos, când ai parte de atâta insalubritate şi nu mă refer la cea igienică, ci la cea umană”, spune Boanţă.
Boanţă, artistul Penitenciarului Vaslui
În penitenciar, Valentin Boanţă a arătat disponibilitate pentru tot ceea ce înseamnă activităţi artistice şi programe educaţionale. Este nelipsit la activităţi de grup, religioase sau liturgice, desfăşurate de preotul ortodox al unităţii, la diverse concursuri, manifestări artistice şi expoziţii ale persoanelor private de libertate.
Lucrările lui Valentin Boanţă au făcut senzaţie la târgul de Paşte, organizat anual la Vaslui – „Ouă încondeiate. Icoane. Expoziţie. Atelier. Vânzare”, atât la ediţia din 2013, cât şi anul acesta. A participat, însoţit de gardieni, şi la expoziţia zonală de la Slănic Moldova, precum şi la Târgul meşterilor populari din România desfăşurat în Vaslui.
Supliment la pachete şi la vizite
Valentin Boanţă a participat la activităţile de evaluare şi informare privind metodele de lucru ale teatrului social şi utilitatea acestora în soluţionarea problemelor de viaţă, în cadrul unui proiect european în care este implicat Penitenciarul Vaslui împreună cu parteneri din Franţa, Germania, Italia , dar şi la diverse dezbateri pe subiecte interdisciplinare (literatură, artă, istorie, geografie) sau concursuri sportive , organizate periodic. Pentru implicarea sa în activităţile organizate de Penitenciarul Vaslui, în ultimul an a fost recompensat de 6 ori cu suplimentarea dreptului la pachet şi vizită.
„Influenţarea morală a celorlalţi deţinuţi“
„Recompensarea se face doar pentru activităţile desfăşurate în penitenciar, iar premiul obţinut la Geneva este onorant, dar nu poate fi inclus ca şi activitate pentru care să primească o recompensă. Prin implicarea şi disponibilitatea arătată în diversele activităţi cultural-educative ne poate ajuta în îndeplinirea misiunii sistemului penitenciar, şi mai mult, contribuie cu succes, prin exemplul personal, la influenţarea morală pozitivă a celorlalţi deţinuţi, la menţinerea şi îmbunătăţirea condiţiei individului pe parcursul executării pedepsei şi la reabilitarea acestora în vedera reinserţiei sociale”, spune comisarul Nicolae Toma, purtătorul de cuvânt al Penitenciarului Vaslui.
Cum arată o zi după gratii
Valentin Boanţă nu poate câştiga zile de libertate, prin muncă, asemeni altor deţinuţi. Şi asta pentru că în condamnarea sa, pe lângă infracţiunile informatice, i s-a reţinut şi apartenenţa la grup infracţional organizat. “Penitenciarul consideră că nu pot să lucrez în interior, din cauza pedepsei mari, şi că pot să lucrez numai în exterior. Cum penitenciarul nu are deocamdată contracte cu beneficiari din afară, nu am unde să lucrez în exterior, aşa că toată activitatea mea se canalizează la clubul ocupaţional. Activitatea de aici nu e considerată muncă, e un voluntariat. Eu oricum o fac din pasiune”, mai spune Boanţă. În fiecare dimineaţă petrece la clubul ocupaţional aproximativ trei ore. După-amiaza o dedică cititului şi scrisului. În curând, Boanţă va trece la regim deschis şi speră ca zilele în care urmează să lucreze în exterior să i se scadă din pedeapsă. El crede că peste un an şi jumătate ar putea fi eliberat.
Jurnalul pentru fiica sa
De când se află în închisoare, Valentin Boanţă a scris un jurnal pe care vreau să i-l ofere fiicei lui, care nu ştie că este închis. Ioana are 9 ani şi crede că tatăl ei este la muncă în Norvegia, iar periodic, atât cât i se permite, vorbesc la telefon. Fetiţa şi soţia, medic pediatru în Sibiu, sunt persoanele care îi lipsesc “fantastic de mult”. “Am evitat să punem pe umerii ei mici o povară atât de mare. Copiii i-ar fi făcut rău involuntar, nu e vorba de latura lor umană. La 9 ani era o greutate mult prea mare pentru umerii ei şi atunci am căzut de acord cu soţia mea să îi spunem că sunt plecat în străinătate, era cea mai bună soluţie. Ştie că sunt la muncă în Norvegia. Pentru ea am ţinut acest jurnal zilnic care nu era un jurnal al faptelor de zi cu zi, ci al emoţiilor şi al trăirilor pe care vreau să i-l dau când va creşte, va înţelege şi va şti că într-adevăr am minţit-o, dar nu pentru că am vrut să-i facem rău, ci pentru că aşa am crezut noi că e mai bine. Puşcăria e lecţia ruşinii, a umilinţei mele, a mizeriei mele, a devenirii mele şi, oricât aş vrea, nu pot să chiulesc din ea”, oftează Boanţă.
Nu poate beneficia de noul Cod Penal
Intrarea în vigoare a noului Cod Penal, la 1 februarie 2014, a redus considerabil limitele de pedeapsă pentru infracţiunea ce i-a adus lui Valentin Boanţă condamnarea de cinci ani. A contestat condamnarea, însă judecătorii Tribunalului Vaslui i-au respins, pe 26 martie, solicitarea să-i fie redozată pedeapsa, în baza legii penale mai favorabile. Şi asta pentru că Boanţă beneficiase deja de clemenţa instanţelor. În 2011, el a primit pedeapsa minimă prevăzută de legea penală de la acea dată.
“E frustrant, e foarte frustrant. Majoritatea prietenilor îmi spun să las deoparte problema juridică, să nu o comentez niciodată, dar e frustrant. Eu am fost condamnat la cinci ani pentru infracţiunea de aderare, sprijinire a unui grup infracţional organizat. Infracţiunea aceasta, în vechiul Cod Penal, avea o încadrare foarte mare, 5 – 20 ani. Eu am primit minimum. Noul Cod Penal reaşază cumva într-o ordine normală această infracţiune şi o incriminează cu o pedeapsă cuprinsă între unu şi cinci ani. Şi toţi infractorii care au iniţiat, care au coordonat, care au constituit grupuri infracţionale şi care au primit pedepse de 9 ani, de 10 ani, de 11 ani au fost coborâţi automat la cinci ani. Din păcate, eu, care am primit minim, rămân tot la cinci ani pentru că legea aşa statuează , ceea ce nu mi se pare corect. Este şi inechitabil, şi imoral, şi injust, şi frustrant. Egalizarea aceasta samavolnică, arbitrară, nu este corectă”, spune Boanţă.
Promisiune: „Nici pe roşu nu voi mai trece“
Chiar dacă la eliberare nu va avea griji materiale, graţie colaborării cu cea mai titrată companie din România în materie de invenţii, viitorul se rezumă, pentru Valentin Boanţă, la Oana şi Ioana, soţia şi fiica lui.
“Peste cinci ani, fiica mea probabil va susţine examenul de capacitate. Deci mă văd pedagogul fiicei mele. Asta este cea mai dureroasă parte: că nu pot să împărtăşesc momentele acelea extraordinare. Acum citeşte, când am venit la puşcărie, fiica mea buchisea. Atunci încercam să o învăţ literele, acum citeşte singură povestiri istorice. Vedeţi, asta este mare dramă a mea. Din toată această experienţă am învăţat că, în viaţa mea, nici pe roşu nu voi mai trece. Niciodată. Dacă ar fi să dau timpul înapoi, nu numai că nu aş mai face infracţiunea respectivă, dar n-aş mai face nimic. Sper să nu mai retrăiesc niciodată aşa ceva. Am învăţat că trebuie să mă păzesc. Să mă păzesc cât mai mult posibil”, a concluzionat Valentin Boanţă. ;
PROFIL
Data naşterii: 18 decembrie 1980, Oneşti – Bacău
Căsătorit, cu un copil
Condamnat la cinci ani de închisoare pentru aderare-sprijinire de grup infracţional organizat şi infracţiuni informatice, încarcerat
pe 7 decembrie 2012.
Studii
Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din Bucureşti, Academia de Artă „Nicolae Grigorescu”, unde a studiat trei ani, apoi, timp de trei ani, a urmat cursurile Facultăţii de Drept.
Realizări
În 2006 şi 2007, a fost co-organizator la Festivalul Medieval „Cetăţi transilvane“ (Sibiu) şi la Festivalul „Zilele Cetăţii“ (Caransebeş)
La 11 ani, în 1990, Boanţă a câştigat Marele Premiu al concursul de pictură şi desen „O lume fără frontiere“, desfăşurat la New York, sub egida UNICEF şi ONU. Pentru un an, desenul lui Valentin – continentele întinse la uscat, pe o sârmă – a fost emblema UNICEF.
În 2013, invenţia sa privind un “Sistem de securizare a terminalelor de tip ATM împotriva atacurilor de tip skimming” a fost premiată la Salonul de la Geneva cu Premiul Internaţional al Presei.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
